marți, 28 februarie 2012

Tatăl Fantomă: "Un altfel de nou film românesc"

INTERVIU CU LUCIAN GEORGESCU

Dacă e martie, e sezonul perfect pentru comedii romantice. Dar cine se aştepta la un rom-com românesc? Tatăl Fantomă este un road-movie nostalgic după o nuvelă a lui Barry Gifford, scenaristul fetiş al regizorului David Lynch (Wild at Heart, Lost Highway). De altfel, scenariul îi aparţine lui Gifford, în colaborare cu regizorul filmului, publicitarul şi profesorul de scenaristică Lucian Georgescu, care debutează astfel în lungmetraj. Cei doi făcuseră împreună o călătorie improvizată în Bucovina, pe urmele bunicilor lui Gifford care emigraseră de aici în State. Tatăl Fantomă este povestea profesorului american Robert Traum (Marcel Iureş), care şi-a dedicat viaţa studiului şi pe care nimeni nu şi-l poate imagina capabil de aventuri în necunoscut. Mr. Traum decide să îşi ia un an sabatic şi să pornească la drum într-o ţară plină de mister pentru el, România, în cautarea originilor. Dar drumul îi scoate în cale iubirea. Filmul intră pe ecrane din 2 martie. Noi suntem (mîndri) parteneri de promovare a peliculei, aşa că am fost recompensaţi cu două interviuri a cîte (aprox.) 5 întrebări. Astăzi cu regizorul Lucian Georgescu. Mîine facem Iureş! Marcel Iureş.


Marele Ecran: E prima dată cand un producător român semnează cu un studio american. De ce au ales sa investeasca în povestea dumneavoastra?

Lucian Georgescu: Nu e un studio, ci un agent internaţional de vînzări. Sînt specializaţi în art house si genre, deci filmul se potriveşte în portofoliul lor. Pe de altă parte, Tatăl Fantomă e marketabil pe pieţele non europene ceva mai bine decît un alt film românesc - au un actor cu oarece notorietate pentru ei - Marcel Iureş, un scriitor "cult" Barry Gifford...


M.E. Cine se află în afara "industriei creative" ar putea în mod simplist sa conchida ca v-aţi săturat de publicitate şi v-aţi apucat de regie de film (deşi sunteţi de ani buni lector la UNATC). Dar cît de natural a fost saltul pentru dumneavoastră?

L.G. În primul rînd, eu am fost "înauntru" înainte ca ea să devină industrie şi voi să scrieţi despre ea…La începutul anilor 90 cînd am terminat eu Litere şi mai apoi cinema, se făceau două filme pe an…Publicitatea am descoperit-o mai toţi cei din generaţia mea şi eu zic că am fost creativi chiar şi atunci cînd am facut advertising. Am inventat pînă şi publicitatea - nu am avut de la cine să o învăţăm după Revoluţie. Însă de visul de a face cinema nu m-am despărţit niciodată. De altfel nu am părăsit facultatea de film - am predat şi continui să predau la catedra de scenaristică, am scris, publicat, filmat…Primul meu premiu e un premiu în cinema (Mimi), nu în publicitate şi asta în 1993, anul în care multe din agenţiile despre care ştiţi voi astăzi că sînt mari nici nu existau. Faptul că partenerul meu de atunci de la Mimi, Cornel Lazia e cunoscut mai mult în foto şi fashion, nu îl face mai puţin creativ, chiar dacă el nu a mai făcut film de atunci…Pot continua, dar mă opresc. E evident că istoria celor 20 de ani de film şi/sau publicitate e mai puţin cunoscută de cei de astăzi şi nu ştiu dacă ce spun eu mai e relevant...

M.E. Care ar fi legaturile dintre cinema si advertising?
Dar diferentele dintre lucrul la un film si lucrul la o campanie-mamut?

L.G. Mi-e teamă să disociez din nou…E evident faptul că facem publicitate pentru bani. Asta nu exclude însă pasiunea şi creativitatea. Pe de altă parte nu cred nici în mitul artistului în turn de fildeş, "artă pentru artă" etc. Atît o campanie mamut cît şi un film te pot consuma la fel de mult. Ambele sînt produse ale unor industrii, cu bunele şi relele lor. Depinde foarte mult de fiecare însă ce anume "consumă" în combustia creativa - şi probabil că aici este diferenţa între film şi publicitate. Chiar dacă filmul e ceva mult mai personal - sau ar trebui să fie - pînă la urmă, "it's just a movie", cum zice un bun prieten al meu american...

M.E. Vorbind ca despre un produs, care ar fi USP-ul (unique selling proposition) pentru Tatăl Fantomă.

L.G. Un altfel de nou film românesc



M.E. Cum a fost sa daţi direcţii unor uriaşi ca Iureş, Rebengiuc sau chiar scriitorului Barry Gifford (care, iată, a acceptat în mod surprinzător să joace în ecranizarea cărţii sale)?

L.G. A fost bine. Şi nu e nimic surprinzător aici. Cu Barry si Marcel sînt prieten. Domnul Rebengiuc mi-a fost profesor în şcoală - primul - şi cel mai impozant la propriu şi la figurat rector de dupa revoluţie al şcolii de Teatru şi Film. Îi iubesc şi sigur că am fost emoţionat să lucrez cu ei dar experienţa a fost frumoasă.

M.E. V-aţi gîndit la Cinema Paradiso, altfel spus Philippe Noiret, atunci cînd l-aţi distribuit de domnul Rebengiuc? Dar la Everything is Illuminated v-aţi uitat (din trailer, subiectul pare oarecum similar cu al filmului lui Liev Schreiber: aveeaşi călătorie pentru decoperirea originilor într-o ţară din estul Europei)?

L.G. Personajul interpretat de Rebengiuc nu are nimic de a face cu cel al lui Noiret din Cinema Paradiso. Proiecţionistul din film, Sami, este interpretat de Valer Dellakeza şi da, el are ceva din Noiret - bonomie, căldură, umanitate, nostalgie. Everything is illuminated este foarte departe de Tatăl Fantomă - filmul lui Screiber e o dramă, pe cînd al meu e o comedie, sau mai bine zis o "dramedy"

M.E. Filmul abordează în trecere şi soarta tragică a cinematografelor de stat. Ce credeţi că ar trebui să se întîmple cu ele?

L.G.Nu, nu în trecere, ci dimpotrivă foarte serios - subplotul lui Sami alungat din cinematograful vieţii sale este partea dramatică a filmului. Nu comentez acum şi aici soarta cinematografelor din România, sînt multe de spus, dar deplîng decăderea adevăratelor monumente care au fost cîndva vechile cinematografe - nu e vorba aici doar de politică sau de business, ci de un blestem românesc - noi am pus termopane şi la cimitir.

Un comentariu:

  1. interesant. o parte din el a fost filmat la Braila in cinematograful "Lyra"

    RăspundețiȘtergere