miercuri, 28 decembrie 2011

Scrisori catre un tanar regizor

Acum doua saptamani am primit genul de invitatie pe care o asteapta orice cronicar de film: sa vada ultima creatie a unui regizor si sa-si dea cu parerea asupra ei. Facut numai cu voluntari si cu buget greu de egalat (zero lei!!!), Trei ani mai tarziu e mai mult un exercitiu, decat un film in adevaratul sens al cuvantului. Dar in spatele acestui demers se simte o pasiune imensa pentru cinema. Poate ca aici, in randul unor asemenea "amatori" (iubitori de film) care au curaj sa greseasca, sa se "arunce", sa isi expuna ideile, aici se poate forma urmatoarea generatie de cineasti romani, atunci cand "noul val" nu va mai fi asa de nou. Lenea specifica acestei perioade ma impiedica sa ma tin de promisiunea facuta lui Roland, aceea de a scrie o recenzie "ca la manual". In schimb, mi se pare mai aproape de spiritul frust al filmului sa va prezint corespondenta dintre mine si regizorul aspirant.



13 decembrie, 19:41

Salut, ma numesc Roland Zsigmond si sunt regizor de film. Duminica am avut premiera ultimului meu film, Trei ani mai tarziu, in Arad. Mi-a recomandat un prieten sa-ti scriu un mail, ca poate esti curios sa-i faci o recenzie. Pagina de facebook a filmului o gasesti aici si trailerul aici. Daca esti interesat, te rog sa-mi precizezi cum vrei sa-ti trimit filmul, pe internet sau pe DVD.

Rolly


13 decembrie, 20:27

Ciao, Roland!

Sunt interesat sa vad filmul,
daca si tu iti asumi posibilitatea de a primi o cronica negativa dar sincera.
Oricum, eu plec de pe pozitia de sustinator al filmului independent.

Trimite-mi te rog pe internet
Lucian


13 decembrie, 20:57


Ma bucur. Evident ca accept critici negative, altfel n-am de unde sa invat.
Ca sa te bag putin in context, filmul este independent si fara buget. Toti cei care au participat la realizarea lui sunt amatori. Productia a durat in jur de un an jumate pentru ca aveam si alte obligatii - unii fiind studenti, altii salariati- si prin urmare era foarte greu sa ne adunam pentru filmari. Am preferat sa mentinem o echipa mica, deoarece cu cat creste numarul oamenilor, cu atat e mai complicat sa organizezi productia. In rest, las filmul sa vorbeasca de la sine. In curand ti-l trimit, numai ca trebuie sa-l comprim sub 2 gb. Intre timp, te invit sa te uiti la making of

Rolly


16 decembrie, 10:36

Salut, Rolly!


Nu pot sa-ti scriu prea multe, dar vreau sa stii ca am vazut mediumetrajul tau.
Mi-am dat seama din nou ca e mult mai usor sa critici dacat sa faci un film.
Si eu sunt interesat de lumea asta -sa-i zic- interlopa
Am indoieli ca as fi reusit sa fac un produs mai bun decat al tau, daca m-as fi apucat.

Acestea fiind zise, TAMT mai tarziu are multe neajunsuri
(si sunt sigur ca le stii si tu) in afara de buget.
As puncta doar cateva acum, urmand sa le dezvolt intr-o recenzie
asa cum am promis.

In ciuda unor momente bune ale fiecarui actor
in general interpretarea nu depaseste nivelul de amator.
Povestea filmului e ok (desi nu e suprinzatoare daca ai vazut suficiente filme de gen).
Am o problema insa cu dialogurile, care incearca uneori
sa suplineasca saracia mizanscenei prin prea multe cuvinte.
Imi dau seama ca a fost si improvizatie, dar asta nu a functionat in avantajul filmului.

Erorile nu sunt mari:
de distributie: actorul care-l joaca pe tata pare doar cu cativa ani mai mare decat fiul

de story:
primul lucru pe care l-ar fi facut orice tanar inamorat cand iese din puscarie e sa mearga dupa iubita lui, sa afle ce-i cu ea; nimeni n-ar fi abandonat asa de usor, iar daca ar fi facut-o, nu se justifica finalul; si atunci senzatia este ca acest final -in care toate piesele ar fi trebuit sa faca clic si sa ne suprinda- este construit artificial; adica simt ca trebuia sa se ajunga acolo

de setting - dau exemplu doar scena de inceput, care e distrusa de momentul "politistilor"; ok nu trebuia sa fie neaparat o masina de politie, dar coregrafia acelor baieti este defectuoasa;

apoi nu-mi place tipul de incadratura pe care l-ai ales in spatiile inchise; am senzatia de multe ori ca nu trebuie sa vedem apartamentul

Adunate, toate acestea dau un ansamblu care nu prea se leaga. De fapt asta e marele regret vizavi de filmul tau: nu cred ce se intampla acolo. Relatiile dintre personaje nu functioneaza. Aici e marea buba.

Poate ca suna dur ce iti zic, dar o zic tocmai pentru ca stiu ca am cu cine discuta. Filmul tau are toate caracteristicile unui "fan-movie", daca iei in calcul si diversele influente la nivel de story (nu zic ca nu e original). Am apreciat efortul de grup si seriozitatea intregului "crew". Se simte ca a evoluat pana la capatul povestii (mai ales Oliver Petrica, actorul din rolul principal, care are cateva momente bune). Eu as vedea Trei ani mai tarziu ca un exercitiu pentru un film de lungmetraj, mai atent construit si mai sigur pe el.

multumesc pentru film

Lucian


20 decembrie, 13:57

Ma bucur ca ai vazut filmul, in mare parte sunt de acord cu tine. Nu mi-ai spus nimic ce nu stiam sau banuiam oricum, dar e ok ca mi le-a spus cineva in cuvinte. Astept sa citesc recenzia.

Rolly


22 decembrie, 12:02

Vreau sa public recenzia, probabil intr-una din zilele urmatoare
cand voi gasi un ragaz.

M-as bucura daca poti sa-mi trimiti cateva date despre:
tine (varsta, unde activezi si cu ce scule ai filmat)
ce ai mai facut in afara de TAMT si ce vrei sa faci dupa?
de ce vrei sa faci film?


22 decembrie, 14:15


Am 22 de ani. Am lucrat ca videoreporter la WWMP News, unde sunt in continuare colaborator. Poti sa vezi ce am mai facut pe canalul meu de youtube . Fac filme de pe la 16 ani impreuna cu trupa Confaya, in care majoritatea sunt prieteni din copilarie, dar intre timp au mai intrat si alti oameni pe care i-am cunoscut pe parcurs.

Trei ani mai tarziu l-am filmat cu un Panasonic DVX 102, care este camera mea personala. Sunetul l-am inregistrat cu un microfon extern cu legatura directa in camera. Filmul l-am montat pe calculatorul meu personal. Sunetul a fost mixat si masterizat de Adrian "C-Jay" Petrisor pe calculatorul lui.

Urmatorul film pe care vreau sa-l fac se va preocupa mai detaliat cu traficul de iarba, va fi primul film de gangsteri din Romania (din cate stiu eu nu s-a mai facut asa ceva) care e inspirat din punct de vedere stilistic si tematic din filmul Pusher a lui Nicolas Winding Refn.

De ce vreau eu sa fac film? Ar fi multe raspunsuri. Vreau sa spun o poveste si filmul imi este scula cea mai la indemana. Vreau sa fac film ca sa-mi perfectionez tehnica, sa invat din greselile mele, si s-o fac pe cont propriu, sa nu depind de nimeni. Daca filmul e bun, e meritul meu si al echipei. Iar daca e prost, e tot "meritul" nostru. Nu vreau sa irosesc timpul si banii nimanui, ca apoi sa-i dau un produs care poate nu se ridica la asteptarile sale sau poate e chiar oribil. Mai multe am scris aici.

Rolly

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu