marți, 28 iunie 2011

Vallanzasca (2010)

Gli angeli del male

Probabil ca Michele Placido e cel mai respectat italian venit vreodata in Romania si daca e asa asta se datoreaza indiscutabil faptului ca in anii ‘90 trei sferturi din romani se uitau la Caracatita. Integritatea comisarului Cattani de-atunci n-o sa fie stirbita oricat de multe tabere de rromi ar darama Berlusconi. Michele Placido a fost in Romania la inceputul lunii iunie ca invitat special la TIFF. A adus cu el cel mai nou film al sau, Vallanzasca - Gli Angeli del Male, si astfel tot poporul a putut afla ca omul e si regizor (eu unul ma declar surprins intrucat imi scapase de pe radar de multa vreme). Pelicula italiana e un film biografic de tip carierist-infractional in care se face portretul celui mai faimos gangster din Italia, Renato Vallanzasca, in ton cu moda care pare sa fi curpins continentul european in ultimii ani. Asadar dupa Carlos (asasin international), Mesrine (gangster francez) si Bronson (puscarias englez) a venit randul italienilor sa se “mandreasca” cu un infractor plin de sarm si cu o filozofie de viata pe masura: Vallanzasca, talharul milanez.


Filmul lui Placido e insa mai putin documentar decat lungile drame ce-i expun pe Carlos si Mesrine si, deci, va rapi ceva mai putin timp. E un film de actiune dens, care spune rapid povestea notoriului bandit si o face cu stil. Vallanzasca (Kim Rossi Stewart, printul din Fantaghiro, acum cu mustata!) se ridica din periferia milaneza si se dedica din copilarie unei vieti infractionale. Fura de mic dar ajunge dupa gratii pentru o boacana minora: elibereaza animalele unui circ din custile lor. Inca de atunci se impunea ca un lider de banda si se deda jafurilor. Dupa o lovitura cam ratata asupra unei masini blindate e arestat si face o vreme puscarie. La iesire insa isi alege oamenii potriviti si pune pe picioare Banda della Comasina, una din cele mai dure grupari criminale din Milano. Banii incep sa curga, femei, sampanie, haine de firma.. bella vita, ce mai, italienii si extravaganta. In anii 70 si 80 gangsterii de tipul asta faceau de rusine politia in toate tarile intrucat erau mai duri, mai organizati si mai fara scrupule. Intr-un final Vallanzasca a fost capturat si condamnat la multiple pedepse pe viata asa ca aura lui s-a risipit. Dar in acea perioada facea prima pagina a jurnalelor saptamanal. A si evadat din inchisoare la un moment dat si s-a prezentat la un post de radio pentru un interviu promis.


Fiind atat de schematic si de frenetic filmul recurge la niste tipologii cunoscute (tradatorul, mafiotul rival) si nu lasa prea multa lumina asupra lor. Starul e doar Vallanzasca, care apare oarecum pozitiv in toata povestea, Kim Rossi Stewart (intepret si scenarist) afisandu-l drept un alunecos fara rautate, folosindu-se cu cap de altii si nefiind prins cu arma fumeganda in mana. Insa, desigur, plin de farmec si seducator cu sexul opus. Kim e astfel versiunea italiana a lui Cassel, cool si arogant in acelasi timp. Totusi, desi povestea lui Vallanzasca e oarescat similara cu cea a lui Mesrine (sau cel putin spusa in acelasi mod), cu lupa fixata asupra formarii bandei, asupra puscariei, asupra iubitei pe masura eroului, la care se adauga un pic de razboi mafiot intern, filmul e prea scurt pentru a-i permite personajului sa creasca la o dimensiune iconica ori macar pentru a ne atrage intr-o stare anume. Vallanzasca e un criminal fara doar si poate, realitatea celor 280 de ani de puscarie primiti o confirma. Era o fiinta complexa care a spart numeroase banci, a rapit personane pentru recompensa, a ucis politisti motivand legitima aparare(!). Filmul e putintel mai fictiv si mai indulcit.. ceea ce nu-i ajuta. E exact opusul Gommorei. Insa merita vazut pentru dialectul milanez.. pe mine unul m-a dat gata felul in care vorbeau mafiotii.


Per favore tutti a terra! Calmi e tranquilli! Siamo tutti professionisti e nessuno si fa male!

Trailer

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu