joi, 23 iunie 2011

Tony (2009)

rating: Brainwash


Din categoria filme cenusii disturbant-amuzante scoatem la iveala o mica productie indie englezeasca de data nu foarte recenta, 2009, care insa nu cred ca a facut ochi pe vreun ecran (de calculator/televizor) din apropierea voastra, dat fiind caracterul de marfa rara a unei asemenea pelicule. Tony e un film destul de greu de descris intrucat intamplarile petrecute in el ti-ar starni repulsie daca modul in care ar fi dezvaluite si portretul schitat bizarului personaj care da numele filmului n-ar contine un dram de umor, zic eu, necesar. Filmul e ca un obiectiv microscopic fixat asupra celui mai blazat om din Londra, un individ de peste 40 de ani care n-a muncit o zi in viata lui si sta de 20 de ani pe ajutor social. Tony e un singuratic ciudat care atunci cand nu rataceste pe strazi locuieste intr-un apartament stramt si urmareste obsesiv pe video niste gunoaie de filme de actiune a la ‘80. Barbatul nu are pic de personalitate, e slab si desirat, cu o freza si-o mustata din secolul trecut care-l fac sa para o aratare demna de batjocura. Motiv pentru care si sufera tot felul de atacuri.


Problema e ca imaginea pe care ti-o formezi in primele minute ale filmului e partial gresita iar Gerard Johnson reuseste un excelent debut cu filmul asta, deopotriva confuzo-amuzant si inconfortabil, aratandu-ne ca oroarea poate imbraca si cele mai inofensive haine. N-ai da doi bani pe Tony, nu l-ai crede in stare de nimic, insa sa te fereasca Dumnezeu sa-i intri in apartament. Pe langa izul usor de putrefactie s-ar putea sa gasesti un mic cadavru cu care omul doarme, ori cateva membre sectionate intr-o vana. Nimic special. Tony (Peter Ferdinando) e un fel de pradator lamentabil care incearca sa treaca cat mai invizibil prin lume, paranoic si las prin definitie, dar ale carui nevoi bizare il imping din cand in cand la crima. Isi agata stangaci victimele, de prin baruri gay sau din randul drogatilor, ii duce acasa iar apoi ii returneaza in plase de-un leu. Omul e cel mai improbabil criminal in serie pe care l-am vazut deocamdata in cinema. Nu si-a propus sa fie asa doar s-a intamplat sa devina.


Elementul distinctiv la acest film e faptul ca nu incearca sa socheze vizual, nu foloseste tertipuri “murdare”, nu insista sa te oripileze cu litri de sange. Violenta e de multe ori in afara cadrului sau sugerata, lasata la ghiceala spectatorului, iar apoi, secunde mai tarziu, il privesti pe Tony cum taie niste carne si te gandesti ca omul a fost la cumparaturi pana-ti pica fisa. Tonul filmului e departe de senzational. Imaginea e curata, fotografica, muzica disconfortanta dar nu deranjanta. Intr-un fel regizorul e ca un martor intelegator. Scenariul e horror, fara doar si poate, dar Tony e un personaj care starneste mila sau ironie, macar pana cand faptele sale, plauzibile chiar daca intr-un mod absurd, ii dau adevarata dimensiune a caracterului si-l fac un monstru. Cine s-ar astepta ca intrand intr-un apartament de bloc sa fie tratat ca la abator? Tony asta e intr-o alta liga, una in care viata e neinteresanta iar moartea e tare perversa. Filmul lui Gerard Johnson nu e perfect dar e proaspat in genul sau. Recomandabil amatorilor de serial killers.

Trailer

2 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.