joi, 14 octombrie 2010

Gardienii locurilor comune

GOYA'S GHOSTS (2006) rating: Eroare
LEGEND OF THE GUARDIANS (2010) rating: Brainwash

Week-endul trecut am fost bantuit de spectrul filmelor indiene. La inceput a fost acest guest-post. Apoi am dat la televizor peste Fantomele lui Goya. Putin inainte ca spiritul revolutiei franceze sa incendieze Europa, tanara Ines (Natalie Portman) e despartita de familie de bratul inca puternic al Inchizitiei, torturata si aruncata la beci, lasata insarcinata, apoi lasata fara copilul nou-nascut pe care, la eliberare, tot incearca sa-l regaseasca cu ajutorul pictorului de curte Goya, personaj secundar in toata aceasta dramoleta gen Lantul Amintirilor. Neverosimila ratare cinematografica, daca stai sa te gandesti la numele implicate in afacere: Stelan Skarsgard (Goya), Javier Bardem (padre Lorenzo) si regizorul Milos Forman (Zbor deasupra unui cuib de cuci, Amadeus) si la lumea incisiva, pasionata si suparata a picturilor lui Francisco de Goya y Lucientes.

Cind am vazut si Legenda Regatului Bufniţelor am crezut ca sunt victima unei conspiratii. Animatia începe si ea ca o productie indiana (copiii unei familii de bufniţe sunt răpiţi pentru a fi făcuţi soldaţi şi te aştepţi ca restul filmului să relateze eforturile lor de a se reuni). Alarma falsa. Singura chestie indiană s-a dovedit a fi sortarea pe criterii rasiale a puilor de către Puri - o castă militaristă cu pretenţii ariene, care lupta sub stindardele rosii cu falduri lungi de pe care lipseste numai svastica. Aluziile la fascism amintesc de debutul regizorului Zach Snyder (măcelul numit 300).

În rest, avem un heroic-fantasy care combină cu fantezie absolut toate clişeele genului. Orfanii sunt duşi la o Academie ca în Harry Potter. Purii se pregătesc să conducă lumea cu ajutorul inevitabilei arme secrete. Tînărul Soren scapă din ghearele bufniţelor "na'aazi" pentru a cere ajutorul bufniţelor "care pazesc democratia" (ma rog, o monarhi-democratie), care trăiesc pe lîngă arborele mitic Ga’hoole ca na'avi din Avatar.
Fac o paranteza: se pare că e obligatoriu ca nomenclatorul oricarui univers din acesta mitic sa sune cît mai exotic/celtic. Aici avem de exemplu St. Aegilius, Tyto, Lyze of Keal, Nyra, Ga'hoole (observati va rog ca separarea toponimelor prin apostrof e un mu'st). Ca sa vedeti ca e un pic de Tolkien in fiecare am inceput si eu un nomenclator de locuri si popoare pentru viitoarea trilogie fantastica pe care n-o so vedeti niciodata la cinema: monstrul Kargod, eroii Una si Uavil, tara Hipomoreea, tara urienilor si cimerienilor, neamul Urdoc, fluviul Nodis, padurea Aved'cedria (sper ca ati observat apostroful).

Sa ne intoarcem la misiunea lui Soren/Frodo/Skywalker, caruia i se alătură o ceată de aventurieri zbanghii ca în Lord Of The Rings, Star Wars, Happy Feet şi...Harap-Alb. În bătălia finală, Soren aruncă bomba în stilul lui Skywalker din Star Wars. Poetul-războinic (care improvizează cîntece de vitejie în focul luptei) şi ariciul(echidna)- Oracol ca în Matrix sunt singurele cucuvele simpatice pe care le-am retinut. Memoria mea se declara neputincioasa in fata a 20 de chipuri vag asemanatoare de bufnite si am indoieli ca publicul mai tanar va prinde mai mult din scenele cu aglomerare de zburatoare.

Recunosc ca in ciuda acestor comentarii rautacioase, filmul te gidila in mod placut iar scenele de violenta explicita sunt survolate elegant, pentru a putea ajunge fara restrictii la copii. Nu am impartasit nici de data asta nivelul de entuziasm afisat mai sus de Richie pentru lumea lui Snyder. Am reţinut totusi zborul slow-motion (marca regizorului) prin coridorul picurilor de ploaie si atentia exemplara pentru morfologia pasarilor, mai precis desenate ca în schiţele lui DaVinci. Asta ca să ne amintim de ce avem pe faţă ochelarii (obisnuiti-va de acum sa nu mai vedeti animatii fara ei) . Sincer, mi-a plăcut mai mult aperitivul 3D cu Road Runner (aveti o bucatica aici, din ceea ce sper sa devina si lungmetraj) servit spectatorilor înainte de bufetul cu bufnite all you can eat. Adica, "owl you can eat".

3 comentarii:

  1. :)) bine mai las' ca-ti creste bufnita si tie si atunci sa vezi ce-o sa-ti placa vizionarile de familie.

    Cat despre Goya's Ghost.. mi-a placut. Nu e genial dar e comestibil.

    RăspundețiȘtergere
  2. Infuzia de ideologie in animatiile cinematografice e o chestiune de mult utilizata. Se ascunde multa propaganda in spatele fetisoarelor simpatice, iar "Legenda Regatului Bufniţelor" e un mix simpatic la care am adormit la jumatate. Mi-a placut insa ca regizorul a respectat, dupa cum ai spus, morfologia pasarilor si, cu toate acestea, fetele personajelor erau antropomorfizate datorita mimicii exemplar redate in 3D.

    RăspundețiȘtergere
  3. @richie: da, dar nu cred ca o duc la bufnitele na'aazi, la Happy Feet sigur :)

    @oanabarbu10: ma bucr ca ai amintit de antropomorfizare; ai zis-o mai bine decat as fi zis-o eu.

    RăspundețiȘtergere