marți, 20 ianuarie 2009
The Wrestler [2008]
Incepand de azi, Marele Ecran are doi co-autori, alaturi de mine aducandu-si contributia si prietenul meu cinefil, Lucian Mircu, "cronicarul" din 24-FUN. Singe proaspat, cum ar veni :). Potrivit pricipiului ca un intreg este mai mult decat suma partilor sale, speram va iesi din aceasta colaborare mai mult decat o simpla colectie de "recenzii". Mai jos puteti citi o parere obiectiva asupra ultimului film al lui Mickey Rourke.
O Revelaţie brutală
Noul film al lui Aronofsky
The Wrestler a debutat la Mostra de la Veneţia şi a primit Leul de Aur. Un membru al juriului zice: „Filmul nu promitea nimic, dar îţi dă tot”. Aparent, ultimul film al regizorului Darren Aronofsky e complet diferit faţă de Pi, Requiem for a dream şi The Fountain. Dacă în cazul celor trei, povestea dicta filmul, acum actorul dictează povestea. Publicul vrea să vadă faţa bătucită a lui Mickey Rourke (a revenit la cinema după cîţiva ani de box). Dar camera îl urmăreşte mereu din spate, credincioasă ca un cîine. Şi înregistrează obsesiv respiraţia grea a personajului. Randy „The Ram” Robinson e luptătorul de wrestling decăzut, fostă vedetă a anilor ‘80. În ciuda unui infarct vrea să rămînă în ring pentru că doar aici trăieşte. În afara scenei e singur, exceptînd prietenia cu stripteuza Pam (Marisa Tomei). Există o corespondenţă naturală între cele două personaje: amîndoi au nume de scenă, amîndoi lucrează cu corpul iar timpul/îmbătrînirea e duşmanul lor comun. Se vede de pe Lună că acesta e filmul lui Rourke, dar, în cadrele în care apare, Marisa Tomei îi face faţă cu bărbăţie.
Show clinic şi naturalist, The Wrestler priveşte cu compasiune dedesubturile scenei de wrestling. Ştiam că meciurile sunt contrafăcute. Dar rănile luptătorilor sunt cît se poate de reale. În cazul lui Randy, autodistrugerea e vecină cu Sacrificiul. Ca în Moartea Domnului Lăzărescu, suntem martorii unui om care îşi dă treptat sufletul. Dar aici, eroul îşi dă sufletul pentru oameni. Şi iată legătura cu celelalte filme ale lui Aronofsky: Revelaţia. Gestul final al lui Randy, suspendat la 2 metri deasupra ringului, cu braţele desfăcute ca un Isus pe cruce, capătă aura mistică a Patimilor. E subtilă această legătură creată de regizor prin lumini şi felul în care îşi încadrează eroul muribund. Dar pentru cei care au fost şi mai atenţi, există la început un dialog între Pam şi Ram pe tema Patimilor lui Hristos, care anticipează scena finală.
Premiile Golden Globes pentru interpretare masculină au fost acordate pentru două roluri de freak. Mickey Rourke şi Heath Ledger au jucat amîndoi rolul vieţii lor.
Ps. Poate e doar o întîmplare: exact cu o zi înainte să văd The Wrestler, începusem să citesc Requiem for a dream, scrisă în 1978 de Hubert Selby Jr. E cartea după care Aronofsky a făcut al doilea său film. Din jurnalul redactat în perioada în care lucra la Pi (film-cult făcut cu 60.000 de dolari) ştiu că tînărul regizor american nu crede în coincidenţe.
publicat partial in 24 Fun din 16 ianuarie
Lucian MircuO Revelaţie brutală
Noul film al lui Aronofsky
The Wrestler a debutat la Mostra de la Veneţia şi a primit Leul de Aur. Un membru al juriului zice: „Filmul nu promitea nimic, dar îţi dă tot”. Aparent, ultimul film al regizorului Darren Aronofsky e complet diferit faţă de Pi, Requiem for a dream şi The Fountain. Dacă în cazul celor trei, povestea dicta filmul, acum actorul dictează povestea. Publicul vrea să vadă faţa bătucită a lui Mickey Rourke (a revenit la cinema după cîţiva ani de box). Dar camera îl urmăreşte mereu din spate, credincioasă ca un cîine. Şi înregistrează obsesiv respiraţia grea a personajului. Randy „The Ram” Robinson e luptătorul de wrestling decăzut, fostă vedetă a anilor ‘80. În ciuda unui infarct vrea să rămînă în ring pentru că doar aici trăieşte. În afara scenei e singur, exceptînd prietenia cu stripteuza Pam (Marisa Tomei). Există o corespondenţă naturală între cele două personaje: amîndoi au nume de scenă, amîndoi lucrează cu corpul iar timpul/îmbătrînirea e duşmanul lor comun. Se vede de pe Lună că acesta e filmul lui Rourke, dar, în cadrele în care apare, Marisa Tomei îi face faţă cu bărbăţie.
Show clinic şi naturalist, The Wrestler priveşte cu compasiune dedesubturile scenei de wrestling. Ştiam că meciurile sunt contrafăcute. Dar rănile luptătorilor sunt cît se poate de reale. În cazul lui Randy, autodistrugerea e vecină cu Sacrificiul. Ca în Moartea Domnului Lăzărescu, suntem martorii unui om care îşi dă treptat sufletul. Dar aici, eroul îşi dă sufletul pentru oameni. Şi iată legătura cu celelalte filme ale lui Aronofsky: Revelaţia. Gestul final al lui Randy, suspendat la 2 metri deasupra ringului, cu braţele desfăcute ca un Isus pe cruce, capătă aura mistică a Patimilor. E subtilă această legătură creată de regizor prin lumini şi felul în care îşi încadrează eroul muribund. Dar pentru cei care au fost şi mai atenţi, există la început un dialog între Pam şi Ram pe tema Patimilor lui Hristos, care anticipează scena finală.
Premiile Golden Globes pentru interpretare masculină au fost acordate pentru două roluri de freak. Mickey Rourke şi Heath Ledger au jucat amîndoi rolul vieţii lor.Ps. Poate e doar o întîmplare: exact cu o zi înainte să văd The Wrestler, începusem să citesc Requiem for a dream, scrisă în 1978 de Hubert Selby Jr. E cartea după care Aronofsky a făcut al doilea său film. Din jurnalul redactat în perioada în care lucra la Pi (film-cult făcut cu 60.000 de dolari) ştiu că tînărul regizor american nu crede în coincidenţe.
publicat partial in 24 Fun din 16 ianuarie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.