vineri, 22 iulie 2011
Harry Potter and The Deathly Hallows - Episode 2
rating: Colectabil pentru fani
Expelliarmus colega! Sunt de acord cu ce spui in foarte inspiratul tau review: pentru a vedea un film, in general, nu e nevoie de un abreviar de termeni. Insa adaug ca in cazul seriei Potter, pentru a gusta la adevarata valoare bogatia povestii, e nevoie sa fii atent la orice mizilic. Un curs intensiv in vraji si potiuni, un pic de istoria Hogwarts si un background solid in privinta celor doi antagonisti principali - Harry si Voldemort - sunt mana vrajitoreasca. Pentru astea insa e nevoie de un maraton cinematic cu Harry Potter 1-7. Nici mai mult, dar nici mai putin. Prin urmare agreez decizia producatorilor de a-i lipsi pe nou-veniti de orice explicatie in legatura cu status-quo-ul din ultima parte - a opta - a seriei. Fara previously on... N-avem timp de asa ceva. Ar fi prea multe de spus iar Harry Potter and The Deathly Hallows part II ar trebui sa fie vazut nu pentru ca-i pe val, fiind vorba de lansarea ultimului capitol din cea mai de succes franciza din istoria cinema-ului, ci pentru ca ai un interes personal in aflarea concluziei unei povestiri pe care ai urmarit-o indeaproape. Bineinteles insa, interesul critic e alta poveste..
Imi manifestam acum jumatate de an, dupa ce vedeam Episode 1, dezamagirea si frustrarea ca nu puteam aprecia cum trebuie acel film intrucat era incomplet. Lipsea actul III al povestii, sub forma unui punct culminant si al unui deznodamant care sa dea un sens acelui esafodaj complex construit timp de peste 2 ore. Al doilea episod al celei de-a 7-a parti este exact acel act III care-mi lipsea, un deznodamant asteptat de 10 ani si care leaga si explica toata itele complicate ale destinului unui copil ce-a supravietuit doar ca sa-si infrunte moartea inca o data. Acum insa, pustiul timid cu ochelari pe care toti il luau peste picior a crescut intr-un barbat curajos (are si un pic de barba) si e gata sa-si asume rolul de sacrificiu. Toti acei ani de instruire si prieteniile legate-n timp i-au construit acel caracter nobil tipic eroului de basm. In fata sinistrului Lord Intunecat pe cale sa inrobeasca tot pamantul Harry Potter e singurul campion al sortii.
Filmul reia povestea chiar din finalul partii I, cu Harry, Ron si Hermione scapati din mainile acolitilor Stim-Noi-Cui iar acesta inzestrat cu bagheta magica a mortii (The Elderwand) pare invincibil. Mai doua talismane (deathly hallows) si Moartea isi poate lua vacanta. In timp ce Voldemort asteapta confruntarea directa, Harry si ai lui cauta ultimele Horcrux-uri (artefacte “imbunatatite” cu franturi din sufletul lui Voldemort) pentru a le distruge si a-l slabi. Cautarea ii conduce pe tinerii eroi inapoi la Hogwarts de unde ajutati de elevi si profesori il alunga pe infamul Snape, ucigasul lui Dumbledore, si decreteaza mobilizarea generala. Chiar si statuile prind viata pentru binele scolii de magie. Voldemort declanseaza atacul final insotit de cateva sute de Death Eaters (romanul Emil Hostina e si el un “mancator al mortii”), cativa trolli si vreo 2-3 tarantule-gigant, prapadind mare parte din scoala si din aparatorii ei. Marinimos, Lord V. le ofera apoi un armistitiu si solicita prezenta lui Harry pentru un duel in baghete magice. Harry insa are un as in maneca, ultimul Horcrux, care odata distrus ar insemna sfarsitul lui Voldemort. Si cu toate ca ne asteptam la triumful lui Harry, ultima parte e dominata tot de “ala rau”. Pentru prima oara il vedem in 3D - si nu ma refer la detaliul de filmare - ca un personaj puternic dar si cu oaresce slabiciuni, cu simpatii si antipatii, poate chiar si o ultima farama de umanitate (cand victorios le ofera elevilor sa-si aleaga partea in loc sa-i extermine) si, de ce nu, un simt al umorului macabru.
Finalul seriei e atat de dramatic si plin de gravitate incat greu iti vine sa crezi ca totul a inceput cu un film copilaresc si prostut ca Harry Potter si Piatra Filozofala. Intocmai ca o fiinta reala povestea s-a maturizat treptat pana s-a imbogatit cu o anume solemnitate specifica marilor confruntari dintre bine si rau (Ghilgames ar aprecia odiseea lui Potter). In final totul atarna de un singur fir de par, de o decizie pe care, asa cum se intampla in universul fantasy, unii au prevestit-o iar altii au avut grija sa se intample: Harry Potter trebuie sa se sacrifice pentru binele omenirii. Insa un lucru pe care filmul esueaza sa-l explice e invierea sa (asta suna deja biblic). Va luminez eu (spoiler!): cand Potter primeste blestemul mortal al lui Voldemort e protejat de faptul ca la intruparea celui din urma s-a folosit sangele pustiului (vezi The Goblet of Fire). Din acest motiv Harry are un tichet de invulnerabilitate (gata spoiler'). Mai mult, de fiecare data cand o rascruce in destinul lui Potter a parut mai misterioasa a existat o explicatie care ti-a fost insa ascunsa pana la final. No spoilers here!! Momentul de flashback revelator provine din parcurgerea amintirilor lui Snape de catre Harry, un fel de trecere in revista a punctelor esentiale din destinele celor doi. Providenta intotdeauna pare a conspira cu fortele binelui iar asta lasa loc de interpretare intr-o singura directie: cineva acolo sus te iubeste. Fie ca-i vorba de biroul directorului sau de oficiul superior.
E evident, sper, ca povestea asta nu se petrece intr-o lume obisnuita ci isi creeaza propriul univers cu propriile sale reguli. Asa ca nu are sens s-o judecam dupa standarde ‘lumesti’ ca fiind nerealista, exagerata sau patetica, cu personaje naive sau prostute. Toate povestile mari au o oarecare doza de inocenta, apeland mai degraba la copilul interior decat la intelectualul din tine. Numai sa ne amintim cat de “aiurita” e Neverending Story dar totusi pe cati nu i-a cucerit in copilarie. E incontestabil faptul ca Harry Potter e povestea unei generatii insa nu a unei generatii fixate intre anumite limite de varsta ci a acelei generatii care a rezonat cu ea, care a crescut cu eroii ei si s-a lasat atrasa intr-o asemenea aventura. Recunosc in schimb ca filmele pot fi mai mult sau mai putin apreciate. Asta depinde de asteptarile fiecaruia si de modul in care si-a imaginat povestea. In opinia mea si a altora ele sunt adaptari fidele conceptiei originale care au rezistat foarte bine tendintelor “corporatiei” de ieftineala si simplificare, de permutare a accentului de pe intriga pe rasfat vizual si atat. Cu fiecare ‘instalare’ povestea a devenit tot mai densa si mai greu de urmarit fara minimul de cunostinte anterior predate insa furnizand totusi suficienta distractie pentru ca nici un neofit sa nu se planga.
In concluzie, va place sau nu, seria Harry Potter a dat nastere celor mai bune filme cu vrajitori facute pana acum. Iar cand spun asta ma bazez pe 3 lucruri: complexitatea naratiunii bazata pe seria de romane a britanicei J.K. Rowling, distributia extraordinar alcatuita din actori britanici de mare prestanta (Maggie Smith, Helena Bonham Carter, Michael Gambon, Alan Rickman, Ralph Fiennes, Gary Oldman, John Hurt, Robbie Coltrane), care uneori s-au multumit cu un simplu cameo, si excelenta efectelor vizuale, de fapt, a intregii productii in sine. Nu poti nega amploarea acestor filme. In plus, dincolo de incantarea resimtita ca spectator la finalul fiecaruia din cele 8 filme a existat si satisfactia de a fi vazut un lucru facut fara compromisuri, cu implicare si daruire, inspiratie si mai ales respect fata de fani.
Si daca tot vorbim de fani sa clarificam un lucru din start. Filmele cu Potter nu sunt obisnuitele blockbustere de vara care-ti flutura prin fata ochilor o gramada de ineptii digitale si a caror valoare nu depaseste pretul popcorn-ului rontait. Nici pe departe. Sunt povesti complexe nascute dintr-un anumit gen literar (temnite, dragoni si vrajitorie) si destinate unui anumit public care fac sa paleasca multe alte tentative cu pretentii de “minunatie” epica. In cazul lui Potter povestea iti cere un efort considerabil, acela de a sta cu rabdare in trenul magiei pana la destinatie. Nu se accepta calatori clandestini, nu se fac concesii celor care urca sau coboara in statiile intermediare. Daca nu-ti plac regulile esti in trenul gresit, asta-i tot. Finite Incantatum.
joi, 21 iulie 2011
Abracadabra Harry Potter! Adica gata.
rating: Brainwash
AVERTISMENT: Aceste randuri nu sunt pentru ochii fanilor seriei. Pentru ca nu vreau sa-mi atrag o gramada de blesteme.
Acum, ca am ramas intre noi, oamenii obisnuiti care n-au fost la nicio petrecere tematica cu eroii din Hogwarts, sa va zic ce i-a lipsit ultimului Harry Potter.
Precizare: n-am citit nicio carte. Nu am vazut prima parte de la ultima parte si nici episodul de dinainte de ultima parte. Lipsuri majore deci. Pe care Richie n-a reusit, in ciuda stradaniei, sa mi le acopere in cele zece minute cat tin reclamele. L-am intrebat "ce ar trebui sa stiu ca sa ma pot uita la film?".
E foarte simplu, zise Richie incepand sa arunce LUMOS asupra ignorantei mele: Voldemort a pus mana pe Ministerul Magiei, cei trei copii (care nu mai sunt demult copii, la cat am auzit ca bea dl. Radcliffe; sacrilegiu mai mare nu puteam savarsi: poimaine e ziua "actorului" care il face pe Steaven Seagal sa para savuros) au fost exilati /exmatriculati (sa zicem ca si-au picat BAC-ul) si acum incearca sa-i distruga sufletul Stiti Voi Cui, care suflet a fost impartit (ca o partitionare de hard) in diferite horcruxuri. Sufletul meu! Apoi Richie a dat inainte cu trei frati si trei baghete, piatra invierii, talismane care trebuie distruse, pitici eroi si pitici nemernici, dumbledore ingropat cu bagheta si Stiti Voi Cine a pus mana pe ea. Si asa e si filmul.
Glumeam noi inainte sa inceapa show-ul, dar mie nu mi-ar fi stricat un "previously...on Harry Potter". Imi imaginez vocea aceea groasa de trailer care sa povesteasca pe scurt ultimii 10 ani: "He was a boy. He had a pair of glasses, two friends and a little stick. One day he went to the station and..." Si asa mai departe (v-am avertizat sa nu cititi, pentru ca veti fi jigniti pana la sfarsit).
Poate sunt de moda veche, dar nu cred ca pentru a vedea un film ai nevoie de un scurt breviar de termeni (gen Harry Potter Wiki).
Totusi, ultima parte a ultimei parti din seria Harry Potter poate fi urmarita si fara sa ai datele astea. Pana la urma vei prinde intriga (Voldemort vrea sa il lichideze pe dragutul de Potter si viceversa) pentru ca eroii au grija sa repete de mai multe ori si in mod explicit ce urmaresc. Desigur, iti vor scapa anumite nuante si, in mod cert, nu te vei putea bucura de "reintalnirea emotionanta cu eroii din episoadele precedente" (momente trambitate in toate cronicile favorabile). Din punctul asta de vedere am senzatia ca ultima parte a ultimei parti e ca o reuniune de clasa a opta. Nu stiu ce experienta ati avut voi, dar cine se omoara dupa reuniunile de clasa a opta?
Cum ziceam, productia poate fi urmarita (nu si de copii sub 12 ani, daca ma intrebati, pentru ca in timp, franciza a devenit tot mai infricosatoare). E un film de aventuri in care sunt mixate marile teme "heroic fantasy" de la Star Wars pana la LOTR, trecand prin Matrix, se adauga doua fire de usturoi etiopian, dinti de soricel, trei foi de cucuta si blestemul Geminia. Ups! cred ca am stricat vraja.
Adevarul e ca in afara de cateva scene (in general cele in care apar Helena Bonham Carter sau Ralph Fiennes) pe mine nu m-a vrajit. Poate ca am depasit varsta aceea sau poate fiecare generatie are Potterii ei (in fond e aceeasi veche poveste de cand cu Ghilgames, doar cu alte decoruri). Un amic zicea ca la Harry Potter merg numai tocilari (v-am zis sa nu cititi, n-ati plecat inca?IMPERIO!). Trebuie sa il contrazic: in sala nu erau numai chipuri de tocilari. Dupa parerea mea modesta, e filmul unei generatii care a crescut cu personajele astea, a citit cartile, s-a jucat cu baghetele si s-a visat in papucii vrajitorilor.
Pentru toti acestia va scrie Richie o cronica mult mai temeinica si mai reverentioasa. HOCUS POCUS!
PS. Fireste, binele invinge.
Trailerul zilei: The Amazing Spider-Man
Stiu ca 4 ani e cam putin timp pentru a exista rostul unei "reimaginari" a seriei dar fiind vorba de Spider Man o sa fiu mai temperat in ponegrirea Hollywood-ului pentru lipsa de viziune si voi astepta sa vad ce au pus la cale cu acest reboot. In opinia mea Sam Raimi facuse o treaba f. buna cu trilogia omului paianjen.. al doilea film fiind de departe si cel mai bun al seriei, asa ca nou-venitul Marc Webb (nume predestinat) are niste papuci destul de largi de incaltat. The Amazing Spider-Man schimba atat regizorul cat si protagonistul - Andrew Garfield e pe val - iubita acestuia (Emma Stone joaca o dragoste mai veche de-a lui Peter Parker) si dupa cum arata trailerul si tonul general al productiei... ceva mai tehnica si mai luminoasa. Tinand cont ca Marc Webb mai are la activ si 500 Days of Summer o banuiala logica ar fi ca targetul acestui film se indreapta spre teenage romance... Totusi prezenta reptiliana a villain-ului Lizard face de prisos astfel de speculatii ieftine. Ramane de vazut in 2012.
Trailer:miercuri, 20 iulie 2011
Tinker, Tailor, Soldier, Spy (1979)
rating: Colectabil
John Le Carré e unul din cei mai cunoscuti autori britanici de romane de spionaj, un fel de Robert Ludlum sau Tom Clancy al insularilor, cu precizarea ca in vreme ce americanii scriau romane de fictiune Le Carré isi publica intr-un fel "semi-autobiografia". Omul asta a fost in anii 50 si 60 agent operativ in serviciile secrete ale Majestatii, intai in MI5 (contra-spionaj) apoi la SIS-MI6 (spionaj international). Cu alte cuvinte John Le Carré (asta-i pseudonimu' literar) a fost spion cu acte in regula, activand atat in tara, unde a supravegheat celulele cu afinitati stangiste in anii 50, cat si in Europa (Bonn si Hamburg), unde sub acoperire diplomatica controla operatiunile agentilor sai. Lucrul cu adevarat fascinant este ca inca din aceasta perioada publica sub pseudonim povestiri cu spioni si, intocmai ca celalalt scriitor de senzatie - Ian Flemming, fost agent Naval Intelligence - a folosit o parte importanta din cunoasterea sa profesionala neortodoxa pentru a vinde literatura. Primul succes cu adevarat important a venit odata cu The Spy Who Came From The Cold (1963) si, cu toate ca putea linistit sa se lase de spionaj, cariera i-a fost oprita ‘64 prin deconspirarea faimoasei cartite KGB-iste infiltrata in esalonul superior al MI6, Kim Philby.
Tinker, Tailor, Soldier, Spy e o miniserie BBC produsa in 1979 pe baza romanului omonim scris de Le Carré in ‘74 si in care este descrisa minutios o operatiune de identificare a unui spion KGB-ist in varful MI6. Aproximativ bazata pe experienta lui Le Carré cu problema Cambridge Five (descoperirea in anii 50 si 60 a 5 tradatori - agenti dubli intre care si Philby - in randurile serviciilor secrete britanice) filmul urmeaza indeaproape stilul narativ al autorului, un stil axat mai degraba pe drama psihologica si conflict intelectual decat pe actiune fizica, forta bruta, spectacol exploziv si accesorii futuriste a la James Bond. Eroii cartilor si implicit ai filmului sunt functionari si oameni politici, birocrati prceputi in tot felul de mismasuri si foarte ambiguosi din punct de vedere moral. Iar lucrul acesta e foarte util cand e vorba de plasat suspiciuni.
In centrul povestirii cu spioni sta Geroge Smiley, un veteran al agentiei si un foarte bun investigator si planificator. Jucat de Alec Guiness, Smiley e un 'pensionar' tacut si foarte inteligent pe care Ministerul il reactiveaza pentru a studia posibilitatea ca conducerea SIS sa fi fost penetrata de o cartita a legendarului Karla, cel mai periculos spion rus. Smiley fusese numarul 2 in SIS pana in momentul in care seful serviciului, poreclit Control, a devenit obsedat de existenta unei scurgeri de informatii care i-a periclitat mai multe operatiuni. Control a fost cel care a redus lista suspectilor la 5 atasandu-le fiecaruia cate o eticheta (tinker, tailor, soldier, richman, beggarman, dupa un cantec popular britanic) si trimitand un scalphunter (asasin) in Cehoslovacia pentru a contacta un dezertor rus si a afla identitatea cartitei. Agentul britanic a intrat insa direct intr-o ambuscada, s-a iscat un scandal international iar Control a trebuit sa abdice deschizand usa pentru ca 4 din cei 5 suspecti sa urce in rang. Doar Smiley (al 5-lea suspect) fusese pus pe linie moarta.
Seria britanica e compusa asadar din 7 parti distincte, fiecare din ele aducand investigatia un pic mai aproape de finalizare si dezvaluind sub forma de flashback-uri circumstantele care au stat la baza esecului operatiunii cehe organizate de Control. Partea cea mai delicioasa e urmarirea deductiilor pe baza carora Smiley ajunge sa-l scoata pe agentul dublu la lumina. E un film foarte inteligent, elegant, cu o atmosfera cenusie tipica razboiului rece, cu niste actori extraordinari ce dau viata unor personaje ce merg pe sarma intre pericol, datorie, tradare si suferinta. Filmul e o nestemata TV, o ecranizare care pastreaza acel nivel de mister dezvaluit gradat tipic romanelor politiste, abil construit si beneficiind de acel suspans care te face sa folosesti google inainte de final. Genericul de inceput spune totul dpdv simbolic, folosind o papusa matrioska pentru a sugera diferitele straturi ale personalitatii unui spion dublu: A riddle, wrapped in a mystery, inside an enigma. Citatul apartine lui Churchill si se refera la Rusia dar cred ca analogia se potriveste excelent..
Ps: O veste buna pentru cinemaniaci: romanul lui Le Carré va ajunge si pe marele ecran sub forma unei ecranizari promitatoare: Thomas Alfredson (Lat den ratte komma in) a pus mana pe o distributie de zile mari (Gary Oldman, Tom Hardy, John Hurt, Colin Firth, Mark Strong, Toby Jones si Benedict Cumberbatch) si astfel Tinker, tailor, soldier, spy va scrie un nou capitol in filmele cu spionaj. Iar romanul lui Le Carré e doar primul dintr-o trilogie, ca sa fim intelesi.
Secvente prelungite
Atelierul de Scenaristica SECVENTE from eugen kelemen on Vimeo.
Marea Hoinareala
Asta seara, in Piata Unirii, ultima proiectie din Festivalul Filmului de Umor.
later edit: Richie imi zice ca a "hoinarit aiurea fara sa vada vreun film" si banuieste ca din cauza ploii de dinainte s-ar fi anulat proiectia. Daca am indus in eroare si alti oameni, trebuie sa-mi cer scuze, desi Institutul Francez nu ne-a prevenit ca schimba programul. De fapt, inca mai astept raspuns la mailul in care ii intrebam ce s-a intamplat. Probabil asta era "Marea Hoinareala", - toata lumea a plecat in vacanta.
marți, 19 iulie 2011
Coaste a la Joe Pesci
Niste poze
Teaserul zilei: The Dark Knight Rises
S-a scurs pe interneti de saptamana trecuta dar acum e lansat oficial si la calitate. Dupa cum bine stim The Dark Knight Rises e cel de-al treilea si ultimul film din trilogia inchinata de Christopher Nolan cavalerului noptii, omului liliac, miliardarului justitiar Bruce Wayne/Batman, film care va poposi pe marele ecran in vara lui 2012. Pana atunci insa vom fi bombardati cu mici farame de informatie menite sa ne incite, atate, enerveze si exaspereze si, dupa cum vedeti, dupa primul poster oficial, un artwork delicios dealtfel, iata ca avem parte si de primul teaser mai competent dar care nu spune nimic despre plot. Tot ce stim e ca master villain-ul din partea a treia e un tip pe nume Bane, jucat de Tom Hardy, dar daca aruncam un ochi in lumea comic-urilor aflam ca Bane e unul din cei mai puternici si inteligenti dusmani ai "liliacului". Sunt putine sanse ca Nolan sa foloseasca faimosul 'arc dramatic' care duce la paralizia lui Batman in urma unei confruntari cu Bane, dar nu se stie niciodata.. Oricum daca e sa-i credem pe cuvant pe cei de la Warner Bros, “The Dark Knight Rises” is the EPIC conclusion to filmmaker Christopher Nolan’s Batman trilogy. N-am nici o indoiala.
Trailer deci:
Wrecked (2011)
Daca aveti o slabiciune pentru microthriller-ele desfasurate in spatii stramte (gen Phone Booth sau mai recentul Buried) poate ii dati o sansa proaspatului debut al lui Michael Greenspan, Wrecked. Urmand pana la sange reteta tipica, Wrecked se bizuie pe un singur personaj ca sa duca filmul de la un capat la celalalt in ciuda constrangerilor inerente de spatiu sau mobilitate. Personajul in cauza - jucat aici de Adrien Brody - este un barbat captiv intr-o epava auto foarte mototolita, pe locul din dreapta soferului, si care se trezeste in urma unui accident cu o amnezie serioasa si un cadavru pe bancheta din spate. Cu picioarele prinse sub bord, plin de echimoze si lipsit de mancare sau apa, supravietuitorul petrece cateva zile in masina incercand sa puna cap la cap fragmente de amintiri si sa dea un sens halucinatiilor care-l viziteaza. Din fericire Greenspan nu-si sechetreaza victima in masina pentru tot filmul ci-i permite sa iasa din epava doar ca sa descopere ca s-a ales cu o fractura de tibie. Restul filmului ar putea semana cu un episod din show-ul de supravietuire al lui Bear Grylls cu precizarea ca Bear Grylls in cazul asta a fost debarcat in padure amnezic si cu un picior rupt.
Calvarul lui Brody e destul de veridic iar misterul care inconjoara cauzele situatiei sale neplacute e risipit gradual, in doze mici, cu talent si substituit de o anume plapuma metafizica care te face sa iei in considerare si o explicatie supranaturala. Alaturi de povestea de supravietuire, care suscita intotdeauna interes la nivel emotional, exista si una de descoperire care ne excita intelectul. Cele doua cadavre care-i tin companie, arma gasita sub scaun si sacii de bani din portbagaj precum si o vizitatoare eterica ciudat de familiara incep sa ne incredinteze ca omul nostru e autorul unei afaceri urate iar acum zace intr-un purgatoriu forestier cu o puma dandu-i tarcoale si doar cateva gloante in revolver. Norocul sau se intrupeaza sub forma unui caine care apare si dispare dupa bunul plac, tinandu-i de urat sau jucand rol de sprijin moral si ghid. Cu ultimele forte, barbatul se taraste prin padure in cautarea drumului pe care, chipurile, masina l-a abandonat. O singura problema insa: drumul pare sa fi disparut.
Lipsit de momente efectiv tensionante, Wrecked pare mai mult o drama a contemplarii si a supravietuirii, bazandu-se aproape exclusiv pe un singur om ca sa redea o serie de stari emotionale complexe intr-un mod credibil. Iar Brody, care nu e prea credibil in postura de erou de actiune, are acum ocazia sa joace ceea ce stie: un om sfarsit care gaseste in el forta sa mearga mai departe trecand de la negare la acceptare, de la abandon la speranta. Stofa de supravietuitor care in Wrecked ar putut fi destul de usor inlocuita cu o aura de mantuire daca finalul ar fi fost nitel diferit iar amenzia cu totul alta. Dar bun si-asa...
Trailer
Abonați-vă la:
Postări (Atom)