joi, 19 mai 2016
Vinterberg is coming
UNA CU VINTERBERG, ALTA CU MUNGIU
Coincidență. În urmă cu fix trei ani, eram în fața clădirii (Palais de Festival) unde se întâmplă o halcă mare din Festivalul de Film de la Cannes. E o viermuială ca la Ocska Piaț, pe strada din fața Palatului. Ziariști, turiști, cineaști, gură-cască, vin din toate direcțiile, ca într-o intersecție nesemaforizată din Egipt.
Cumva, în forfota aia, l-am zărit pe Thomas Vinterberg. Un danez înalt, elegant, chipeș. Până în acel moment, nu am fost curios să vânez staruri sau autografe. Dar n-am rezistat impulsului de a vorbi cu unul din părinții Dogmei 95 (și regizorul Festen, Dear Wendy, The Hunt etc).
Vinterberg era președintele juriului Un Certain Regard și se îndrepta către o proiecție. A fost de o politețe rece, nu știu dacă "scandinavă" sau era sătul de ziariști. Dacă inițial a agreat să-mi acorde un interviu via e-mail, apoi s-a răzgândit și tot repeta că "trebuie să vorbesc la Zentropa mai întâi".
Se vedea că eram nou la Cannes. Rareori poți să te iei pe stradă de cineaști de calibrul lui și să te aștepți să-ți dea adresa de e-mail și poate chiar să mergeți să beți ceva împreună. Există un protocol, o etichetă. Dar, ca să fiu sincer până la capăt, nici nu-mi doream interviul atât de mult. Era doar un pretext ca să-l opresc un minut pe Vintenberg din drum și să-mi adaug un moment hyper & glam în bagajul cu suveniruri de la Cannes.
Mi-am amintit de istorioara asta (fără niciun tâlc special), cu ocazia proiecției pe care o facem mâine, 20 mai, la AMBASADA, cu ultimul film al lui Vinterberg la Timișoara: The Commune (Comunitatea). Nu l-am văzut încă și sunt foarte curios. Ce știu sigur e că n-o să fie o "comedie romantică franțuzească".
Coincidență, fix azi e ziua lui de naștere.
Fan-fact: ca să aducem filmul n-a trebui să vorbim înainte cu Zentropa (a vorbit Independența Film cu ei :)
Rewind, vreo 7 luni înainte de Cannes 2013, CUT TO altă scenă de care mi-am amintit zilele acestea. Îi are ca protagoniști pe Cristian Mungiu (venit să prezinte După Dealuri la Timișoara) și primarul proaspăt al Timișoarei, Nicolae Robu.
Pe scena Filarmonicii, regizorul a declarat public că nu e mulțumit de "condițiile de Cămin Cultural" în care se face proiecția: ecran mic, sunet prost. Și durerea era cu atât mai mare cu cât proiecția avea loc într-un fost cinematograf. Aluziile lui Cristian Mungiu au fost urmate în holul de la Capitol de o întrebare directă către primar: "Domnule primar, nu ajutați la amenajarea unei săli de cinematograf la Timișoara?". Scenă la care au asistat mai mulți martori (în afară de subsemnatul), între care Marian Rădulescu și Florin Iepan. Primarul a asigurat oaspetele de interesul și sprijinul său total în acest sens.
Ieri, i-am rememorat primarului întrebarea lui Mungiu, profitând de prezența sa (neașteptată) la întâlnirea cu operatorii culturali independenți care am cerut îmbunătățirea modului în care se finanțează cultura de la bugetul local. I-am subliniat că patru ani mai târziu, iată, regizorii români (că se întorc de la Cannes, de la Berlin sau de la Buftea) nu au o sală decentă de cinematograf în care să-și prezinte filmul la Timișoara. Am primit noi asigurări.
Una peste alta: Cristian Mungiu face premiera de gală la Bacalaureat tot în sala Capitol a Filarmonicii, sâmbătă, 21 mai, ora 20.
PS. Să fim corecți până la capăt și să recunoaștem o victorie a edililor: recuperarea cinematografului Studio de la privați (anulând un act notarial viciat, o Hotărâre de Guvern și o întreagă schemă de mafie imobiliară). Viceprimarul Dan Diaconu vorbea ieri, că după audiențe la toți miniștrii Culturii din ultimii ani, se mai așteaptă o semnătură ca acest cinematograf să reintre în posesia orașului (acum l-au readus în proprietatea statului). Edilii declară că își doresc reamenajarea Studio ca un cinema de artă/ cinematecă. Intențiile sunt bune, dar - știți cum e - am mai văzut filmul ăsta și acum patru ani.
Coincidență. În urmă cu fix trei ani, eram în fața clădirii (Palais de Festival) unde se întâmplă o halcă mare din Festivalul de Film de la Cannes. E o viermuială ca la Ocska Piaț, pe strada din fața Palatului. Ziariști, turiști, cineaști, gură-cască, vin din toate direcțiile, ca într-o intersecție nesemaforizată din Egipt.
Cumva, în forfota aia, l-am zărit pe Thomas Vinterberg. Un danez înalt, elegant, chipeș. Până în acel moment, nu am fost curios să vânez staruri sau autografe. Dar n-am rezistat impulsului de a vorbi cu unul din părinții Dogmei 95 (și regizorul Festen, Dear Wendy, The Hunt etc).
Vinterberg era președintele juriului Un Certain Regard și se îndrepta către o proiecție. A fost de o politețe rece, nu știu dacă "scandinavă" sau era sătul de ziariști. Dacă inițial a agreat să-mi acorde un interviu via e-mail, apoi s-a răzgândit și tot repeta că "trebuie să vorbesc la Zentropa mai întâi".
Se vedea că eram nou la Cannes. Rareori poți să te iei pe stradă de cineaști de calibrul lui și să te aștepți să-ți dea adresa de e-mail și poate chiar să mergeți să beți ceva împreună. Există un protocol, o etichetă. Dar, ca să fiu sincer până la capăt, nici nu-mi doream interviul atât de mult. Era doar un pretext ca să-l opresc un minut pe Vintenberg din drum și să-mi adaug un moment hyper & glam în bagajul cu suveniruri de la Cannes.
Mi-am amintit de istorioara asta (fără niciun tâlc special), cu ocazia proiecției pe care o facem mâine, 20 mai, la AMBASADA, cu ultimul film al lui Vinterberg la Timișoara: The Commune (Comunitatea). Nu l-am văzut încă și sunt foarte curios. Ce știu sigur e că n-o să fie o "comedie romantică franțuzească".
Coincidență, fix azi e ziua lui de naștere.
Fan-fact: ca să aducem filmul n-a trebui să vorbim înainte cu Zentropa (a vorbit Independența Film cu ei :)
Rewind, vreo 7 luni înainte de Cannes 2013, CUT TO altă scenă de care mi-am amintit zilele acestea. Îi are ca protagoniști pe Cristian Mungiu (venit să prezinte După Dealuri la Timișoara) și primarul proaspăt al Timișoarei, Nicolae Robu.
Pe scena Filarmonicii, regizorul a declarat public că nu e mulțumit de "condițiile de Cămin Cultural" în care se face proiecția: ecran mic, sunet prost. Și durerea era cu atât mai mare cu cât proiecția avea loc într-un fost cinematograf. Aluziile lui Cristian Mungiu au fost urmate în holul de la Capitol de o întrebare directă către primar: "Domnule primar, nu ajutați la amenajarea unei săli de cinematograf la Timișoara?". Scenă la care au asistat mai mulți martori (în afară de subsemnatul), între care Marian Rădulescu și Florin Iepan. Primarul a asigurat oaspetele de interesul și sprijinul său total în acest sens.
Ieri, i-am rememorat primarului întrebarea lui Mungiu, profitând de prezența sa (neașteptată) la întâlnirea cu operatorii culturali independenți care am cerut îmbunătățirea modului în care se finanțează cultura de la bugetul local. I-am subliniat că patru ani mai târziu, iată, regizorii români (că se întorc de la Cannes, de la Berlin sau de la Buftea) nu au o sală decentă de cinematograf în care să-și prezinte filmul la Timișoara. Am primit noi asigurări.
Una peste alta: Cristian Mungiu face premiera de gală la Bacalaureat tot în sala Capitol a Filarmonicii, sâmbătă, 21 mai, ora 20.
PS. Să fim corecți până la capăt și să recunoaștem o victorie a edililor: recuperarea cinematografului Studio de la privați (anulând un act notarial viciat, o Hotărâre de Guvern și o întreagă schemă de mafie imobiliară). Viceprimarul Dan Diaconu vorbea ieri, că după audiențe la toți miniștrii Culturii din ultimii ani, se mai așteaptă o semnătură ca acest cinematograf să reintre în posesia orașului (acum l-au readus în proprietatea statului). Edilii declară că își doresc reamenajarea Studio ca un cinema de artă/ cinematecă. Intențiile sunt bune, dar - știți cum e - am mai văzut filmul ăsta și acum patru ani.
Categorii:
timisoaravreacinema,
videodrom
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vinterberg
RăspundețiȘtergereCorrect, ca de aia era cu Vinter(berg) is coming :)
RăspundețiȘtergereMerci.
Am corectat.