vineri, 30 ianuarie 2009
Cele mai asteptate filme din 2009
Ei bine, daca tot suntem pe un blog de film, e timpul sa vedem si la ce ne vom astepta in 2009, dupa ce scapam de febra filmelor de Oscar pe care toti tragem tare sa le vedem. Cum era de asteptat, am facut o mica investigatie in randul premierelor din acest an si am selectat pe cele care m-ar interesa pe mine in mod special. Nu zic ca vor fi cele mai bune filme, chiar ma indoiesc, ci doar ca sunt cele mai asteptate, au niste bugete de speriat, iar combinatia regizor-actori imi da sperante ca nu voi fi dezamagit. Deci:
1. Watchmen. Un film cu super eroi adaptat dupa comics-urile lui Alan Moore si Dave Gibbons - The Watchmen - a carui actiune se petrece intr-un trecut alternativ in care luptatorii cu super-puteri exista in realitate si isi folosesc fortele pentru a inclina balanta intr-o parte sau alta. Se spune ca este cea mai buna nuvela grafica ever, iar ecranizarea ei a provocat un buzz imens. La carma e Zack Snyder, autorul 300-lui, deci cu experienta in punerea nuvelelor grafice pe pelicula. De remarcat ca vizionarul Terry Gillian a declarat nuvela "imposibil de filmat". Probabil avea doar nevoie de un alt fel de ochi. Cu un buget de 120 de mil $ filmul promite mult. Vedem pe 6.03.09. Trailer aici.
2. Star Trek XI. Una din cele mai lungi francize cinematografice care se reinventeaza cu fiecare nou film. Acum pe mainile lui J.J. Abrams noul Star Trek promite o intoarcere la origini. Cu o echipa de actori tineri (Chris Pine, Zachary Quinto) pe puntea faimoasei nave Enterprise - aflata in plina constructie - vom avea parte de noi aventuri in spatiul infinit. Villain-ul nu putea fi decat un romulan, cei mai teribili adversari ai Federetiei, interpretat de Eric Bana. Buget de 150 mil $ asa cum ii sta bine unui blockbuster. Debuteaza pe 7.05.09. Trailer aici.
3. Terminator 4: Salvation. Christian Bale e cel mai cababil pentru a resuscita franciza aproape ingropate de partea a 3-a (Future Begins). L-am vazut in rol de Batman si ne-a placut tare mult, acum in rol de John Connor - liderul rezistentei pamantene in razboiul masinilor speram sa faca treaba la fel de buna. Oricum prezenta feminina va fi absolut remarcabila in salile de cinema... Despre regizor nu prea am ce spune, McG facand mai mult munca de televiziune. Totusi a primit un buget de 200 mil $, deci cineva are incredere in el. Premiera 22.05.09. Trailer aici.
4. Transformer 2: Revenge of the fallen. Dupa ce primul a scos vreo 700 de mil $ incasari si ne-a lasat muti cu efectele speciale fabrica de bani de la Hollywood le-au pus 200 de mil in brate si le-au dat regizorului Michael Bay si producatorului S. Spielberg Prima Directiva: make us nr 2!
Rezultatul se va vedea pe 28.06.09. Presimt ca va fi o explozie de entertainment in cel mai pur stil hollywoodian: mult stil dar putina substanta.
5. Inglorious Bastards. In sfarsit un film serios de la care sa ramanem cu ceva mai mult decat efecte speciale. Noul Quentin Tarantino e filmul sau cu cele mai multe personaje care au efectiv replici, intre care Brad Pitt, Samuel L. Jackson (narator), Diane Kruger, Mike Myers etc. Va fi o mixtura de western cu film de razboi, un amalgam de 3 povesti impartit in 5 capitole, Tarantino style. O gasca de psihopati criminali, cativa nazisti, o prostituata, niste clovni toti aparent fara legatura dar pe care ingeniosul regizor ii va tese in asa fel incat sa ne faca pilaf! Un must see care vine pe 21.08.09.
6. Harry Potter and the Half-Blood Prince. Cartea cu numarul 6 din povestea tanarului vrajitor de la Hogwarths vine pe marele ecran si e evident ca va avea un mare succes la public. Tind sa cred ca si la critica, intrucat acelasi David Yates manuieste bagheta regizorala, iar stilul sau mi-a placut in Order of Phoenix, cea mai intunecata din cele 5 de pana acum. Sper ca pe masura ce povestea se apropie de final Harry Potter sa nu mai fie un film de adormit copiii ci un adevarat dark fantasy. In ce priveste bugetul, nu mai conteaza, doar stim ca fiecare film aduce cam un miliard de dolari incasari. Deci undeva pe la 200 de mil $ ca si filmul anterior. Se lanseaza pe 17.07.09. Trailer aici.
7. Avatar. Filmul asta inseamna revenirea lui James Cameron dupa un periplu de 12 ani prin lumea documentarelor, inceput odata cu descoperirea epavei Titanicului si succesul filmului cu acelasi nume. Acum se intoarce si propune un film SF realizat in full 3D pe care il descrie ca "a futuristic tale set on a planet 200 years hence [...] an old-fashioned jungle adventure with an environmental conscience [that] aspires to a mythic level of storytelling." Cu un buget de-a dreptul nesimtit de aproape 300 de mil $, Cameron isi da frau liber imaginatiei si promita o lume cum nu s-a mai vazut, creand un ecosistem nou cu o diversitate de specii fantastice, si bineinteles o poveste cu infanteristi marini si Sigourney Weaver (remember Aliens?). Avem de asteptat pana in decembrie '09. Ceva teaser aici.
8. The Imaginarium of Doctor Parnassus. Asta e un fantasy a la Terry Gillian si va fi ultima voastra ocazia sa-l mai vedeti pe regretatul Heath Ledger interpretand un rol (exceptand revizionarea filmelor vechi). Subiectul e delirant, avem un Dr Parnassus (Christofer Plummer), nemuritor si in varsta de 1000 de ani care calatoreste cu trupa sa de teatru oferind spectacole in care auditoriul calatoreste dincolo de realitate printr-o oglinda magica. Dupa moartea lui Heath, rolul sau a fost preluat de 3 mari actori: J. Depp, Jude Law si Colin Farell fiecare portretizand o alta transformare a personajului principal in calatoria sa printr-o lume de basm. Buget relativ decent, vreo 30 de mil $ iar premiera pe 6.06.09.
9. Public Enemies. Un film de Michael Mann (Heat, Miami Vice) ceea ce spune totul. Actorii mei preferati, Johnny Depp (gangsterul John Dillinger) si Christian Bale (FBI agent Purvis), se infrunta intr-un film de actiune setat in anii prohibitiei. Cred ca am zis suficient pentru ca sa va roadeti unghiile in asteptare. Buget = 80 de mil $ iar pana pe 1.06 nu mai e mult.
10. Angels & Demons. Continuarea Codului DaVinci, il are pe acelasi Tom Hanks incercand sa dezlege mistere legate de Vatican si Illuminati. Acelasi Ron Howard duce fraiele inca unei adaptari a unui roman de Dan Brown. Codul n-a fost rau, chiar m-a tinut in priza, sper ca nici acesta sa nu ma dezamageasca. Vedem noi dupa 15.05.09. Trailer aici.
1. Watchmen. Un film cu super eroi adaptat dupa comics-urile lui Alan Moore si Dave Gibbons - The Watchmen - a carui actiune se petrece intr-un trecut alternativ in care luptatorii cu super-puteri exista in realitate si isi folosesc fortele pentru a inclina balanta intr-o parte sau alta. Se spune ca este cea mai buna nuvela grafica ever, iar ecranizarea ei a provocat un buzz imens. La carma e Zack Snyder, autorul 300-lui, deci cu experienta in punerea nuvelelor grafice pe pelicula. De remarcat ca vizionarul Terry Gillian a declarat nuvela "imposibil de filmat". Probabil avea doar nevoie de un alt fel de ochi. Cu un buget de 120 de mil $ filmul promite mult. Vedem pe 6.03.09. Trailer aici.
2. Star Trek XI. Una din cele mai lungi francize cinematografice care se reinventeaza cu fiecare nou film. Acum pe mainile lui J.J. Abrams noul Star Trek promite o intoarcere la origini. Cu o echipa de actori tineri (Chris Pine, Zachary Quinto) pe puntea faimoasei nave Enterprise - aflata in plina constructie - vom avea parte de noi aventuri in spatiul infinit. Villain-ul nu putea fi decat un romulan, cei mai teribili adversari ai Federetiei, interpretat de Eric Bana. Buget de 150 mil $ asa cum ii sta bine unui blockbuster. Debuteaza pe 7.05.09. Trailer aici.
3. Terminator 4: Salvation. Christian Bale e cel mai cababil pentru a resuscita franciza aproape ingropate de partea a 3-a (Future Begins). L-am vazut in rol de Batman si ne-a placut tare mult, acum in rol de John Connor - liderul rezistentei pamantene in razboiul masinilor speram sa faca treaba la fel de buna. Oricum prezenta feminina va fi absolut remarcabila in salile de cinema... Despre regizor nu prea am ce spune, McG facand mai mult munca de televiziune. Totusi a primit un buget de 200 mil $, deci cineva are incredere in el. Premiera 22.05.09. Trailer aici.
4. Transformer 2: Revenge of the fallen. Dupa ce primul a scos vreo 700 de mil $ incasari si ne-a lasat muti cu efectele speciale fabrica de bani de la Hollywood le-au pus 200 de mil in brate si le-au dat regizorului Michael Bay si producatorului S. Spielberg Prima Directiva: make us nr 2!
Rezultatul se va vedea pe 28.06.09. Presimt ca va fi o explozie de entertainment in cel mai pur stil hollywoodian: mult stil dar putina substanta.
5. Inglorious Bastards. In sfarsit un film serios de la care sa ramanem cu ceva mai mult decat efecte speciale. Noul Quentin Tarantino e filmul sau cu cele mai multe personaje care au efectiv replici, intre care Brad Pitt, Samuel L. Jackson (narator), Diane Kruger, Mike Myers etc. Va fi o mixtura de western cu film de razboi, un amalgam de 3 povesti impartit in 5 capitole, Tarantino style. O gasca de psihopati criminali, cativa nazisti, o prostituata, niste clovni toti aparent fara legatura dar pe care ingeniosul regizor ii va tese in asa fel incat sa ne faca pilaf! Un must see care vine pe 21.08.09.
6. Harry Potter and the Half-Blood Prince. Cartea cu numarul 6 din povestea tanarului vrajitor de la Hogwarths vine pe marele ecran si e evident ca va avea un mare succes la public. Tind sa cred ca si la critica, intrucat acelasi David Yates manuieste bagheta regizorala, iar stilul sau mi-a placut in Order of Phoenix, cea mai intunecata din cele 5 de pana acum. Sper ca pe masura ce povestea se apropie de final Harry Potter sa nu mai fie un film de adormit copiii ci un adevarat dark fantasy. In ce priveste bugetul, nu mai conteaza, doar stim ca fiecare film aduce cam un miliard de dolari incasari. Deci undeva pe la 200 de mil $ ca si filmul anterior. Se lanseaza pe 17.07.09. Trailer aici.
7. Avatar. Filmul asta inseamna revenirea lui James Cameron dupa un periplu de 12 ani prin lumea documentarelor, inceput odata cu descoperirea epavei Titanicului si succesul filmului cu acelasi nume. Acum se intoarce si propune un film SF realizat in full 3D pe care il descrie ca "a futuristic tale set on a planet 200 years hence [...] an old-fashioned jungle adventure with an environmental conscience [that] aspires to a mythic level of storytelling." Cu un buget de-a dreptul nesimtit de aproape 300 de mil $, Cameron isi da frau liber imaginatiei si promita o lume cum nu s-a mai vazut, creand un ecosistem nou cu o diversitate de specii fantastice, si bineinteles o poveste cu infanteristi marini si Sigourney Weaver (remember Aliens?). Avem de asteptat pana in decembrie '09. Ceva teaser aici.
8. The Imaginarium of Doctor Parnassus. Asta e un fantasy a la Terry Gillian si va fi ultima voastra ocazia sa-l mai vedeti pe regretatul Heath Ledger interpretand un rol (exceptand revizionarea filmelor vechi). Subiectul e delirant, avem un Dr Parnassus (Christofer Plummer), nemuritor si in varsta de 1000 de ani care calatoreste cu trupa sa de teatru oferind spectacole in care auditoriul calatoreste dincolo de realitate printr-o oglinda magica. Dupa moartea lui Heath, rolul sau a fost preluat de 3 mari actori: J. Depp, Jude Law si Colin Farell fiecare portretizand o alta transformare a personajului principal in calatoria sa printr-o lume de basm. Buget relativ decent, vreo 30 de mil $ iar premiera pe 6.06.09.
9. Public Enemies. Un film de Michael Mann (Heat, Miami Vice) ceea ce spune totul. Actorii mei preferati, Johnny Depp (gangsterul John Dillinger) si Christian Bale (FBI agent Purvis), se infrunta intr-un film de actiune setat in anii prohibitiei. Cred ca am zis suficient pentru ca sa va roadeti unghiile in asteptare. Buget = 80 de mil $ iar pana pe 1.06 nu mai e mult.
10. Angels & Demons. Continuarea Codului DaVinci, il are pe acelasi Tom Hanks incercand sa dezlege mistere legate de Vatican si Illuminati. Acelasi Ron Howard duce fraiele inca unei adaptari a unui roman de Dan Brown. Codul n-a fost rau, chiar m-a tinut in priza, sper ca nici acesta sa nu ma dezamageasca. Vedem noi dupa 15.05.09. Trailer aici.
joi, 29 ianuarie 2009
Inter/view: Luminiţa de la capătul filmului
.jpg)
Tragedia românului plimbat pe holurile spitalului până a murit, reconfirmă povestea din filmul Moartea Domnului Lăzărescu (2005), regizat de Cristi Puiu şi scris împreună cu Răzvan Rădulescu. Asemănarea e observată într-o declaraţie pentru Front News şi de Raed Arafat, subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii: "Este o repetare a filmului Moartea domnului Lăzarescu. Este o situatie total inumană ca un pacient sa fie plimbat prin secţiile spitalului şi să fie refuzat că nu are asigurare medicală. Partea de asigurare se rezolvă dupa ce bolnavul primeşte îngrijiri". (bine, faza cu asigurarea o ştiam din Sicko -în care Michael Moore desfinţează sistemul medical american- şi nu mă aşteptam s-o regăsesc aşa devreme şi la noi).
Mie mi-a amintit de interviul pe care i l-am luat protagonistei Luminiţa Gheorghiu (asistenta Mioara), în holul cinematografului Timiş, la premiera din septembrie 2005. Pînă atunci o mai văzusem în Moromeţii şi în Marfa şi Banii, de acelaşi Cristi Puiu. Doamna Gheorghiu avea emoţii în legătură cu primirea filmului la Timişoara. S-a liniştit când a văzut sala plină. Mini-interviul este publicat în premieră pe acest blog. Între timp a murit şi domnul Lăzărescu, adică actorul Ion Fiscuteanu.Rep: Ce înseamnă acest rol pentru cariera dumneavoastră de până acum?
Primul rol principal, ţinând cont de lungimea lui. Sunt la a doua colaborare cu Cristi Puiu şi cred că avem pe nevorbite acelaşi fel de a lucra, de a privi camera. În clipa în care am citit scenariul mi-am zis: stai atât de mult în faţa camerei, cum vei rezolva momentele în care asistenta Mioara nu are nimic de spus, dar are tot timpul ceva de gândit?
Rep: Ce deficienţe umane ale românilor scoate la iveală acest film?
E vorba de lipsa de comunicare, care are loc la Bucureşti, în Congo, oriunde pe suprafaţa pământului. Trăim în viteză. Greu avem răbdare şi timp să ascultăm durerea celui de lângă noi. Vedem un om căzut pe stradă, zicem: “Vai săracul!”. Dar de la “Vai săracul” şi până la a-i da o mână de ajutor e drum lung.
Rep: Afişul filmului conţine un cadru cu toţi actorii veseli şi un domn Lăzărescu bine-mersi. Ca să nu se sperie lumea că ar fi un film serios?
Nu cred că ar fi fost indicat un afiş dramatic. Filmul e o felie de viaţă. Cât este de râs, tot atâta e şi de plâns. Aici se face o înmormântare, alături o nuntă, un botez. Ca în viaţă.
Rep: Ce sentimente vă trezeşte venirea la Timişoara?
Timişoara e în admiraţia ţării întregi. Personal, am o afecţiune specială. În anul IV de facultate, am avut spectacol cu “Neînţelegerea” lui Camus. La ora 15, sala Teatrului era plină. Doamnele erau de o eleganţă… Aveau blăniţă în jurul gâtului şi mănuşi trei-sferturi. Din 1972 şi până azi sunt impresionată de respectul publicului pentru el, pentru teatru şi pentru proaspeţi mucoşi actori. Bravo Timişoara!
Luminita Gheorghiu la TIFF 04, la premiera filmului A fost sau n-a fost, de la cinema Republica, Cluj
Lucian Mircu
marți, 27 ianuarie 2009
Everything Is Illuminated [2005]
rating: Brainwash
Am auzit de filmul asta imediat ce am terminat de citit "Extrem de tare si incredibil de aproape", un roman de Jonathan Safran Foer cara ma lasase pur si simplu fara cuvinte. Incercand sa aflu cat mai multe despre autorul sau mi-a fost dat sa descopar ca tipul mai avea o carte fenomenala, Everything is Illuminated, care, surpriza, fusese si ecranizata in 2005. In lipsa cartii, a trebuit sa ma multumesc cu filmul, care, va anunt de pe acum nu e un film oarecare. Vizionarea lui mi-a lasat starea aceea de bine dupa care tanjesc de fiecare data cand ma asez in fotoliu si pornesc sistemul de Cinema de Acasa.
O mare parte din vina o poarta Liev Schrieber, regizorul si scenaristul care a pus munca lui Safran Foer pe pelicula. Debutul sau regizoral a fost un succes, dovedind criticilor ca se descurca la fel de bine de ambele parti ale camerei de filmat. Eu am gasit in filmul asta acel tip de umor balcanic de care ma bucuram in filmele lui Kusturica, stilul acela usuratic de a trata chestiile serioase, dar cu precizarea ca Everything... e mai mult decat comedie. E un film despre dezgroparea trecutului si un road-movie in acelasi timp.
Avem un personaj, Colectionarul, de fapt J. S. Foer, jucat cu mult talent de Elijah Wood, care ... colectioneaza amintiri. Se teme ca le va uita astfel ca le inchide in pungi impreuna cu obiectul de care se leaga. Descoperind intr-o veche fotografie o persoana necunoscuta alaturi de bunicul sau, despre care se spune ca i-ar fi salvat viata acestuia, reia firul istoriei in sens invers si pleaca in Ucraina, locul natal al bunicilor sai. Intoarcerea sa prilejuieste formarea unui cuplu de personaje bizar care da savoare evenimentelor ulterioare. Pe de o parte il avem pe colectionar, un evreu de la oras, in costum, care abia scoate doua vorbe si arata ca scos din cutie, iar de cealalta parte Eugene Hutz, solistul Gogol Bordello, interpreteaza un personaj de-a dreptul pitoresc - translatorul Alex - un tigan ucrainean, care poate folosi cuvinte ca premium sau distress in cele mai ciudate moduri. Din momentul in care cei doi se intalnesc totul devine suprarealist. Foer e asteptat la gara cu fanfara apoi calatoreste cu Trabantul de-a lungul Ucrainei alaturi de un tata care se crede orb si un caine cu "probleme la mansarda". In drumul lor ajung sa descopere un vechi sat evreiesc dar si adevarul crancen al emigrarii familiei sale.
Totusi filmul nu este despre Holocaust, chiar daca aduce vorba. E despre amintiri, despre lucruri din trecut care ne dau o stare de teama dar care odata dezvelite si scoase la lumina au rolul de a linisti. Filmul are si o coloana sonora exceptionala, piese de Gogol Bordello, Leningrad, Csokolom, care contribuie din plin la starea aia de buna dispozitie pe care ti-o insufla filmul.
Trailer.
Am auzit de filmul asta imediat ce am terminat de citit "Extrem de tare si incredibil de aproape", un roman de Jonathan Safran Foer cara ma lasase pur si simplu fara cuvinte. Incercand sa aflu cat mai multe despre autorul sau mi-a fost dat sa descopar ca tipul mai avea o carte fenomenala, Everything is Illuminated, care, surpriza, fusese si ecranizata in 2005. In lipsa cartii, a trebuit sa ma multumesc cu filmul, care, va anunt de pe acum nu e un film oarecare. Vizionarea lui mi-a lasat starea aceea de bine dupa care tanjesc de fiecare data cand ma asez in fotoliu si pornesc sistemul de Cinema de Acasa.
O mare parte din vina o poarta Liev Schrieber, regizorul si scenaristul care a pus munca lui Safran Foer pe pelicula. Debutul sau regizoral a fost un succes, dovedind criticilor ca se descurca la fel de bine de ambele parti ale camerei de filmat. Eu am gasit in filmul asta acel tip de umor balcanic de care ma bucuram in filmele lui Kusturica, stilul acela usuratic de a trata chestiile serioase, dar cu precizarea ca Everything... e mai mult decat comedie. E un film despre dezgroparea trecutului si un road-movie in acelasi timp.
Avem un personaj, Colectionarul, de fapt J. S. Foer, jucat cu mult talent de Elijah Wood, care ... colectioneaza amintiri. Se teme ca le va uita astfel ca le inchide in pungi impreuna cu obiectul de care se leaga. Descoperind intr-o veche fotografie o persoana necunoscuta alaturi de bunicul sau, despre care se spune ca i-ar fi salvat viata acestuia, reia firul istoriei in sens invers si pleaca in Ucraina, locul natal al bunicilor sai. Intoarcerea sa prilejuieste formarea unui cuplu de personaje bizar care da savoare evenimentelor ulterioare. Pe de o parte il avem pe colectionar, un evreu de la oras, in costum, care abia scoate doua vorbe si arata ca scos din cutie, iar de cealalta parte Eugene Hutz, solistul Gogol Bordello, interpreteaza un personaj de-a dreptul pitoresc - translatorul Alex - un tigan ucrainean, care poate folosi cuvinte ca premium sau distress in cele mai ciudate moduri. Din momentul in care cei doi se intalnesc totul devine suprarealist. Foer e asteptat la gara cu fanfara apoi calatoreste cu Trabantul de-a lungul Ucrainei alaturi de un tata care se crede orb si un caine cu "probleme la mansarda". In drumul lor ajung sa descopere un vechi sat evreiesc dar si adevarul crancen al emigrarii familiei sale.
Totusi filmul nu este despre Holocaust, chiar daca aduce vorba. E despre amintiri, despre lucruri din trecut care ne dau o stare de teama dar care odata dezvelite si scoase la lumina au rolul de a linisti. Filmul are si o coloana sonora exceptionala, piese de Gogol Bordello, Leningrad, Csokolom, care contribuie din plin la starea aia de buna dispozitie pe care ti-o insufla filmul.Slumdog Millionaire [2008]
sau De ce nu merită Slumdog Millionaire Oscarul?
"Odată ce ai dat lovitura în industria filmului, te poţi rătăci uşor”, zicea Danny Boyle după succesul lui Trainspotting. 12 ani mai tîrziu, regizorul repetă figura cu Slumdog Millionaire, socotit de Wall Street Journal drept „prima capodoperă a lumii globalizate”. Hai să vedem de ce a luat patru Globuri de Aur:A. Te distrează/distrage (nici nu simţi cum trec două ore). Are energie cît să alimenteze cartierul Ferentari.
B. Nu conţine vedete, ceea ce e refreshing.
C. Coloana sonoră: dinamită (A.R. Rahman va puşca nişte statuete pentru muzica sa originală).
D. Povestea simplă e remixată deştept prin planuri intercalate care te poartă prin suburbii sărmane, conflicte religioase, delincvenţă juvenilă şi idilă cu parfum de Bollywood.
Jamal Malik (Dev Patel), un tînăr crescut în bidonvilul din Mumbai ajunge la concursul Vrei să fii miliardar deşi abia ştie să citească (cam ca la noi cînd a ajuns Vanghelie primar). Fiecare moment important din viaţa sa conţine cheia la întrebările lui Virgil-Ianţu-varianta-hindi. Cam trasă de păr găselniţa. O accept ca pretext pentru scenaristul Simon Beaufoy de a se juca cu flash-back-ul (va asigur din experienţa personală -am participat la un asemenea joc televizat- că nu-ţi mai aminteşti contextul în care ai învăţat răspunsul la întrebarea „În ce an a avut loc Unirea Principatelor româneşti?, de exemplu). Există însă cîteva scene care şi-ar găsi locul într-o posibilă Istorie a Cinematografului Contemporan: cînd puştiul de 6 ani se scufundă din proprie iniţiativă într-o latrină puturoasă, doar ca să prindă un autograf de la Amitabh Bachchan, superstarul filmelor indiene.
Dacă cerem părerea publicului, Slumdog Millionaire va face cîţiva miliardari din încasări (printre producători se numără şi compania Celador, creatoarea francizei Who Wants to Be a Millionaire). Dacă sunaţi un prieten, respectiv pe mine, aş avea nişte comentarii vizavi de film:A. logica personajelor e încălcată de dragul happy-end-ului.
B. Jamal răspunde din noroc la unele întrebări, conform tezei „că aşa vrea destinul”. Mai realist ar fi fost să facă fifty-fifty şi să rămînă doar cu fata, nu şi cu banii.
C. E considerat un Charles Dickens modern; aş zice mai degrabă un „Alchimistul” siropos.
D. Danny Boyle trişează: ştie cum să îţi fure ochii.
Is that your final answer? Da, răspunsul meu final este: varianta D. Dar cum ziceam, filmul e distractiv.
articol publicat partial in 24-FUN din 23 ianuarie.
Lucian Mircu
sâmbătă, 24 ianuarie 2009
Concurs Marele Ecran - Oscar 2009
Impreuna cu Luci am gandit ca ar fi misto sa va tentam, pe voi cei care trageti cu ochiul pe Marele Ecran, cu un mic concurs cu ocazia premiilor Oscar. In ideea ca toata lumea se uita la filme, iar cele care candideaza nasc o anume curiozitate si un nivel de asteptare, va propunem sa va dati cu parerea care film va castiga la o anumita categorie. Voi afisa mai jos inca o data categoriile de concurs (doar alea mai importante, nu pe toate) si apoi va puteti exprima parerea in comentarii. Deci 13 categorii, 13 raspunsuri.Reguli:
- cine bifeaza cele mai multe a castigat :D evident.
- premiul oferit de noi consta in 2 bilete la Cinemacity la un film ce va fi ulterior stabilit si de care va puteti bucura in compania mea si a "cronicarului" Luci.
- popcornul vine si el gratis din partea 24FUN.
- o conditie, de fapt un sfat, ar fi sa focuiti in TM :). Nu de alta dar nu cred ca are sens sa va deplasati aici doar ca sa vedem un film impreuna.
- daca sunt doi castigatori, cele doua bilete se impart intre ei :D ca suntem la buget de austeritate, daca sunt mai multi(!) ... asta chiar va fi o provocare...
Puteti vota pana in 21 februarie, ora 23:59. Gala premiilor va fi in 22.02. Pana atunci mai aveti timp sa vedeti filmele pe care inca nu stiti cum sa le apreciati. Hai bafta!
1.Actor in rol principal
Richard Jenkins in “The Visitor”
Frank Langella in “Frost/Nixon”
Sean Penn in “Milk”
Brad Pitt in “The Curious Case of Benjamin Button”
Mickey Rourke in “The Wrestler”
2.Actrita in rol principal
Anne Hathaway in “Rachel Getting Married”Angelina Jolie in “Changeling”
Melissa Leo in “Frozen River”
Meryl Streep in “Doubt”
Kate Winslet in “The Reader”
3.Actor in rol secundar
Josh Brolin in “Milk”Robert Downey Jr. in “Tropic Thunder”
Philip Seymour Hoffman in “Doubt”
Heath Ledger in “The Dark Knight”
Michael Shannon in “Revolutionary Road”
4.Actrita in rol secundar
Amy Adams in “Doubt”Penélope Cruz in “Vicky Cristina Barcelona”
Viola Davis in “Doubt”
Taraji P. Henson in “The Curious Case of Benjamin Button”
Marisa Tomei in “The Wrestler”
5.Regie
“The Curious Case of Benjamin Button” - David Fincher“Frost/Nixon” - Ron Howard
“Milk” - Gus Van Sant
“The Reader” - Stephen Daldry
“Slumdog Millionaire” - Danny Boyle
6.Cel mai bun film strain
“The Baader Meinhof Complex” - Germany“The Class” - France
“Departures” - Japan
“Revanche” - Austria
“Waltz with Bashir” - Israel
7.Cel mai bun film de animatie
“Bolt” - Chris Williams and Byron Howard“Kung Fu Panda” - John Stevenson and Mark Osborne
“WALL-E” - Andrew Stanton
8.Cea mai buna coloana sonora
“Defiance” - James Newton Howard
“Milk” - Danny Elfman
“Slumdog Millionaire” - A.R. Rahman
“WALL-E” - Thomas Newman
9.Cel mai bun cantec original
“Down to Earth” from “WALL-E”“Jai Ho” from “Slumdog Millionaire”
“O Saya” from “Slumdog Millionaire”
10.Cele mai bune efecte speciale
“The Curious Case of Benjamin Button”“The Dark Knight”
“Iron Man”
11.Cel mai bun scenariu original
Dustin Lance Black, "Milk"
Courtney Hunt, "Frozen River"
Mike Leigh, "Happy-Go-Lucky"
Marttin McDonagh, "In Bruges"
Andrew Stanton, Jim Reardon, "WALL-E"
12.Cel mai bun scenariu adaptat
Simon Beaufoy, "Slumdog Millionaire"
David Hare, "The Reader"
Peter Morgan, "Frost/Nixon"
John Patrick Shanley, "Doubt"
Eric Roth, Robin Swicord, "The Curious Case of Benjamin Button"
13.Cel mai bun film al anului
“The Curious Case of Benjamin Button”
“Milk”
“The Reader”
“Slumdog Millionaire"
The Banquet [2006]
V-ati intrebat vreodata cum ar arata un Hamlet in versiune chineza? Eu nu m-am gandit, nici macar nu mi-a trecut prin cap ideea ca tragedia shakespeariana ar putea avea un asemena impact in tara in care mandarina se vorbeste nu se papa. Si totusi, iata ca in lupta lor neobosita de a convinge Occidentul ca si filmul chinezesc poate da mai mult decat un hit de-o vara (Tigru si Dragon a lua Oscar pt film strain), asiaticii au adaptat piesa la istoria lor nationala si au scos un film in propriul stil wuxia. Martial arts meets poetry and music. Genul meu preferat de film asiatic.Pentru The Banquet regizorul Xiaogang Feng a adunat o parte din echipa tehnica a lui Ang-Lee (adica compozitorul, directorul artistic si coregraful de arte martiale) plus superstarul Zhang Ziyi, distribuita in rolul mamei "vitrege". A iesit un film despre tradare si razbunare, un amestec de muzica, poezie si culoare, o exprimare vizual-artistica reusita care abunda in frumusete dar din pacate nu satisface la sentiment. Adica nu prea te implica emotional in trairile personajelor.
Printul Wu Luan s-a autoexilat de la curtea imperiala in urma casatoriei tatalui sau cu Imparateasa Wan care din iubita ii devine mama vitrega. Tatal sau insa este asasinat de catre unchiul Li care preia astfel imperiul si imparateasa. Printul mostenitor fiind o amenintare, noul imparat trimite garzile sa-l execute, dar acesta scapa si se intoarce la curte unde intra sub protectia Imparatesei si incepe o idila cu fiica Marelui Sfetnic. In dorinta lui de dreptate, printul joaca o piesa in onoarea imparatului, piesa in care sugereaza ca acesta l-ar fi otravit pe tatal sau. Consecinta este alungarea de la curte insotita de o tentativa de asasinat pe drum. Convins de succes, imparatul organizeaza un banchet, ocazie cu care se vor transa toate conflictele din film.
Mai trebuie subliniat doar ca, contrar asteptarilor, nu Printul e personajul in jurul caruia se invarte actiunea filmului. De departe cea care fura ochii este imparateasa Wan in jurul ei orbitand toate celelalte personaje, fie atrase de frumusetea si aparenta ei inocenta, fie cazand in plasa de intrigi pe care le tese cu multa grija. E o femeie rece si calculata cu o inima cand gheata cand foc.Desi e un film oarecum epic, nu am avut parte de lupte sau acte de vitejie. Totul se desfasoara intr-un ritm extrem de incet, uneori slowmotion, cu multa grija pentru imagine ia putinele scene de lupta sunt asemenea unor dansuri. Punctul forte e decorurile si costumele la care am ramas cu gura cascata, chiar daca aspectul garzilor imperiale aducea oarecum cu calaretii negri din LOTR.
In concluzie The Banquet e un film care satisface curiozitatea de a vedea un Hamlet asiatic si o foarte buna realizare sub aspect vizual. Este deasemenea un punct de reper pentru filmele de gen, iar pentru amatorii de "chinezisme cu zburatori" (si sunt multi de felul lor) e obligatoriu.joi, 22 ianuarie 2009
THX 1138
Care e ingredientul minune care face ca un film considerat un esec la lansare sa devina zeci de ani mai tarziu un "classic cult". Consider ca un regizor vizionar poate fi un astfel de ingredient. THX 1138 e primul film al lui George Lucas si a fost lansat in 1971, pe vremea lui Dirty Harry si Filiera Franceza. Probabil de aia il numim un clasic. Aparut ca un remake extins al unui film studentesc facut de Lucas in '67, THX 1138 e un film distopic similar mai cunoscutelor 1984 sau Brazil, care are de-a face cu aceeasi societate dintr-un viitor infricosator si incert, in care umanitatea a devenit sclava birocratiei excesive si a controlului total.Intr-un oras subteran traieste THX 1138 (Robert Duvall) un lucrator ca multi altii la o fabrica nucleara de asamblat roboti. Doctrina "progresului prin munca" obliga la utilizarea de stimulente si tranchilizante pentru a creste productivitatea si a relaxa dupa lungile ture de lucru. In acelasi timp, medicamentele sunt folosite pentru a elimina impulsul sexual si a induce obedienta. THX are o colega de locuinta, LUH 3417, fata de care nu simte nici o atractie de nici un fel. Intr-o zi, LUH ii substituie pastilele inhibatoare, rezultatul fiind ca cei doi traiesc pentru prima data sentimente reale.
Ne aflam insa intr-o lume tip big brother si gestul lor nu scapa observatorilor. Sunt analizati si gasiti vinovati de incalcarea conduitei, separati si incarcerati in vederea reeducarii. Puteti banui ca in continuare THX va incerca sa scape din asa-zisa "inchisoare" - un fel de lume imaculata fara pereti, gratii, usi etc - si sa o gaseasca pe LUH pentru a fugi impreuna din oras.
Filmele astea distopice rezoneaza intr-un fel special cu mine, am o nerabdare abia stapanita cand trebuie sa vizionez unul. In principal asta se datoreaza ideii de lume imposibila pe care o sugereaza si care, totusi, parca nu e chiar departe de realitate. Asta ma face sa-mi doresc s-o explorez. Chiar de mai multe ori, ca sa fiu sincer, pentru ca astfel de filme dau la fiecare re-vizionare senzatia de "nou". Tot timpul gasesc aspecte noi si surprinzatoare. De ex mi-au placut androizii din fortele de securitate (unul din ei e interpretat de Johnny Weissmuller Jr) identici ca forma si infatisare, felul lor politicos de coercitie, monotonia si raceala din vocile lor automate.
La fel, minimalismul locuintelor e infiorator, totul strict utilitar, fara personalizare sau infrumusetare, subliniand dezumanizarea indivizilor si caracterul lor "expendabil", la fel ca si trupurile lor spane. Uniformele albe le-am mai vazut si in The Island, un film mai recent, dar o palida si artificiala replica a ideii lui Lucas. Trebuie sa recunosc, gasesc mult mai deranjanta distopia "mecanica" dintr-un film vechi, fara prea multe efecte speciale fata de distopia incarcata de "digital" din zilele noastra. Cred ca de vina e obisnuinta noastra tot mai mare de a fi inconjurati de cutting edge tech care ne face sa ignoram orice fel de dependenta. O societate mecanicizata e mult mai brutala si mai rece cand e vorba de opresiunea prin munca.
Intorcandu-ma la film, gestul celor doi imi pare absolut normal, nu ca o rebeliune impotriva unui sistem vicios si inuman, ci ca o punere in fapt a indemnului zilnic: Munceste, Cumpara, Fii Fericit! THX si LUH nu cautau decat fericirea impreuna, pentru ca un om singur rar poate fi fericit.marți, 20 ianuarie 2009
The Wrestler [2008]
Incepand de azi, Marele Ecran are doi co-autori, alaturi de mine aducandu-si contributia si prietenul meu cinefil, Lucian Mircu, "cronicarul" din 24-FUN. Singe proaspat, cum ar veni :). Potrivit pricipiului ca un intreg este mai mult decat suma partilor sale, speram va iesi din aceasta colaborare mai mult decat o simpla colectie de "recenzii". Mai jos puteti citi o parere obiectiva asupra ultimului film al lui Mickey Rourke.
O Revelaţie brutală
Noul film al lui Aronofsky
The Wrestler a debutat la Mostra de la Veneţia şi a primit Leul de Aur. Un membru al juriului zice: „Filmul nu promitea nimic, dar îţi dă tot”. Aparent, ultimul film al regizorului Darren Aronofsky e complet diferit faţă de Pi, Requiem for a dream şi The Fountain. Dacă în cazul celor trei, povestea dicta filmul, acum actorul dictează povestea. Publicul vrea să vadă faţa bătucită a lui Mickey Rourke (a revenit la cinema după cîţiva ani de box). Dar camera îl urmăreşte mereu din spate, credincioasă ca un cîine. Şi înregistrează obsesiv respiraţia grea a personajului. Randy „The Ram” Robinson e luptătorul de wrestling decăzut, fostă vedetă a anilor ‘80. În ciuda unui infarct vrea să rămînă în ring pentru că doar aici trăieşte. În afara scenei e singur, exceptînd prietenia cu stripteuza Pam (Marisa Tomei). Există o corespondenţă naturală între cele două personaje: amîndoi au nume de scenă, amîndoi lucrează cu corpul iar timpul/îmbătrînirea e duşmanul lor comun. Se vede de pe Lună că acesta e filmul lui Rourke, dar, în cadrele în care apare, Marisa Tomei îi face faţă cu bărbăţie.
Show clinic şi naturalist, The Wrestler priveşte cu compasiune dedesubturile scenei de wrestling. Ştiam că meciurile sunt contrafăcute. Dar rănile luptătorilor sunt cît se poate de reale. În cazul lui Randy, autodistrugerea e vecină cu Sacrificiul. Ca în Moartea Domnului Lăzărescu, suntem martorii unui om care îşi dă treptat sufletul. Dar aici, eroul îşi dă sufletul pentru oameni. Şi iată legătura cu celelalte filme ale lui Aronofsky: Revelaţia. Gestul final al lui Randy, suspendat la 2 metri deasupra ringului, cu braţele desfăcute ca un Isus pe cruce, capătă aura mistică a Patimilor. E subtilă această legătură creată de regizor prin lumini şi felul în care îşi încadrează eroul muribund. Dar pentru cei care au fost şi mai atenţi, există la început un dialog între Pam şi Ram pe tema Patimilor lui Hristos, care anticipează scena finală.
Premiile Golden Globes pentru interpretare masculină au fost acordate pentru două roluri de freak. Mickey Rourke şi Heath Ledger au jucat amîndoi rolul vieţii lor.
Ps. Poate e doar o întîmplare: exact cu o zi înainte să văd The Wrestler, începusem să citesc Requiem for a dream, scrisă în 1978 de Hubert Selby Jr. E cartea după care Aronofsky a făcut al doilea său film. Din jurnalul redactat în perioada în care lucra la Pi (film-cult făcut cu 60.000 de dolari) ştiu că tînărul regizor american nu crede în coincidenţe.
publicat partial in 24 Fun din 16 ianuarie
Lucian MircuO Revelaţie brutală
Noul film al lui Aronofsky
The Wrestler a debutat la Mostra de la Veneţia şi a primit Leul de Aur. Un membru al juriului zice: „Filmul nu promitea nimic, dar îţi dă tot”. Aparent, ultimul film al regizorului Darren Aronofsky e complet diferit faţă de Pi, Requiem for a dream şi The Fountain. Dacă în cazul celor trei, povestea dicta filmul, acum actorul dictează povestea. Publicul vrea să vadă faţa bătucită a lui Mickey Rourke (a revenit la cinema după cîţiva ani de box). Dar camera îl urmăreşte mereu din spate, credincioasă ca un cîine. Şi înregistrează obsesiv respiraţia grea a personajului. Randy „The Ram” Robinson e luptătorul de wrestling decăzut, fostă vedetă a anilor ‘80. În ciuda unui infarct vrea să rămînă în ring pentru că doar aici trăieşte. În afara scenei e singur, exceptînd prietenia cu stripteuza Pam (Marisa Tomei). Există o corespondenţă naturală între cele două personaje: amîndoi au nume de scenă, amîndoi lucrează cu corpul iar timpul/îmbătrînirea e duşmanul lor comun. Se vede de pe Lună că acesta e filmul lui Rourke, dar, în cadrele în care apare, Marisa Tomei îi face faţă cu bărbăţie.
Show clinic şi naturalist, The Wrestler priveşte cu compasiune dedesubturile scenei de wrestling. Ştiam că meciurile sunt contrafăcute. Dar rănile luptătorilor sunt cît se poate de reale. În cazul lui Randy, autodistrugerea e vecină cu Sacrificiul. Ca în Moartea Domnului Lăzărescu, suntem martorii unui om care îşi dă treptat sufletul. Dar aici, eroul îşi dă sufletul pentru oameni. Şi iată legătura cu celelalte filme ale lui Aronofsky: Revelaţia. Gestul final al lui Randy, suspendat la 2 metri deasupra ringului, cu braţele desfăcute ca un Isus pe cruce, capătă aura mistică a Patimilor. E subtilă această legătură creată de regizor prin lumini şi felul în care îşi încadrează eroul muribund. Dar pentru cei care au fost şi mai atenţi, există la început un dialog între Pam şi Ram pe tema Patimilor lui Hristos, care anticipează scena finală.
Premiile Golden Globes pentru interpretare masculină au fost acordate pentru două roluri de freak. Mickey Rourke şi Heath Ledger au jucat amîndoi rolul vieţii lor.Ps. Poate e doar o întîmplare: exact cu o zi înainte să văd The Wrestler, începusem să citesc Requiem for a dream, scrisă în 1978 de Hubert Selby Jr. E cartea după care Aronofsky a făcut al doilea său film. Din jurnalul redactat în perioada în care lucra la Pi (film-cult făcut cu 60.000 de dolari) ştiu că tînărul regizor american nu crede în coincidenţe.
publicat partial in 24 Fun din 16 ianuarie
sâmbătă, 17 ianuarie 2009
Die Welle [2008]
rating: Colectable
Cei care ati vazut Lola, rennt sau Auf der anderen Seite stiti foarte bine ca nemtii fac niste filme al naibii de bune. Ok, acum e randul sa vedeti Die Welle, un film proaspat care merita cu prisosinta sa se vorbeasca despre el si sa fie promovat. De ce? Pentru ca e bazat pe o intamplare adevarata. Die Welle (Valul) este ecranizarea unui experiment social-scolar din '67 numit The Third Wave si care are de-a face cu manipularea maselor. Ce loc mai bun pentru a face un film decat Germania, tara care poarta anatema pentru cele mai dezastruoase efecte ale autocratiei si manipularii.
Pe scurt, intr-o scoala oarecare un profesor (istorie sau sociologie) este desemnat in cadrul Proiectului Saptamanal sa predea clasei sale Autocratia. Ce inseamna asta? Pai guvernare de catre o singura persoana care concentreaza in mainile sale intreaga putere politica. Dictatura. Evident ca toti elevii stiu despre Germania nazista si manifesta un sictir general fata de inca o discutie pe marginea istoriei vechi si ingropate. Vazandu-le reticenta si convingerea ferma ca in ziua de azi istoria nu se poate repeta pentru ca "suntem mai luminati", le propune un experiment. Ii indeamna sa-si aleaga un lider (in persoana lui) si le enunta cateva principii: Forta prin disciplina, forta prin comuniune, forta prin actiune etc. Ii aranjeaza altfel in banci, le cere sa i se adreseze cu "D-le", sa se ridice in picioare cand vorbesc, sa raspunda scurt si la obiect etc - Disciplina. Elevii o iau drept un joc interesant si-l urmeaza. A doua zi le cere sa adopte o uniforma (tricou alb), sa-si dea un nume (Die Welle) si sa-si faca un logo. Entuziasmul lor e tot mai mare, isi lasa micile animozitati deoparte si formeaza o Comunitate. A treia zi Valul trece la actiune, punandu-si amprenta peste tot oraselul natal: stickere, flyere si grafitti cu Die Welle. Vedeti, nu e nevoie decat de un lider charismatic si niste minti usor de manipulat pentru a mobiliza un grup de oameni sa faca un lucru anume. E psihologia individului care vrea sa apartina de ceva, mai ales in secolul asta XXI cu alienarea si dezumanizarea care le-a adus.
Miscarea scolara capata o viata proprie adunand si alti membri si manifestand intoleranta fata de cei din afara ei. Exista insa si cateva persoane care realizeaza trend-ul periculos spre care se indreapta acest experiment si care incearca s-o opreasca, generand astfel conflicte. Finalul e dramatic, doar e un film, insa realitatea e ca multi abia asteapta sa faca ce li se spune si sa gandeasca altii in locul lor. Tentatia de a urma doar ordinele e suficient de motivanta pentru a-ti gasi resurse nebanuite. Cand te opresti si-ti pui intrebarea daca e bine ce faci? Filmul asta m-a convins inca odata ca experienta nu te ajuta sa eviti greselile pe viitor ci doar sa le recunosti atunci cand le repeti. Iar istoria are tendinta sa se repete.
Later Edit: Die Welle a luat premiul publicului la Anonimul 2008
Trailer
Cei care ati vazut Lola, rennt sau Auf der anderen Seite stiti foarte bine ca nemtii fac niste filme al naibii de bune. Ok, acum e randul sa vedeti Die Welle, un film proaspat care merita cu prisosinta sa se vorbeasca despre el si sa fie promovat. De ce? Pentru ca e bazat pe o intamplare adevarata. Die Welle (Valul) este ecranizarea unui experiment social-scolar din '67 numit The Third Wave si care are de-a face cu manipularea maselor. Ce loc mai bun pentru a face un film decat Germania, tara care poarta anatema pentru cele mai dezastruoase efecte ale autocratiei si manipularii.Pe scurt, intr-o scoala oarecare un profesor (istorie sau sociologie) este desemnat in cadrul Proiectului Saptamanal sa predea clasei sale Autocratia. Ce inseamna asta? Pai guvernare de catre o singura persoana care concentreaza in mainile sale intreaga putere politica. Dictatura. Evident ca toti elevii stiu despre Germania nazista si manifesta un sictir general fata de inca o discutie pe marginea istoriei vechi si ingropate. Vazandu-le reticenta si convingerea ferma ca in ziua de azi istoria nu se poate repeta pentru ca "suntem mai luminati", le propune un experiment. Ii indeamna sa-si aleaga un lider (in persoana lui) si le enunta cateva principii: Forta prin disciplina, forta prin comuniune, forta prin actiune etc. Ii aranjeaza altfel in banci, le cere sa i se adreseze cu "D-le", sa se ridice in picioare cand vorbesc, sa raspunda scurt si la obiect etc - Disciplina. Elevii o iau drept un joc interesant si-l urmeaza. A doua zi le cere sa adopte o uniforma (tricou alb), sa-si dea un nume (Die Welle) si sa-si faca un logo. Entuziasmul lor e tot mai mare, isi lasa micile animozitati deoparte si formeaza o Comunitate. A treia zi Valul trece la actiune, punandu-si amprenta peste tot oraselul natal: stickere, flyere si grafitti cu Die Welle. Vedeti, nu e nevoie decat de un lider charismatic si niste minti usor de manipulat pentru a mobiliza un grup de oameni sa faca un lucru anume. E psihologia individului care vrea sa apartina de ceva, mai ales in secolul asta XXI cu alienarea si dezumanizarea care le-a adus.
Miscarea scolara capata o viata proprie adunand si alti membri si manifestand intoleranta fata de cei din afara ei. Exista insa si cateva persoane care realizeaza trend-ul periculos spre care se indreapta acest experiment si care incearca s-o opreasca, generand astfel conflicte. Finalul e dramatic, doar e un film, insa realitatea e ca multi abia asteapta sa faca ce li se spune si sa gandeasca altii in locul lor. Tentatia de a urma doar ordinele e suficient de motivanta pentru a-ti gasi resurse nebanuite. Cand te opresti si-ti pui intrebarea daca e bine ce faci? Filmul asta m-a convins inca odata ca experienta nu te ajuta sa eviti greselile pe viitor ci doar sa le recunosti atunci cand le repeti. Iar istoria are tendinta sa se repete.Later Edit: Die Welle a luat premiul publicului la Anonimul 2008
Trailer
miercuri, 14 ianuarie 2009
The good, the bad, the weird (2008)
Bunul, Raul si ... Ciudatul este titlul unui film korean din 2008 regizat de Ji-woon Kim. Pentru cei nefamiliarizati cu "chinezismele" tipul a mai facut doua filme pe care le-as recomanda: A Bitersweet life si A tale of two sisters, ultimul stand la baza americanescului The Uninvited ce urmeaza sa fie lansat. Ei bine, se pare ca sursele de inspiratie curg in ambele sensuri, pentru ca ultimul film al koreanului isi are originea, evidenta de altfel, in clasicul western din 1966 The Good, The Bad and The Ugly. Ca sa n-o mai lungesc, filmu e un western in stil eastern :D. Nu radeti, si romanii au facut westernuri, bune de altfel, asa ca de ce n-ar putea si koreenii sa faca?Povestea are ingredientele tipice: o harta, trei pistolari, un tren, un orasel in desert si un duel superb la final. Cum stau lucrurile: in provincia Manciuria, disputata intre China, Korea si Japonia se afla o comoara. Cel putin asa zice harta misterioasa de la inceputul filmului.
Un bogatan aristocrat il trimite pe banditul Chang-yi (The Bad) sa jefuiasca trenul in care se afla harta. In acelasi tren insa se gaseste si Do-won (The Good), vanator de recompense aflat pe urmele lui Chang-yi iar intre cei doi sta Tae-gu (The Weird) un talhar marunt dar istet care le-o ia inainte fara sa stie in ce se baga. Urmeaza un joc de-a soarecele si pisica ce atrage inca doua bande din stepa, rezistenta koreeana si armata japoneza.
Actiune pe muchie de cutit, urmariri cu motociclete si cai, impuscaturi, tot ceea ce face un film bun de actiune plus misterul unui thriller care ti se dezvaluie abia pe final. Si desigur muzica specifica acestor filme, fluieratul ala tipic ;). Sunt convins ca este unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut si marele merit al sau e ca se abtine de la arte martiale. Asta il diferentiaza de Shanghai Noon, westernul cu Jackie Chan. Watch the trailer if you need more...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)