miercuri, 15 august 2012

Total Recall 2012

"E SUFLET IN APARAT?"
rating: brainwash spre eroare



Mai erau 10 minute pana sa inceapa filmul, asa ca ma plimbam alene pe coridoarele mall-ului in cautarea unor lichide (pentru ca refuz sa le dau 6 lei pe o juma de litru de apa, celor de la Cinema City).  Pe unul din fotoliile alea care iti fac masaj observ un cunoscut in extaz. "Tu stii cat de fain e? Baga si tu un leu. Un leu macar, sa vezi cum e". Insista, asa ca bag un leu si ma asez. Din fotoliu simt cum ies niste "pumni" care incep sa-mi framante coloana. "Bestia" tremura, pufaie si apoi se strange in jurul picioarelor mele subtirele. Imi amintesc automat de "masina de mancat" din Modern Times. Daca se defecteaza ceva?... Ma rog, minutul trece rapid si aproape placut. Dar totusi, nu pot sa fac abstractie de faptul ca sunt niste mecanisme dincolo de musamaua fotoliului, un robot.

Prefer atingerea umana...

Este exact elementul care a lipsit totalmente remake-ului Total Recall (nu neaparat peisajul martian din original, pe care acum ni-l furnizeaza studiourile NASA).  Remixul 2012 iti maseaza vartos muschii oculari, dar nu e "suflet in aparat", ca sa raspund intrebarii din subtitlu. Dezamagirea e ca productia este marketata ca SF. In afara de decoruri nu este nimic "sefe" in filmul lui Len Wiseman (regizorul seriei Underworld), este doar "action". Un film kinetic, plin de muschi, care pe alocuri incearca sa faca trimiteri la atmosfera sumbra din iconicul Blade Runner. Aici totul e din mucava,  nu vedem un singur personaj in carne si oase, vreo urma de suflet. Doar muschi. Pana si fantasticul Bryan Cranston este o caricatura a personajului negativ pe care atat de meserias il creioneaza in Breaking Bad.

Decorativ este si Colin Farell, care -dupa cum observa cineva- pare ca inainte de fiecare dubla executa vreo 50 de flotari. Nu ma face sa imi pese deloc de el, asa cum mi-a pasat de Schwarzenneger (care, chiar daca mai slab ca actor, "is more of a movie presence" asa cum spune Ebert ). Total Recall 2012 "pays respect" variantei din 1990 prin cateva cadre pop: precum femeia cu trei sani si alte citate mai mult sau mai putin amuzante. Daca e o scena care merita retinuta acum, e cea cand se suspenda gravitatia in "Lift" iar obiectele si oamenii devin imponderabili. E doar un efect spectaculos care amintieste a Inception (la fel cum eforturile personajului caruia i s-au sters amintirile trimit spre alt film de Nolan, Memento).

 
Nu trebuie sa va lasati pacaliti nici de orasele supraetajate ale viitorului, in care vom vedea ca autostrazile suspendate ale lui Oprescu nu sunt chiar asa SF. Universul urban e atat de flamboaiant desenat si de incarcat, ca nu ramai cu nimic. E ca si cum m-as uita la un tablou...de siguranta. Totul e sintetic (la fel ca politistii aia sintetici facuti pe banda), fara umanitate (in fara de 4 -5 actori, restul e "personaj colectiv", gloata).

Singura amprenta notabila pe care o pune regizorul este distribuirea sotiei Kate Beckinsale (dealtfel onorabila in rolul de "crazy kung-fu police bitch"). Acest ultim blockbuster al verii este emblematic pentru ce mai inseamna genul SF astazi pentru producatorii de la Hollywood. O femeie cu trei sani.

2 comentarii:

  1. tu poti sa intrebi ce vrei, intrebarea lor e alta :) e ca la casino :) la slot machines.
    "sunt bani in aparat ?"

    RăspundețiȘtergere
  2. Waka_x

    please, insert coin :))

    ...true, true!

    RăspundețiȘtergere