luni, 29 august 2011

The Beaver (2011)

Talk to the hand beaver

rating: Brainwash



Vechii prieteni si colegi de munca Jodie Foster si Mel Gibson isi unesc eforturile regizoral-actoricesti pentru a aduce pe ecrane drama personala a unui om ajuns la capatul puterilor. The Beaver e povestea lui Walter Black (Mel), director al unei companii de jucarii, care sufera grav de depresie si alcoolism, insomnie si rupere totala de realitate. Un corporatist “prajit” din care viata si-a luat tot ce-a putut lasand in urma doar un trup fara suflet. Nevasta (Jodie) nu-l mai suporta alaturi de copii si-l da afara din casa, moment in care Walter devine alcoolic sinucigas. Salvarea sa apare sub forma unei papusi, un castor aruncat la gunoi probabil de un alt nevrotic, care intotcmai ca papusa unui ventriloc i se ataseaza pe mana si incepe sa-i vorbeasca cu un accent straniu (Cockney). Ca sa lamurim din start vocea Castorului apartine in intregime lui Mel Gibson chiar daca unii mai cunoscatori ar suspecta un voice-over din partea lui Ray Winstone. Nu, e good-old-Mel.



Explicatia sugerata ar fi ca deprimatul Walter, intr-o ultima tentativa de salvare, isi dezvolta o personalitate alternativa - The Beaver - care sa-l tina departe de chestiunile negative ale vietii sale si sa-l “focuseze” pe redescoperirea fericirii. Initial Castorul face treaba buna, stabilind o legatura cu fiul cel mic, caruia ii impartaseste din tainele dulgheriei, apoi reintrand in gratiile si patul nevestei (scena de treesome e disturbant-amuzanta) si chiar revitalizand activitatea companiei sale aflata aproape de faliment. Doar fiul cel mare, Porter (Anton Yelchin), e mai reticent la schimbare, in fapt o trateaza ca pe o agravanta clinica si e pur si simplu stanjenit. Porter e un al doilea caz tragic, avansand si el pe panta depresiei de teama de a nu sfarsi ca tatal sau, caci multe din apucaturi pare sa le imprumute. Porter gaseste insa un sprijin emotional in colega sa de scoala, Norah, care apeleaza la el pentru ajutor in scrierea discursului de absolvire. Un fir romantic se desfasoara astfel pe langa cel dramatic al tatalui sau.



Filmul culmineaza insa destul de tragic cu agravarea disocierii mentale a lui Walter care, aflat in situatia de a fi coplesit de noua personalitate a Castorului, trebuie sa recurga la masuri drastice pentru a-si recupera familia si sinele. Plotul functioneaza, in ciuda absurditatii premizei - “persoana aceasta se afla sub ingrijirea unei papusi” - si duce filmul la un final acceptabil chiar daca pe alocuri over-acting-ul lui Mel pare strident. In esenta, The Beaver e o abordare curajoasa si originala atat a dramei psihologice de tip split-personality cat si a personajului ventriloc, pe care Mel Gibson il construieste in felul sau, fara a-si masca miscarile gurii ba sincronizandu-le si lasand accentul sa faca diferenta. In aceasta privinta face o treba extraordinara. Un actor minunat. Regia lui Jodie e sigura iar deciziile estetice mi-au convenit de minune, muzica a completat perfect nota dramatica iar actorii de suport si-au avut propria poveste. Un film bunicel daca acceptati rolul de PR-ist/psiholog al castorului in toata povestea.

Trailer

3 comentarii:

  1. Datorita vocii (l-am confundat si eu la inceput pe Mel cu Winstone) si depresiei am considerat interpretarea buna (mai buna fata de precedentele filme). Filmul e decent, dar mai buni ca Mel au fost tinerii actorii, Yelchin si domnisoara din Winter's Bone.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mel e intr-adevar bun, dar per ansamblu nu am fost multumita. Ma asteptam mai mult la o poveste despre degradare mintala treptata, cu un final tragic, decat la o drama de familie.

    RăspundețiȘtergere
  3. @marian: da, o distributie buna in general. Yalchin incepe sa fie tot mai curtat...

    @dark jade: deci ti-a inselat asteptarile. oricum, degradarea e acolo insa nu foarte evidenta. cateva scene cu chipul lui Mel ajunge sa realizezi ca pierde batalia.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.