joi, 14 octombrie 2010

Legend of the Guardians (2010)


rating: Colectabil (te unge la pipota)


Zack Snyder e pe val, nu mai am nici o indoiala acum dupa ce a trecut cu bine si testul animatiei. Dupa un horror cu zombie, un epic istoric cu sabii si sandale si un action cu super-eroi, toate filme pentru o audienta matura si caracterizate prin violenta explicita si sange digital, Zack Snyder schimba macazul cu Legend of the Guardians: The Owls of Ga'Hoole, un film excelent pentru parintii cu copii in ei sau langa ei. E filmul de aventuri perfect, cu o poveste frumos tesuta si captivanta ce contine un sambure moral, cu dovezi de vitejie si nelipsita proba de foc pentru tanarul destinat faptelor marete. E ca un Stapanul Inelelor cu bufnite. De-o parte se afla Cei Puri, bufinitele rele care urmaresca inrobirea integului regat bufnitaresc iar de cealalta parte Gardienii din Ga'Hoole, protectorii celor neajutorati. La mijloc se afla o mica trupa de bufnite cu sange-n pipota care calatoresc spre regatul Gardienilor pentru a cere ajutor. Clasic.

Legenda Gardienilor e inspirata de niste carti fantasy scrise de Kathryn Lasky si astfel se explica bogatia de personaje si constructia narativa tipica unei povesti: pornind de la un pui de bufnita rapit din sanul familiei se ajunge la confruntarea finala si reunirea familiei. Desi cartile sunt pentru copii filmul cere un pic mai multa perspicacitate si atentie, densitatea povestii fiind completata cu o bogatie vizuala fantastica si un pic de subtilitate. Cei Puri sunt amenintatori dar nu prin agresivitate ci prin latura lor insiduoasa, de uneltitori care sustin o politica de curatire rasiala. Realizat in 3D filmul iti fura ochii, asa cum o fac tot mai multe animatii in ultima vreme, doar ca in Legend of the Guardians efectele de adancime sunt realmente palpabile, ecranul cufundandu-se cu o fereastra imensa deschisa catre o lume fantastica. Pe langa peisajele spectaculare mai fac nota distincta si momentele de virtuozitate slow-motionala pe care Snyder le insereaza abil in miezul scenelor de actiune dramatica din a doua jumatate a filmului, in care poti realmente sa numeri firele de puf de pe fruntea bufnitei, sau picurii de ploaie. Ca sa nu mai spun de realismul ochilor.


Fiind un film cu bufnite nu te-ai fi asteptat ca zburatoarele sa fie atat de "umane" dar chestia s-a intamplat. Probabil si datorita vocilor recongnoscibile ale lui Hugo Weaving, Geoffrey Rush, Anthony LaPaglia si Helen Mirren, principalii indrumatori, conducatori sau villaini ai filmului devin persoane reale care implica emotional spectatorul. Tanara bufnita Sorren (voce Jim Sturgess) trebuie sa invete de la fiecare cate ceva pentru a-si definitiva instructia inconstienta la care soarta il supune. Insa factorii exteriori sunt una, cealalta tine de interior, iar Sorren e o bufnita nobila care-si asculta pipota si actioneaza de multe ori intuitiv. E un visator crescut cu legende care fara sa-si de-a seama ajunge sa-si construiasca propria legenda si sa descopere ca in realitate e mult mai putin eroism si mult mai multa suferinta. Tema obisnuita - ajungerea la maturitate prin depasirea obstacolelor - nu devine cliseica tocmai pentru ca avem de-a face cu o poveste universala despre bine si rau.


Din pacate, mixand perfectiunea tehnica si realismul confruntarilor (din care doar sangele lipseste) cu umorul facil si o usoara naivitate pentru a le broda pe toate pe uriasa panza a fantasy-ului Snyder ataca o audienta cam mare pentru a-i satisface deplin pe toti. Unii si-ar fi dorit un film mai intunecat altii poate dimpotriva. Unii vor zambi reconoscand temele predilecte ale lui Tolkien (cei rai traiesc in citadele de piatra cei buni in arbori uriasi) iar altii vor considera absurda o bufnita in slujba de armurier sau scrib. Snyder a incercat un film pentru toate gusturile. I-a iesit? Ramane de vazut. Mie insa mi-a placut.


Trailer

5 comentarii:

  1. pana la filmusorul asta bufnita era saraca doar un element secvential, aparea in filme horror de categoria B facand poate trecerea de la o casa bantuita la ...un drum forestier, nu ca m-as fi uitat la filme de gen:)) sau facea pe majordomul aducandu-i scrisorele lu' potter... deci bufnitele isi iau revensa, yupiii...poate imi fac avant si zbot sa-l vad weekendu' asta :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Ia-o si pe surioara :)) E un personaj acolo adorabil!

    RăspundețiȘtergere
  3. bufnitele sunt pe val, se pare... dar tot n-as merge la film sa le vad, daca tot e sa dau banii pe un film gen-LOTR, mai bine unul cu oameni (ahem, barbati), sa-mi mai spal si eu ochiul.

    ps: era sa ajung si la asta, intr-un moment de maxima disperare, dar nimeni n-a vrut sa vina cu mine la "o prostie cu bufnite, ha-ha-ha-ha", dupa ce ne-am dus la The American, ideea mea, si a fost un esec...

    RăspundețiȘtergere
  4. @richie da, saraca ma tot bate la cap
    @anda unora le place...regnul zburator, daca ma intelegi :))

    RăspundețiȘtergere
  5. ”un film excelent pentru parintii cu copii in ei sau langa ei.” - Eu nu-s de-acord, am spus-o și la mine ( sâc, sâc, l-am văzut înaintea ta! ) nu mi se pare că ei, copii, ar pricepe mare lucru chiar și uitându-se la poze. Părerile sunt subiective, ca de obicei, dar nu este o animație pentru copilași drăgălași și mâncători de popcorn în timp ce se distrează la Toy Story ... asta mi se pare că e ceva mai mult decât atât. :D

    RăspundețiȘtergere