miercuri, 29 iulie 2009

Achtung! Brüno!

Brüno (2009)



rating: Orgasmultiplu


AVERTISMENT: unii oameni (mulţi oameni) vor găsi comentariile lui Bruno extrem de jignitoare.

Cu Brüno nu-i cale de mijloc. Ori îl vei iubi imediat şi definitiv. Ori îl vei urî cu patimă. Nu e homo-ul jumătăţilor de măsură. Parcă-mi şi imaginez un dialog la filmări: “-Sacha, poanta asta sare calu’! -OK. Atunci hai s-o facem şi mai dură.” De exemplu: "I vas ze first Austrian ever to have chemo purely for hair-removal purposes."

Sacha Baron Cohen (creatorul lui Brüno) este un pasionat de extrem. Unul care face bunjee-jumping în tomberoanele generaţiei de consum şi scuba-diving în canalizările gîndurilor noastre ascunse, pentru a extrage adevărul despre cine suntem de fapt. Sincer, înainte de vizionare, nu credeam că Brüno poate fi mai mişto decît Borat. Acum, personajul Borat mi se pare o ciornă pentru Brüno. Noul alter-ego este tot un reporter gay, dar Cohen înlocuieşte costumul care pute cu ţoale de firmă, stilate. Şi dacă-i gay atunci musai trebuie să aibă şuviţe blonde şi aplecare spre muzica house. "Cel mai celebru gay din Austria, după Schwarzenneger". Brüno e uber-subversiv (nu-i de mirare că a fost regizat de Larry Charles, care lucrase şi la show-ul lui Larry David, alt comic radical).

"Ich was going to become famous by solving a world problem! But which one? Clooney's got Darfur, Sting's got the Amazon, and Bono's got AIDS! Luckily, there was still one shithole left to fix: the Middle Earth."

Pregăteşte-te pentru o nouă călătorie americană! De data asta în inima establishment-ului din show-biz, în Los Angeles. "I am going to be the biggest Austrian celebrity since Hitler". Filmul s-ar fi putut chema: Brüno sau Cîteva învăţături trendy despre cum să devii celebru. Iată cîteva metode patentate de acest fashionista (în atenţia Nikita/Naomi ş.a.m.d.): poţi fi „porumbelul păcii” în Orientul Mijlociu; sau te laşi răpit de Al-Qaida (răpirile sunt transmise worldwide, nu-i aşa?). Eşti în trend-ul de la Holywood şi dacă foloseşti cîţiva lucrători hispanici pe post de scaune sau canapele. După reţeta Brangelina, Brüno adoptă un bebe din Africa (în schimbul unui I-pod). Şi aşa mai departe, pînă chestionează şi demolează rasismul, homofobia, machismul şi în general intoleranţa de orice fel. De menţionat că face asta în cel mai comic mod cu putinţă. În momentele cînd Brüno dă de greu, se bifează la greu clişee hollywoodiene din romcom-uri şi soap-opera, pe principiul enunţat de Umberto Eco: "Două clişee puse unul lîngă altul generează rîsul".


Evident, nu toate fazele sunt reuşite. Conversaţia telefonică de la "salonul de albire anală" e de-a dreptul penibilă. Nici n-ar fi în logica personajului să îi iasă totul. El este programat să sară calul (asta în cazul în care nu-i face altceva calului). Altă evidenţă: situaţiile sunt aranjate. Mai puţin faza din Arkansas, unde un stadion plin de rednecşi rămîn muţi de uimire în faţa unei supraîncinse scene de amor gay. Reinventarea lui Bruno în persoana unui hetero pe nume Straight Dave este epocală şi ilustrează, dacă mai era cazul, resursele imense de care dispune acest prestidigitator, care scoate din joben galerii întregi de personaje. Dacă Charles Chaplin ar mai trăi şi astăzi, l-ar adora pe Cohen şi satira lui muşcătoare.

Umorul său -ba infantil, ba caustic- este purificator. Cohen este un mare provocator, asemeni lui Lars Von Trier. Dar spre deosebire de danez (care bîntuie prin zone tot mai întunecate), provocările britanicului sunt benigne. Ajunge să vezi cîntecul final, cu Elton John cîntînd la pian, aşezat pe un "scaun viu" de provenienţă hispanică. Eu unul am plecat de la film cu febră musculară la fălci. Am bănuiala că, după fiecare proiecţie, se şterge sala cu un mop special pentru lacrimi de rîs.


Picanterii trendy: În prima seară de avanpremieră, sala a fost plină. Am observat pe masa din dreptul casei de bilete o declaraţie de mînă prin care o mamă îşi dădea acceptul ca fiul ei minor să intre la film. Ca să-l parafrazez pe Bruno: How cool iz zis?

Apoi, pe scaunul din faţa mea s-a aşezat regizorul timişorean Florin Iepan. Mă îndoiesc că a venit doar pentru entertainment. Ca autor consacrat de film documentar, sigur a venit şi din curiozitate profesională. La final, i-am cerut părerea despre acest grandios mockumentary. I s-a părut şi lui mai bun decît Borat. Citez din memorie: "Filmul stă bine pe picioare şi are acoperire de la început pînă la sfîrşit."
Trailer

4 comentarii:

  1. singurul merit al filmului... află prostimea că Hitler nu era Deutsch, ci Österreichisches Deutsch.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Bogdan. Ii vad mai multe merite decat aceasta mica lectie de istorie (in fond SB Cohen e licentiat in istorie). Dar cum ziceam: ori il iubesti, ori nu-l suporti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cel mai cretin si amuzant film vazut :)). Stai in scaun si nu stii daca sa te orpipilezi sau sa te amuzi de imaginile vazute pe ecran. Bruno socheaza mai rau decat un defibilator si lasa urme pe fata de la cascadele de ras sau strambaturile dezgustate care te incearca pe toata durata filmului. Care-i rostul lui? N-am absolut nici o idee. Care-i sensul in mimarea unei partide de blowjob cu stafia lui Mili Vanilli :)) Absolut niciunul. Daca stau bine si ma gandesc filmele lui Sacha sunt un test: ne testeaza capacitatea de a mai fi socati intr-o lume nebuna in care in caminele de studenti oamenii sunt transati si in care oamenii devin din ce in ce mai obisnuiti cu iesitul din comun. Lucrul bun e ca inca putem fi socati, inseamna ca nu suntem complet insensibili. Daca nu ar fi nici un fel de reactie la filmul asta ar trebui sa ne ingrijoram.
    Ratingul meu e un pic mai temperat, doar colectable, ceea ce inseamna ca l-as mai viziona cu alta ocazie :).

    RăspundețiȘtergere
  4. @richie: O, eu cred ca Bruno e incarcat de sens si sensuri. Si rostul filmului nu e doar ca sa ne arate ca inca mai putem fi oripilati. El oripileaza pentru ca stie ca, in acest mod, mesajul sau va ajunge la cei multi. Numai invelit intr-un ambalaj "cretin", mesajul ii va momi pe oameni sa reflecte de doua ori inainte de a-si judeca aproapele. Bruno trage un semnal de alarma. Chiar daca "semnalul" este incrustat cu cristale Swarowski, legat cu chiloti tanga si suna a non-sense house, chiar si asa, tot transmite un mesaj profund (fara glume cu gay aici) umanist. Sau poate am luat eu momeala...Wazever, ma bucur ca ti-a placut si ca ai amintit scena cu Vanilli, care imi scapase. Poate pentru ca era prea oripilanta :)

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.