vineri, 28 iulie 2017

Momente "Cu ochii in 4"



Ca dupa fiecare editie Ceau, Cinema!, dincolo de filme, ramanem cu cateva momente de tinut minte. Fiecare participant ramane probabil cu altele, si ne-am bucura sa le aflam. Deschidem lista:

-seara dinainte de festival, cand o mana de inimosi voluntari, condusi (prin puterea exemplului) de Iulia Kovacs, au curatat Gradina de Vara de balarii si au sters de praf fiecare scaun (actiune la care a participat voios chiar si selectionerul, Ionut Mares)



-Coada de la intrare la deschiderea cu Planeta Petrila se intindea pana la semaforul de la Catedrala. Unii ar putea zice ca e semnul unei slabe organizari - asta daca nu stii ce inseamna 700 de spectatori care vin in acelasi timp. In afara de acest record de participare, am avut si un Q & A maraton, care a durat mai bine de o ora, pana la 1 noaptea.


-nu cred ca cineva a mai prezentat sponsorii sau o va mai face vreodata in stilul Christine Cizmas si Laurentiu Banescu (teatrul Aualeu). Ei n-au "prezentat", au facut un "happening".

-momentul cand minerul Catalin Cenusa a tinut sa-si declare, pentru prima data intr-o casnicie de 22 de ani, recunostinta pentru sotia lui. Carmen era in partea cealalta a gradinii, la standul de tricouri, si nu auzise nimic. A doua zi mi-a zis ca daca n-as fi luat-o de mana s-o duc pana in fata scenei, nu s-ar fi putut deplasa. I se taiasera picioarele. Cei doi soti s-au imbratisat pe scena de la Gradina si pot sa pariez pe 10 lubenite ca nu doar ochii lor erau in lacrimi. Asa a simtit Catalin. Ca acesta e momentul in care sa se deschida si sa-i multumeasca sotiei, in fata celui mai numeros si calduros public in fata caruia a vorbit vreodata. Ma simt privilegiat ca am fost acolo.





-Stiam ca Fiicele Dansului (Corki Dancingu) e o alegere riscanta (musical-horror cu sirene carnivore), dar in acelasi timp o placere vinovata. Am vrut sa-l revad pe ecranul panoramic de la Gradina. Mi s-au taiat si mie picioarele, cand filmul s-a intrerupt brusc. Apoi l-am vazut pe Andrei de la tehnic cum scoate cablul dintr-un laptop, il introduce in laptopul de rezerva (!) si filmul se reia imediat. Singurul disconfort pentru spectatori a fost ca au revazut 2 minute din film. M-am bucurat inca o data ca avem o echipa tehnica care isi ia toate masurile pentru a evita un cosmar.

-a doua zi dupa demonstratia Plan Zero de imprimare 3D, am auzit de la un parinte ca baietelul lui a adormit cu mini-clacheta Ceau in mana


-traditionalul deja Mic-Dejun cu Juriu de la Ambasada ne-a dezvaluit trei tineri (Anamaria Antoci, Alex Potocean si Catalin Olaru) dezghetati, simpatici, prietenosi si cu o gramada de povesti din culisele meseriei. Amintirile lui "Poto" cu toate "mortile" lui din filme -inclusiv cele doua din Anacondas: Trail of Blood - sunt de povestit la nepoti.

-discutia cu Alexandru Solomon a putut fi intrerupta doar de caldura infernala a amiezii, altfel ma tem ca eram si acum acolo, in sala de sedinta de la Ambasada, disecand in patru firul de maimuta si "Nasterea lui Tarzan"

-placerea de a-i vedea pe aceiasi trei jurati (plus o gradina plina de oameni) razand cu gura la urechi la Marita (de Cristi Iftime) si apoi pe Potocean, intors acasa la Timisoara, prezentandu-si noul film alaturi de Ada Solomon



-Rasaritul care ne-a prins dupa party-ul Ceau, Cinema din D'arc, care a degenerat sublim si de nepovestit. Ajunge sa spunem ca unul din invitati (Catalin Olaru) i-a acordat ratingul "perfect".

-pe stadionul din Gottlob, inainte sa inceapa filmul, vedeam pentru ultima oara clipul montat de K-lu si -zbang!- o rafala puternica de vant a rupt o gaica a panzei ecranului. Vreo zece secunde ne-am uitat cum flutura in vant. Sporadic, bucati din clip mai licareau pe panza scapata de sub control. Norocul a fost ca fotograful Mircea Gherase (Tzarcu) este si alpinist cu vechime. S-a urcat repede pe scara si in mai putin de 5 minute am dat drumul la film, timp in care oamenii s-au realimentat cu lubenita din partea casei.



Am inteles inca o data ca acest festival nu ne apartine noua, o mana de oameni care-l organizam. E al tuturor celor care si-au daruit o bucata din suflet, din timp, din energie pentru a crea impreuna aceste momente vii, care speram ca vor trai peste timp. Unul din oamenii care au crezut in festival si care ne-a onorat de doua ori cu prezenta, a fost regizorul Razvan Georgescu, plecat dintre noi chiar a doua zi dupa festival. Amintirea lui ramane vie la Ceau, Cinema!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.