sâmbătă, 22 octombrie 2016

Corespondenta de la Astra Film Festival 2016

*semnata de trimisul nostru special amicul si degustatorul de festivaluri, Razvan Baloi

Astra 2016 – degustarea de filme


Am avut si anul acesta noroc si am ajuns la Astra oficial, cu “badge”. Sunt cazat in Padurea Dumbrava, aproape de lac, conditii perfecte pentru a-mi redacta povestile celei de-a 23-a editie de AFF.
Aseara, dupa ultimul film, tarziu in noapte, aveam senzatia ca fusesem la o degustare de vinuri. Si nu neaparat datorita ametelii, cat mai ales felului cum s-au succedat cele patru filme vazute ieri. Dar sa elimin suspansul:

1. Examenul vizual – “The Applause Man”
Mai intai priviti vinul prin pahar…asa incepe orice sfat la o degustare de vin – o etapa necesara, usor superficiala a procesului ce urmeaza. E povestea unui om simplu, dar care isi cauta faima (cel putin cele 15 minute) sau poate isi ia (fura) doar doza de celebritate din aplauze. Concerte sau evenimente sportive, depuneri de juramant sau meeting-uri de protest, toate abunda in aplauze. Antoon le colecteaza, apare in ziare, devine o celebritate.
Am inclinat paharul ca sa vad mai bine culorile filmului privind cu scepticism finalul si am descoperit ca totul nu e decat un exercitiu de imaginatie al regizorului belgian Ruben Vermeersch.

2. Mirosul – “The Dark Gene”
Incantat de cum incepuse Astra pentru mine, dar si un pic nerabdator, am ales sa merg la un film un pic mai tehnic. Povestea unui neurolog depresiv care incearca prin metode specifice sa-si inteleaga boala si de ce nu – sa o vindece. La sesiunea de Q&A am intors paharul si l-am rotit pentru o mai buna volatilizare a aromelor filmului. Si a fost interesant. Chiar daca unele amanunte din domeniul neurologiei par greu de inteles, regizorii Gerhard Schick si Miriam Jakobs,  folosind elemente din domeniul gastronomic ne fac sa credem ca am inteles (de exemplu structura ADN-ului explicate printr-o inlantuire de Gummibarchen)

3. Gustul – “Right Between Your Ears”
Si am simtit in sfarsit gustul, chiar daca fusesem si de la celelate ametit, acestuia i-am simtit savoarea, cu iz puternic de “Sfarsitul lumii”. Data exacta - 21 mai 2011 – o previziune a postului Family Radio dupa un studiu in profunzime al bibliei. Dar ce o sa se intample daca nu aveti dreptate domnule Camping? Nu o sa se intample nimic dupa data de 21 mai caci ziua judecatii va veni cu siguranta. (Fie vorba intre noi, la fel se intamplase si in 1994). Genul acesta de intrebari, urmate tot timpul de acelasi gen de raspuns sunt puse de echipa filmului care stationeaza timp de 6 saptamani in jurul personajelor care prevestesc sfarsitul lumii.
Filmul e impartit in doua: inainte si dupa sfarsit. In ambele, un tanar adept e supus unui experiment neurologic din care reies lucruri destul de interesante.

4. Aprecierea – “Don Juan”
Se evalueaza ce se simte in gura (sau dupa atatea filme tematice – in creier) – persistenta aromelor.
Si se simte bine – un tanar autist e ajutat de toata lumea din jur sa devina “normal”. Mama, bunica, o terapeuta atipica si membrii amatori ai unui club de teatru fac eforturi zilnice de a-l face sa-si depaseasca timiditatea in ceea ce priveste femeile…dar doar pana apare Tanya.

Ametit bine imi continui degustarea si astazi.

Razvan B.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu