vineri, 1 aprilie 2016
Cinema Studio rămâne cinema
O știre care m-a făcut să mă opresc din tot ce făceam. Și, recunosc, nesperată.
Viceprimarul Dan Diaconu a anunțat pe facebook recâștigarea în instanță a cinematografului Studio pentru Timișoara.
"In urma cu 2 ani, cand am inceput sa studiem posibilitatile de a readuce in patrimoniul public Cinematograful Studio, parea o misiune extrem de dificila. O misiune care insa acum e incununata de succes pentru primul sau pas. Cinema Studio revine in proprietatea Statului Roman.
Curtea de Apel, in 29.03:
Admite apelul declarat de reclamanţii Municipiul Timişoara, prin Primar, şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara …….. Constată nulitatea absolută a contractului de dare în plată autentificat sub nr. ****** privind imobilul situat în Timişoara, str. Lenau, nr. 2, înscris în CF nr. ****** Timişoara, nr. top *****, reprezentând Cinematograf Studio (fost Thalia). Dispune restabilirea situaţiei anterioară de Carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român.
Admite apelul declarat de reclamanţii Municipiul Timişoara, prin Primar, şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara …….. Constată nulitatea absolută a contractului de dare în plată autentificat sub nr. ****** privind imobilul situat în Timişoara, str. Lenau, nr. 2, înscris în CF nr. ****** Timişoara, nr. top *****, reprezentând Cinematograf Studio (fost Thalia). Dispune restabilirea situaţiei anterioară de Carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român.
Cinematograful de Arta in Timisoara e acum mult mai aproape de infaptuire, aici sau in cadrul altui cinematograf. Chiar daca inca mai sunt pasi de facut pentru a ajunge efectiv in proprietatea municipiului si a putea incepe lucrarile de reabilitare si dotare, astazi soarele a iesit pe strada tuturor iubitorilor de cinema din Timisoara."
A durat ceva tot acest proces, dar n-avem cum să nu ne bucurăm alături de edili de victoria lor de etapă. Dacă Studio își va și recăpăta și funcția de lăcaș al filmului european și al cinemaului de artă în general (tocmai am aflat de la colegul Ionuț că orașul-înfrățit Karlsruhe are trei asemenea săli), atunci ar fi știrea anului pentru iubitorii de film din Timișoara.
Felicitări celor implicați pentru acest pas. Hai și cu următorii!
PS. Pentru cei care nu cunosc contextul îi invităm să citească mica noastră "anchetă" independentă cu privire la Studio.
vineri, 25 martie 2016
joi, 24 martie 2016
Superhombre. Doc in progress
În
2011, când am înființat Asociația Marele Ecran, am trecut în statutul
asociației și obiectivul de a “sprijini
membrii AME în vederea elaborării și publicării propriilor creații
cinematografice”.
Nici nu am visat noi că se va
întâmpla prea repede sau...că se va întâmpla vreodată. Ei bine...în noiembrie
2015, la Timișoara, am început să filmăm Superhombre (titlu de
lucru).
‘E
o persoană normală, însă mulți îl consideră un Supererou (Superhombre)’,
extras dintr-un interviu la un radio din Pamplona.
În 2008, Horia Colibășanu era mai cunoscut în străinătate decât în România. Gestul de a nu-și abandona la 7400 de metri camaradul bolnav, pe alpinistul basc Inaki Ochoa, timp de 3 zile şi 3 nopţi, a impresionat Spania şi comunitatea alpiniştilor.
În primăvara lui 2016, alpinistul de 39 de ani din Timișoara va încerca să deschidă o rută nouă în Himalaya (ceea ce echivalează cu o medalie olimpică, în caz de reușită). De data asta e însoțit de un cameraman, Mircea Gherase (co-realizatorul filmului). În premieră pentru România vom avea filmări la mare altitudine, în 4K, altfel decât cu GoPro-ul de pe casca unui alpinist.
În primăvara lui 2016, alpinistul de 39 de ani din Timișoara va încerca să deschidă o rută nouă în Himalaya (ceea ce echivalează cu o medalie olimpică, în caz de reușită). De data asta e însoțit de un cameraman, Mircea Gherase (co-realizatorul filmului). În premieră pentru România vom avea filmări la mare altitudine, în 4K, altfel decât cu GoPro-ul de pe casca unui alpinist.
Într-un fel și noi încercăm o rută nouă. Mircea e fotograf (portofoliu, aici), fără experiență în film. Dar are experiență de peste 20 de ani în alpinism, ceea ce îl va ajuta să se cațere pe urmele lui Horia. Cu tot cu camera în brațe (remember Bear Grylls?).
Co-autorul
(adică, subsemnatul) e de meserie scenarist, dar în publicitate sau pentru
proiecte culturale (gen Ceau, Cinema!). În rest, venim de acasă cu multă
pasiune și determinarea de a ne ridica la înălțimea subiectului atât de
ofertant. Viața lui Horia Colibășanu în expediții și, mai ales, între ele.
Superhombre
este un proiect independent (cum altfel?), cu bani de buzunar, mai ales din
buzunarul propriu. Așa că avem nevoie de tot ajutorul posibil. Pentru început,
susțineți-ne pe pagina Superhombre. Mai avem locuri în expediție. Nu
știm cum va fi până la final. Ce știm sigur e că va fi o aventură pe muchie.
Logo
film: Felix
Petrescu
miercuri, 23 martie 2016
Din nou despre Ahmed
Prietenia noastră cu duetul timișorean Makunouchi Bento a început și s-a legat în jurul unei animații din 1926 (prima din istoria cinematografului păstrată integral până azi): Aventurile Prințului Ahmed (de Lotte Reiniger).
Waka_X și Qewza au re-creat coloana sonoră pentru un eveniment gândit inițial ca one-time-only, în cadrul ZFANG (Zilele Filmului Alb-Negru German). Dar am ajuns să-l repetăm și noi, și băieții de câteva ori. Ahmed + DJ set + Show live a fost de fiecare dată altfel. Și la Plai dar și pe scena Filarmonicii (în cadrul concertului caritabil s-au strâns 5000 de euro, în beneficiul fundației Pentru Voi).
M-am bucurat ca la regăsirea unui vechi prieten când am văzut în oferta MUBI această mică bijuterie a cinematografului. De data asta fără muzica Makunouchi dar...cine știe? Poate veți mai prinde undeva, cândva combinația.
Câteva cuvinte despre filmul care tocmai a împlinit 90 de ani (a avut premiera în februarie 1926) ne-a oferit regizoarea Anna Florea, mare fană Lotte Reiniger:
"Filmul (...) poate fi considerat interesant şi important din diverse motive obiective şi argumente raţionale. Însă, mie mi se pare că Aventurile Prinţului Ahmed rămâne un film îndrăgit şi iubit din motive mai îndepărtate de răceala raţiunii, a inteligenţei dobândite şi mai apropiate de căldura inteligenţei intuitive. (...)
Mâinile minunatei Lotte Reiniger, deşi nu se văd, sunt prezente în fiecare tăietură a siluetelor, în fiecare mişcare a lor. Lotte e prezentă în fiecare clipă dintre două fotograme, acele clipe în care se creează magia filmului animat. Şi e o prezenţă jucăuşă, caldă şi pozitivă, care te prinde şi te implică."
Aventurile Prințului Ahmed se mai poate viziona pe MUBI în următoarele 5 zile.
marți, 22 martie 2016
2 % pentru organizația noastră
Ștefan Both de la Adevărul a readus în atenție clipul nostru din 2013, numindu-l "cel mai convingător clip pentru redirecționarea impozitului de 2 %". Probabil și pentru că era Mafia la mijloc.
Dincolo de capacitatea noastră retorică, sperăm că v-am convins cu proiecțiile pe care le ținem de 5 ani și cu festivalul Ceau, Cinema! (ajuns la a treia ediție, organizat împreună cu Pelicula Culturală). În cazul de față nu mai trebuie să dați bani (cel puțin, nu direct). Mai degrabă trebuie să ne acordați un pic de timp.
Pentru a vă ușura din treabă am pus aici formularul 230 (sau 200 pentru cei cu venituri din alte surse decât salarii). După ce îl completați cu datele voastre de identitate, trebuie depus sau trimis la Administrațiile Financiare de care aparțineti, până în 25 mai 2016.
Conform Codului Fiscal, fiecare contribuabil poate direcționa 2% din impozitul pe venit unei organizații neguvernamentale. Și Asociația Marele Ecran e una dintre ele. În ultimii ani ne-ați fost alături nu doar cu vorbe de încurajare sau cu prezența voastră ci și plătind bilete, lucru pentru care vă suntem recunoscători. Contam în continuare pe sprijinul vostru. Din respect pentru cinema.
luni, 21 martie 2016
Un porumbel cugetând pe o ramură
Întrucât aseară mai mulți spectatori de la Ilegitim ne-au întrebat când se mai întâmplă proiecții faine la Timișoara, preluăm comunicatul colegelor de la Pelicula Culturală despre A Pigeon Sat on a Branch Reflecting on Existence, despre care noi am zis în decembrie așa: "Aici se încheie o trilogie magnifică. De râs, de plâns, de balegă de mânz: umanitatea." Și am inclus filmul lui Roy Andersson între cele mai bune din 2015.
Asociația Pelicula Culturală vă invită marți, 29 martie, de la ora 19.00, la Sala 2 a Teatrului Național din Timișoara, la un nou “Film de 10”, prezentat în premieră la Timișoara: “Un porumbel cugetând pe o ramură”, în regia lui Roy Andersson.
Recompensat cu “Leul de aur” la Festivalul de Film de la Veneția, precum și cu alte 3 premii și 19 nominalizări la diferite festivaluri internaționale de film, “Un porumbel cugetând pe o ramură” încheie Trilogia Vieții începută în urmă cu 15 ani, având în componență și filmele “You, the living” (2007) și “Songs from the second floor” (2000).
“UN PORUMBEL CUGETÂND PE O RAMURĂ are 39 de scene, iar ambiţia mea este ca fiecare dintre ele să ofere o experienţă artistică pentru public. În ansamblu, TRILOGIA VIEŢII încearcă să provoace spectatorii să-şi examineze propria existenţă, întrebându-i: "Ce facem? Încotro ne îndreptăm?" Scopul e să genereze reflecţie şi contemplare asupra existenţei noastre, cu o doză mare de tragicomedie, "Lebenslust" - poftă de viaţă şi un respect fundamental pentru existenţa umană.” declară regizorul Roy Anderson.
Ca un Don Quijote şi un Sancho Panza moderni, Sam şi Jonathan, doi vânzători de obiecte inedite, ne poartă într-o călătorie caleidoscopică prin destinul uman. Este o călătorie care dezvăluie frumuseţea momentelor unice, meschinăria celorlalţi, umorul şi tragedia ascunse în noi, grandoarea vieţii, precum şi fragilitatea omenirii.
“În sens mai larg, aceşti tovarăşi sunt modelaţi direct din literatură: Don Quijote şi Sancho Panza; după "Oameni şi şoareci" al lui John Steinbeck şi, să nu uităm, din istoria filmului, Stan şi Bran, care au fost, de asemenea, o sursă de inspiraţie pentru Beckett. Baieţii din film sunt o versiune ai lui Stan şi Bran. Unul este un pic pompos, în timp ce celălalt nu este chiar capabil; e un pic trist şi plânge cu uşurinţă.” declară regizorul Roy Anderson.
Vă așteptăm cu drag la un nou film unicat pentru scena cinematografică locală, un “must see” pentru iubitorii filmului european, celor care degustă umorul negru și cel ce se ascunde în situațiile absurde de zi cu zi.
Prețul unui bilet este de 10 lei și poate fi achiziționat de la Librăria Cărturești de pe str. Mercy, nr. 7, precum și înainte de film, la sala de proiecție, în limita locurilor disponibile.
Filmul este distribuit în România de Clorofilm și este proiectat prin amabilitatea Teatrului Național din Timișoara.
Pentru detalii: www.facebook.com/PeliculaCulturala.
duminică, 20 martie 2016
Trailerul zilei: Ilegitim
Azi la Timișoara, regizorul Adrian Sitaru ajunge cu ultimul său film într-o premieră de gală, la care vor mai fi prezenți și Robi Urs (jumătatea masculină a gemenilor din film) și actorul Liviu Vizitiu.
Sitaru e legat și afectiv de Timișoara. A făcut facultatea aici, așa că întâlnirea de la Aula Magna are o încărcătură emoțională suplimentară. Dacă nu ați prins bilet la Cărturești, vor fi și înainte de proiecție la locul faptei (preț: 10 lei).
Ilegitim e singurul film românesc prezentat anul acesta la Berlinală, unde a fost distins cu premiul C.I.C.A.E. (premiul Confederației Internaționale a Cinematografelor de Artă).
Aula Magna (UVT), ora 19, Q & A după.
vineri, 18 martie 2016
marți, 15 martie 2016
Anamaria Antoci, despre Ilegitim: "Un film care îți dă de gândit, într-o manieră discretă"
Cel mai recent film de Adrian Sitaru, Ilegitim, va avea mâine premiera în București. Pentru că duminică are parte și la Timișoara de o proiecție în prezența echipei, am vorbit pe scurt cu Anamaria Antoci, producătoarea filmului, despre cât de ușor e să vinzi (publicului, distribuitorilor etc.) un film de artă cu subiect controversat.
Marele Ecran: Cum a fost să produci un film cu un buget foarte mic, chiar și pentru standardele românești?
Anamaria Antoci: A fost o mare provocare. Dar m-a motivat și mai mult să găsesc soluții alternative și, în același timp, calitatea filmului să fie aceeași ca și când am fi dispus de tot bugetul necesar. De exemplu, am acoperit cateringul printr-un parteneriat cu un restaurant. Nu mai zic că toată lumea din echipă a cedat onorariul. După ce am terminat filmarea, am mers cu produsul final pentru a convinge potențialii parteneri să ni se alăture. Din fericire, planul a mers. Am găsit și în etapa de post-producție resursele necesare.
echipa filmului Ilegitim
M.E. Subiectul controversat îl va face mai greu sau mai ușor de vândut?
A.A. Se aplică regulile clasice ale filmelor de artă europene. E greu de vândut, nu neapărat din cauza subiectului, ci mai degrabă a tipului de cinema pe care îl propune. Cu cinemaul de artă e dificil să ajungi la publicul consumator care preferă produsele, să le zic, mai comerciale. Mă refer și la piața internațională, nu doar românească. Oferta de cinema e foarte mare. Unele filme au mai mult potențial să primească cronici bune sau să fie distribuite. Ilegitim are potențial de festival. Prin urmare trebuie să fim onești față de filmul pe care îl avem. Rămânând cu picioarele pe pământ, cred că vom reuși să obținem cele mai bune rezultate posibile în acest context de care vorbeam, al filmului de artă european.
M.E. Contează premiul pe care l-ați luat la Berlinală? (premiul C.I.C.A.E., n.n.)
A.A. E cel mai potrivit premiu pe care puteam să-l luăm. E ca și cum Confederația Internațională a Cinematografelor de Artă atestă că filmul nostru ar trebui să intre în cinematografele de artă de peste tot.
M.E. De ce ar trebui să vină timișorenii la film?
A.A. Ilegitim aduce un subiect controversat, dar punerea lui în discuție e foarte discretă. Nu forțează spectatorul să obțină o părere, ci pur și simplu îi dă de gândit, îi pune niște întrebări. Nu te pune doar să încasezi. Cred că fiecare va pleca acasă cu ceva. De exemplu, actorii joacă foarte bine, după o metodă de lucru care sporește autenticitatea.
Filmul intră în cinematografe din 18 martie. La Timișoara ajunge cu echipa filmului, duminică, ora 19, la Aula Magna (UVT). Bilete, la Cărturești (pe str. Mercy și la Mall) și înainte de film, la locul faptei.
Marele Ecran: Cum a fost să produci un film cu un buget foarte mic, chiar și pentru standardele românești?
Anamaria Antoci: A fost o mare provocare. Dar m-a motivat și mai mult să găsesc soluții alternative și, în același timp, calitatea filmului să fie aceeași ca și când am fi dispus de tot bugetul necesar. De exemplu, am acoperit cateringul printr-un parteneriat cu un restaurant. Nu mai zic că toată lumea din echipă a cedat onorariul. După ce am terminat filmarea, am mers cu produsul final pentru a convinge potențialii parteneri să ni se alăture. Din fericire, planul a mers. Am găsit și în etapa de post-producție resursele necesare.
M.E. Subiectul controversat îl va face mai greu sau mai ușor de vândut?
A.A. Se aplică regulile clasice ale filmelor de artă europene. E greu de vândut, nu neapărat din cauza subiectului, ci mai degrabă a tipului de cinema pe care îl propune. Cu cinemaul de artă e dificil să ajungi la publicul consumator care preferă produsele, să le zic, mai comerciale. Mă refer și la piața internațională, nu doar românească. Oferta de cinema e foarte mare. Unele filme au mai mult potențial să primească cronici bune sau să fie distribuite. Ilegitim are potențial de festival. Prin urmare trebuie să fim onești față de filmul pe care îl avem. Rămânând cu picioarele pe pământ, cred că vom reuși să obținem cele mai bune rezultate posibile în acest context de care vorbeam, al filmului de artă european.
M.E. Contează premiul pe care l-ați luat la Berlinală? (premiul C.I.C.A.E., n.n.)
A.A. E cel mai potrivit premiu pe care puteam să-l luăm. E ca și cum Confederația Internațională a Cinematografelor de Artă atestă că filmul nostru ar trebui să intre în cinematografele de artă de peste tot.
M.E. De ce ar trebui să vină timișorenii la film?
A.A. Ilegitim aduce un subiect controversat, dar punerea lui în discuție e foarte discretă. Nu forțează spectatorul să obțină o părere, ci pur și simplu îi dă de gândit, îi pune niște întrebări. Nu te pune doar să încasezi. Cred că fiecare va pleca acasă cu ceva. De exemplu, actorii joacă foarte bine, după o metodă de lucru care sporește autenticitatea.
Filmul intră în cinematografe din 18 martie. La Timișoara ajunge cu echipa filmului, duminică, ora 19, la Aula Magna (UVT). Bilete, la Cărturești (pe str. Mercy și la Mall) și înainte de film, la locul faptei.
luni, 14 martie 2016
3 X Sitaru
+ CINECULTURA
1. Azi începe Cinecultura la Timișoara, cu Pescuit Sportiv, debutul în lungmetraj al lui Adrian Sitaru din 2009. Cu: Ioana Flora, Maria Dinulescu, Adrian Titieni. O comedie neagră, ușor fantastică, multipremiată.
Programul festivalului, ajuns la a șaptea ediție, va oferi (zic 'va oferi' pentru că intrarea e liberă) în total 12 filme, din Argentina până în Armenia (via Angola) și de luni până sâmbătă, după cum urmează:
luni
14 martie 19:00
Deschiderea Festivalului: Pescuit sportiv (România)
marţi
15 martie 17:30 Maraviglioso Boccaccio (Italia)
20:00 Who am I - Kein System ist sicher (Germania)
miercuri
16 martie 17:30 Italiani d'Eritrea – Una storia d'amore lunga cent'anni (Italia)
20:00 Qu’est-ce qu’on a fait au Bon Dieu? (Franța)
joi
17 martie 17:30 Mrtav 'ladan (Serbia)
20:00 Sangue do meu sangue (Portugalia)
vineri
18 martie 17:30 Das weiße Band – eine deutsche Kindergeschichte
(Austria/Germania/Franța/Italia)
20:00 Le Cœur de Madame Sabali (Canada)
sâmbătă
19 martie 15:30 La Herida (Spania)
17:30 Tango negro: as raízes africanas do Tango (Angola/Franța/Argentina)
20:00 Half Moon Bay (Կիսալուսնի Ծովածոցը) (Armenia)
2. Coincidență sau nu, săptămâna de maraton cinematografic se încheie tot cu un film de Sitaru și tot la Aula Magna (chiar dacă nu tot în cadrul Cinecultura). Proaspăt prezentat și premiat la Berlinală, Ilegitim are premieră de gală la Timișoara, în prezența echipei filmului, duminică, 20 martie, de la ora 19. Bilete se găsesc la Cărturești (Mall & Mercy) și, cine mai prinde, înainte de film.
3. Din mediul universitar trecem în online, unde Cinepub tocmai a lansat Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011). Pentru cei care nu îl prind pe Sitaru la Cinecultura, pe un ecran mare.
1. Azi începe Cinecultura la Timișoara, cu Pescuit Sportiv, debutul în lungmetraj al lui Adrian Sitaru din 2009. Cu: Ioana Flora, Maria Dinulescu, Adrian Titieni. O comedie neagră, ușor fantastică, multipremiată.
Programul festivalului, ajuns la a șaptea ediție, va oferi (zic 'va oferi' pentru că intrarea e liberă) în total 12 filme, din Argentina până în Armenia (via Angola) și de luni până sâmbătă, după cum urmează:
luni
14 martie 19:00
Deschiderea Festivalului: Pescuit sportiv (România)
marţi
15 martie 17:30 Maraviglioso Boccaccio (Italia)
20:00 Who am I - Kein System ist sicher (Germania)
miercuri
16 martie 17:30 Italiani d'Eritrea – Una storia d'amore lunga cent'anni (Italia)
20:00 Qu’est-ce qu’on a fait au Bon Dieu? (Franța)
joi
17 martie 17:30 Mrtav 'ladan (Serbia)
20:00 Sangue do meu sangue (Portugalia)
vineri
18 martie 17:30 Das weiße Band – eine deutsche Kindergeschichte
(Austria/Germania/Franța/Italia)
20:00 Le Cœur de Madame Sabali (Canada)
sâmbătă
19 martie 15:30 La Herida (Spania)
17:30 Tango negro: as raízes africanas do Tango (Angola/Franța/Argentina)
20:00 Half Moon Bay (Կիսալուսնի Ծովածոցը) (Armenia)
Toate proiecțiile au loc la Aula Magna (UVT).
3. Din mediul universitar trecem în online, unde Cinepub tocmai a lansat Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011). Pentru cei care nu îl prind pe Sitaru la Cinecultura, pe un ecran mare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)