Se afișează postările cu eticheta Cronica Pictata de la (mica) Viena. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cronica Pictata de la (mica) Viena. Afișați toate postările
vineri, 20 martie 2015
joi, 12 martie 2015
Aferim! Vedere din Valahia
"În zadar venim pe lume
În zadar trăim pe lume,
Toate vin, toate se duc
Toate trec într-un minut"
Aferim! De mâine, 13 a lui Marț, intră în cinematografe (chiar și la Timișoara) și nu știm dacă 'trece într-un minut' sau va rămâne ceva mai mult în săli. Așa că scoateți cîteva parale din pungă și grăbiți-vă de luați belet, boieri dumneavoastră!
Pe unii îi va izbi contrastul între balastul trailerele-lor și reclamelor de multiplex ce ruleaza inaintea filmului si frumusețea clasică a peliculei. Aferim! e un film ca o sărbătoare. Ca să intrați un pic în atmosferă, luați 3 Parale de aici.
marți, 10 februarie 2015
Victor Rebengiuc 82
O viață de roluri. O viață de filme.
A jucat în aproape 100 de filme, timp de șase decenii.
Victor Rebengiuc împlinește astăzi 82 de ani.
duminică, 4 martie 2012
KINOstalgia
The Artist începe cu un film în film. Într-o sală de cinema din 1927 rulează un film mut de aventuri. Pe ecran, starul George Valentin (trimiteri la Rudolf Valentino) e torturat pentru a spune ce ştie. "Speak!" apare pe insertul scris. "SPEAK!!!" Dar Valentin refuză să vorbească.
funfact: La proiecţia respectivă asistă însuşi actorul din film, în spatele ecranului. Lîngă el se poate citi pe un afiş: PLEASE BE SILENT BEHIND THE SCREEN!!!
Aici apare in nuce conflictul interior al personajului. Coşmarul acestui actor (consacrat în filmul mut) e filmul vorbit. Pentru că sonorul e viitorul. Iar publicul îşi doreşte mereu "feţe noi", "fresh meat". Publicul s-a săturat de actorii care "se strîmbă la cameră". Valentin presimte că va dispărea odată cu "silent movies", aşa cum s-a şi întîmplat de exemplu cu Douglas Fairbanks, actor care i-a servit drept model lui Jean Dujardin în pregătirea rolului.
În ciuda glumei mîzgălite mai sus (conversaţia cu Richie a fost reală), The Artist nu m-a lăsat chiar mut. Dar mi-a lăsat o stare de bine. E un film adorabil. Uşor de iubit, la fel ca şi Uggie (cîinele care apare aproape în toate cadrele alături de Dujardin). N-are cum să nu-ţi placă, dacă îţi place cinemaul (mai ales dacă îţi plac Chaplin, Buster Keaton, dacă ai crescut cu Stan şi Bran). Prima jumătate e fermecătoare, cu o scenă de îndrăgostire cum rar mai vezi (decupată de Richie aici). A doua parte o ia pe calea bătătorită a unei melodrame hollywoodiene clasice, fără a-şi pierde însă din şarm. Şi asta numai datorită duetului Dujardin&Bejo.
Fun fact: The Artist a fost turnat chiar în Los Angeles (e prima oară cînd la noi pe blog dăm eticheta "film european made in Hollywood"). În timp ce actorii jucau, regizorul Hazanavicius le punea pe fundal muzică din clasice americane.
Dincolo de povestea de dragoste, The Artist e o poveste despre cinema ca industrie. O industrie care în nume progresului e gata să calce totul (cariere, suflete, buze, morminte) în picioare. "Off with the old, in with the new" este motto-ul dintotdeauna al producătorilor nescrofuloşi reprezentaţi aici prin John Goodman (excelent şi el).
The Artist nu e singurul film multi-premiat la Oscaruri care aduce un tribut filmului mut. În Hugo, Scorsese îl reînvie pe Georges Melies, primul magician din spatele camerei şi primul cineast, în adevăratul sens al cuvîntului. Chiar dacă aparent omagiază filmul mut, Hazanavicius îl omagiază ca pe nişte moaşte, sfinte dar totuşi moarte. În schimb, în Hugo, Scorsese reintegrează filmul mut, îl reînvie în 3D şi prin asta pare a spune că povestea cinemaului e una eternă, neîntreruptă, indiferent de cuceririle tehnologice. Nu e povestea supravieţuirii celui mai adaptat (şi mai vandabil) cum ne spune în subtext Hazanavicius. Prin comparaţie, The Artist e o găselniţă, o manevră a regizorului francez. E drept, una inteligentă, cuceritoare, curată. Şi are tot respectul meu pentru că a reuşit trucul de a introduce, pe uşa din faţă, un film mut (care spune foarte mult) în sălile de multiplex de pe tot mapamondul.
La Timişoara s-a întîmplat ceva rarisim. Timp de vreo trei zile au rulat simultan două filme bune, două pelicule despre dragostea de cinema. Pe frontispiciul Cinema City, au fost vecine afişele filmelor The Artist şi My Week with Marilyn. Îmi pare rău că nu am pozat atunci, pe loc, miracolul. Pentru că, o zi mai tîrziu, afişul cu Marilyn dispăruse. A rămas doar celălalt, stingher, într-un colţ. Un zîmbet din secolul XX alături de blockbusterele secolului XXI. Zic să mergeţi să-l vedeţi pînă nu dispare şi afişul ăsta.
funfact: După film am avut o conversaţie interesantă cu A., un angajat Cinema City. L-am întrebat de ce nu pun avertisment şi la Timişoara că e film mut, cum au făcut colegii lui din Bucureşti. "Acolo îs mai mulţi proşti. Şi aici ne-or mai întrebat ce-i cu filmul ăsta: 'Dar n-are sonor?' La noi, îi mai triază şi fetele de la casă. Îi vezi după cum îs îmbrăcaţi. Şi atunci le spun fetele, aveţi grijă..." La Timişoara nu şi-a cerut încă nimeni banii înapoi. Lui A. i-a plăcut filmul.
rating: colectabil
Atenţie!!! Mîine urmează o cronică mai cuprinzătoare la The Artist, scrisă de un "artist" în premieră la noi pe blog.
duminică, 12 februarie 2012
Tinker Tailor Soldier Spy
[stenograma, 10.02.2012, 14.00 hours, singur in sala, la multiplex!!!]
[min. 01 - 20] Razboiul Rece. Atmosfera glaciala. Undeva, in sediul spionilor reginei (numit intamplator "The Circus"). Biroul de comanda izolat fonic. Neizolat fata de cartitele kaghebiste. 4 suspecti. Tinker (Toby Jones). Tailor (Colin Firth). Soldier (Ciaran Hinds). Spy (David Dencik). In Budapesta, Mark Strong incaseaza un glont. Megascandal. Seful Control scapa lucrurile de sub control. Cade capul lui John Hurt. Si mana lui dreapta, Gary Oldman. Asa incepe. Cartea: John Le Carre. Bazat "loosely" pe "cazul Philby". Spionul kaghebist care a stat vreo 20 de ani cocotat in varful serviciilor secrete britanice. Regia: suedezul care a facut Let the right one in.
[min. 21 - 50] Oldman se intoarce cu o misiune. [Un ministru ii zice: "misiunea asta nu exista"] Ajutorul batranului e un spionel blond, gay. Apare Tom Hardy. El e hetero. Ceea ce e bine. Pentru ca Tom meets Iryna in Istanbul. Iryna vrea in Occident. In schimbul unui nume. Hardy telegrafiaza la sediul din Londra. De serviciu se pare ca era cartita. Pentru ca Iryna dispare brusc pe Marea Neagra. Mark Strong revine. E torturat. Creieri pe pereti.
[min. 51 - 70] James Blond vrea sa sustraga un dosar din arhiva. Scena cu valiza, grozava. [Multumesc, Belinda!]. La radio se aude un cantecel simpatic. Petrecere de Craciun, cu Mos Lenin. Scene de adulter. [funfact: printre figuranti, apare si scriitorul John le Carre, 80 de ani, care in tinerete chiar a fost agent secret; e si producatorul filmului]. Apar alti spioni gay. [in filmul irlandez The Guard unul din personaje spune ca "aveam in IRA o gramada de baieti gay. Era mai usor sa-i infiltram in MI6"].
[min. 71 - 90] Oldman si Blond au o sedinta cu whiskey. Gary vorbeste cu un scaun. Scena pe care o s-o vedeti la Oscar. De fapt, "vorbeste cu" nemesisul nevazut Karla. Karla nu e femeie. Nimic nu e ceea ce pare. Normal, e un film cu spioni. Deja un clasic al genului. Si un etalon.
[min. 91 - 123] Multe personaje (cu nume haioase: Smiley, Control). Multe scene. Bine controlate. Tensiune. Facuta din nimic. Suspiciune generala. Singuratate. Paranoia. Jumatate din timp, spionii -vestici sau estici- incercau sa se faca unii pe altii sa defecteze. Cealalta jumatate isi aruncau informatii nesemnificative ("graunte") pe post de informatii vitale ("gold"). Viata de spion, viata de pion. Finalul e magnific: pe piesa La Mer, varianta Julio Iglesias. Coloana sonora: Alberto Iglesias. Coincidenta de nume. (?) Deseara, in tinutul reginei sunt premiile BAFTA. TTSS are vreo 11 nominalizari. Le merita.
later edit: a luat premiul pentru cel mai bun film britanic si premiul pentru cea mai buna adaptare
rating: colectabil
*cred ca e evident ca nu stiu sa desenez, si totusi indraznesc sa incep aceasta serie de "cronici pictate"; sa vedem cat o sa ma tina
Abonați-vă la:
Postări (Atom)