Se afișează postările cu eticheta Funstuffed. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Funstuffed. Afișați toate postările

vineri, 15 aprilie 2016

Newman!


Apariţia lui Wayne Knight (a.k.a Newman din serialul Seinfeld) e doar una dintre surprizele savuroase pe care le rezervă ultimul film al fraţilor Coen: Hail, Caesar! Printre altele se numără Frances McDormand, Ralph Fiennes şi Tilda Swinton (la pătrat) în nişte roluri episodice absolut memorabile şi picante. Plus viniete din filosofia Şcolii de la Frankfurt puse pe tavă de Herbert Marcuse. 

Mereu la intersecţia dintre un umor grosier, de circ, replici intelectualiste de mare fineţe şi profunzimi filosofice privind viaţa în capitalism, Hail, Caesar! aruncă o privire în culisele unui mare studio hollywoodian al anilor '50. Mai exact, printre micile trucuri aproape magice pe care producătorul Eddie Mannix (Josh Brolin) le face pentru a ţine sus faţa starurilor şi a da publicului exact atâta circ de cât are nevoie pentru a fi motivat să plătească biletul de intrare în sala de cinema. 

Un pic nostalgic, un pic caricatural şi mai ales foarte ironic, atingând în râs subiecte de o nebănuită complexitate, filmul reconfirmă stilul de autor al fraţilor Coen. Cu straturi multe şi dense, glazură înaltă şi o cireaşă grasă pe tort, cu numele George Clooney gravat  frumos pe ea.  


luni, 7 decembrie 2015

Motivaționalele din Fargo



                                           Dream/ Hope/ The key to life is happiness

                                                          Do it yourself / Go for it


                               Everything happens for a reason/ ...live the life you imagined

  






vineri, 13 noiembrie 2015

Ghicitoarea zilei: CU SOFT SAU FĂRĂ?


Din ce film sunt cadrele cu mașini de mai jos?
Două indicii: eroul e taximetrist iar anul filmului e 2003, adică un an înainte să fie lansată Dacia Logan :)







Update: Furiile astea turbo sunt dintr-un film argentinian din 2003, de Martin Rejtman: The Magic Gloves.

vineri, 18 septembrie 2015

Vecini de cinema


Vecine, nu știu dacă ai observat, dar vecinii din filme sunt, ca și cei din viața reală, de diferite specii care variază de la creepy la Kramer. O scurtă (și deloc completă) trecere în revistă a unor genuri și tipologii:

Voyeur-ul (The Rear Window)



Băgăreața (Rosemary's Baby)



Zgomotosul sau Bormașinul (Barton Fink)



'Omul de bine' (Balkan Spy)



Săritorul  (Occident)



The dog hater (Neighbouring Sounds)



Tablagiul (Trece și prin perete)



genul 'Babelor din lumea întreagă" (Duplex și nenumărate babe din filmele românești)



genul 'oameni suntem' (Domestic)




Și vedem la ce tipuri de vecin se încadrează (sau introduce) UN ETAJ MAI JOS mîine, sâmbătă, 19 septembrie, la proiecțiile de la Timișoara în prezența regizorului, directorului de imagine și a unui protagonist. Dăm o invitație de 2 persoane dacă adăugați și voi un tip de vecin din filme sau ne spuneți o povestioară (care bate filmul) cu un vecin. Oricum, fiți vecini buni și spuneți tuturor de film!

duminică, 9 august 2015

Mniam, Mniam!

AȘA A FOST LA CEAU, CINEMA! #1

Părerea unui spectator despre Ceau, Cinema!: "Mniam, mniam!"

Mișa este unul dintre spectatorii care au și campat la Gottlob. Filmare de acum fix două duminici, după ce a văzut animația de la matineu.



camera: Mircea Gherase

vineri, 10 iulie 2015

Cu bița la lubenița

EVADEAZĂ DIN PLUTON! BIKE TO GOTTLOB

Pentru că vara vrei să știi (și cam știi) unde fugi din oraș week-endul următor vrem să-ți book-uim din timp în agendă următoarea destinație.  Și pentru că suntem în plin Tour de France, ce mijloc mai mai poetic și mai încîntător de a evada din pluton spre cinema Gottlob poate fi decît bicicleta? Așa am ajuns la ideea CU BIȚA LA LUBENIȚA (sau BIKE TO GOTTLOB) în timpul Ceau, Cinema! (25 -26 iulie).

Am fost inspirați de faptul că, anul trecut, la proiecția A fost sau n-a fost? de la țară, mai mulți temerari au venit în excursie cu bicicleta. Anul ăsta, dacă te încumeți să pedalezi pînă la Gottlob (aproape 50 km. de Timișoara), e bine să știi că la destinație te așteaptă următoarele din partea casei:
                    -lubeniță proaspătă
                    -loc de campare (și depozitare în siguranță a bicicletei)
                    -2 zile de filme
                     (acces gratuit în limita locurilor disponibile în cinema - 180 locuri;
                     la proiecțiile de seară de pe stadion sunt mii de locuri disponibile).

Acum, ca să îmbinăm perfect cinefilul cu pedalatul, propunem mai multe "rute de evadare" (funcție de timpul și mușchii pe care îi ai la dispoziție). Le-a identificat prietenul nostru Florin, un ciclist mai plimbat prin Banat, a cărui idee sănătoasă e să evităm cît mai mult drumurile circulate:

Varianta doar pe bicicletă:

Până la Uivar se merge pe celebra pistă de biciclete spre Serbia (aproximativ 27 km.). De aici: Uivar- Cenei- Cărpiniș - Iecea Mică ~ 20 km. Iecea Mică - Iecea Mare - Lenauheim ~ 11 km. Și apoi încă 11 pînă la Gottlob prin Grabăț. E o rută mai sportivă, care bifează și un obiectiv turistic-cultural: Lenauheim e (cum îi spune și numele) locul de naștere al lui Lenau, personalitate importantă prin părțile astea. Plus că aveți bucuria că v-ați transportat Cu Bița la Lubenița prin forțe proprii. Lance Armstrong recomandă plecarea de dimineața dacă mai vreți să prindeți și filme. Dar cine se mai poate baza pe ce zice Lance?

Variante cu trenul:

Acestea nu ar fi aprobate de 'puriștii' cine-pedalatului, dar sunt mai practice și, la alegere, din diverse combinații.

Varianta tren spre Jimbolia: se recomandă coborâre la Cărpiniș pentru a face totuși și-o plimbare pe biclă: Cărpiniș - Iecea Mică -Lenauheim -Grabaț - Gottlob (aprox. 26 km, adică un traseu de plimbare, numai cît să simți că ai pedalat un pic).

Varianta tren spre Sannicolau Mare: coborîrea la Biled va însemna 7 km. până la Iecea Mică, iar de-acolo cei 22 până la Gottlob, tot prin satul lui Lenau. Coborârea o stație mai încolo, la Șandra, va însemna o tură de 20 de km. până la Gottlob prin Uihei- Bulgăruș - Lenauheim - Grabaț.

Varianta tren spre Periam: pentru siguranță, de verificat că circulă în week-end. Poți coborî, pe rând, de la Satchinez până la Periam și să-ți alegi ruta pe câmpii. La Satchinez ar fi o rezervație ornitologică. Iar la Periam e Mureșul cu baie. Se recomandă oprire mai ales pentru nostalgicii Rock la Mureș.

Deci avem o tura mai lunga de bicla de aproape 70 de km si 4-5 variante între 20-30 km, la care mai trebuie consultat un mers al trenurilor (și mai ales dacă circulă sâmbăta sau când vreți voi să veniți că nu se știe cu CFR-ul). Dar desigur există alte sute de variante pe islazuri și câmpii printre lanuri și turme de oi, rute pe care le puteți descoperi singuri că, vorba bănățeanului, de-aia există Google Maps (Florin Scorobete).

Încercăm să pregătim și o hartă, dar până una alta, poate vă face poftă de pedalat pe coclauri 'vederea' desenată de colegul nostru Felix Petrescu (Waka_x), care, apropo, mai are cîteva cadouri pregătite pentru Ceau, Cinema! Allez, allez!


joi, 14 mai 2015

Kimono


Din colecția primăvară-vară Ceau, Cinema!, astăzi vă prezentăm kimono-ul cu model tip "coajă de lubeniță" îmbrăcat de samuraiul Bori-San pentru teaser-ul nostru*.




*Ceau, Cinema!. Festival de buzunar de kimono

luni, 11 mai 2015

Hard(y) times


Un sociopat




















din mediul rural




















căruia îi place să conducă




















lumea




















(sau măcar un bar)




















*o glumă începută de cititorul nostru, Călin Lazea, la care i-am adăugat punch-line-ul

vineri, 1 mai 2015

Reminder: Money never sleeps

In ziua in care oamenii muncii o sterg dintre betoane in cautarea unui colt de iarba unde sa-si intinda gratarul, cortul sau hamacul, noi am mesterit peste program si am pus cap la cap doua clipuri (montaj, experiment sau ce-o fi) prin care sa va REamintim ca 1 Mai inseamna SI faptul ca au mai ramas doar 25 de zile pentru a va depune formularele 230 (termen limita 25 mai 2015). Stiti, alea prin care voi obligati Fiscul sa vireze unor ONG-uri 2% din impozitul pe venit pe care ei l-au incasat din munca voastra in anul 2014. Cum nu ne sta in obicei sa cerem fara sa oferim ceva in schimb speram ca veti aprecia efortul nostru creativ :).
Deocamdata primul clip, un soi de trailer mash-up ca sa va facem sugestibili la ideea de lasat bacsis. Hit play!



Money Never Sleeps: Tips Included from Richard Marius Ilie on Vimeo.


marți, 7 aprilie 2015

Săptămâna Altfel la cinema


Pe vremea cînd nu existau Google Earth, wikipedia sau city-break-uri, cum putea un tînăr să cunoască lucruri despre celelalte popoare? Întreba o persoană mai învățată, luminată, "cu praxis". On the mike, MC Alexandru Bindea într-un "rant" Mel Gibson style:

"Fiecare seminție e dată pe Pământ pentru ceva. Ovreii pentru înșelăciune. Turcii pentru blăstămății. Noi, românii, ca să iubim, să cinstim și să suferim creștinește. Fiecare neam cu obiceiurile lui. Israeliții citesc mult. Grecii vorbește mult. Turcii au neveste multe. Arabii au dinți mulți. Nemții fumează mult. Ungurii mănîncă mult. Muscalii cîntă și beau mult.  Englejii au gînduri multe. Francezii scot la modă multe. Armenii taie frunze multe. Cerchezii au șireturi multe. Sîrbii macină multe. Și țiganii mănîncă bătaie multă. Că sunt robi, așa i-a blestemat Noe. Și între oameni, cea mai mare parte sunt dobitoace. Trebe ținuți în frîu dacă vrei să-ți faci treaba cu dînșii."




Incredibil dar Aferim!: un film românesc încă mai rulează la multiplex, la 25 de zile după premieră. 





vineri, 13 februarie 2015

It's (Better Call Saul) Showtime!


E clar după două episoade că Better Call Saul e urmașul legitim al lui Breaking Bad. Pe lîngă că împart cîteva personaje, are același ADN narativ, vizual și funny bone. Atît că BCS e mult mai amuzant. Nicio o supriză, ținînd cont cine e personajul principal: avocatul alunecos pe nume de scenă "Saul Goodman"/ Bob Odenkirk. Iată-l mai jos în plin exercițiu, într-un montaj ce aduce un omagiu ritualului de dimineață a lui Bob Gideon/ Roy Scheider din supercalifragilisticul All that Jazz.
It's Showtime, folks!



PS. Da, ăla e Mike

PS. 2 Pentru comparație:





PS. 3 Sony Pictures a blocat extrasul, dar poate v-am făcut curioși să vedeți ambele pasaje

vineri, 5 decembrie 2014

Parada / The Parade (2011)

Până de curând credeam că Krugovi / Circles (2013) e unul dintre filmele care captează cel mai bine punctele cheie care definesc istoria spaţiului ex-yugoslav în ultimele vreo două-trei decenii. Războaiele, migraţia masivă spre Vest în căutarea unui loc de muncă, dramele inter-etnice, recesiunea economică, etc. Dar asta pentru că nu văzusem Parada /The Parade (2011).
Realizat în cu totul alt registru, dar cel puţin la fel de expresiv în a reda atmosfera unei/unor ţări răvăşite război, iar apoi de problemele economice aferente, însă mereu capabilă/e de a-şi ţine coloana vertebrală dreaptă şi fruntea sus. Parada face o trecere în revistă de un comic savuros prin toate conflictele pe care Serbia le-a avut cu restul ţărilor din spaţiul ex-yugoslav. Însă nu folosind tonul sec al unui documentar, ci văzând războaiele ca experienţe personale. În care s-au legat camaraderii chiar şi între oameni care, teoretic, ar fi trebuit separaţi de linia frontului.

Parada se leagă de una dintre ideile ce au servit drept motor al războiului – promovarea naţionalismului sârb şi a lipsei de toleranţă faţă de alte etnii, religii, etc. – şi o plasează într-un context destul de neaşteptat. Un grup (mic şi fragil) de reprezentanţi ai comunităţii gay din Belgrad vrea să pună la cale un Gay Pride Parade. Evident, asta înseamnă să se pună contra unui val de dezaprobare condus nu doar verbal de biserica ortodoxă, ci şi fizic de bâtele extremiştilor care sunt gata să le arate în stradă „care e calea cea bună”.

Susţinerea paradei gay devine, desigur, o metaforă a afirmării oricărei idei minoritare. Fie că e vorba de alteritate sexuală, etnică, religioasă sau de altă natură. În mod paradoxal, acest drept la exprimare al unei minorităţi ajunge să fie susţinut tocmai de un reprezentant destul de tipic al majorităţii. Un homofob parvenit şi învârtitor de afaceri dubioase, care combină sloganuri naţionalist-ortodoxe cu un gust pentru turbo-folk şi design interior kitchios. Cum ajunge el să fie pro-gay? Printr-un artificiu comic, care deşi nu e neapărat verosimil, funcţionează perfect în a duce metafora mai departe.
Deşi vorbeşte, la fel ca Krugovi, despre efectele devastatoare ale intoleranţei, Parada nu face asta pe un ton dramatic, ci se foloseşte de un lanţ de episoade comice. Are un gen de umor balcanic care aminteşte un pic de Kusturica, deşi are o miză diferită. (De exemplu, vă mai amintitiţi secvenţele cu Trabantul mâncat gradual de un porc, în Black cat, white cat? Ei bine, Trabantul revine în Parada, doar că de data asta e roz, e „tunat”, şi în loc să fie mâncat, este mâzgălit cu graffiti. Dar la fel ca în filmul lui Kusturica, secvenţele cu Trabantul oferă un fel de contrapunct, bifează episoadele poveştii.)  

sâmbătă, 18 octombrie 2014

Comedy Cluj: Lost in translation

Dupa cum probabil va imaginati un festival de film nu inseamna doar vizionari de filme la foc automat ci mai cuprinde si obligatoriile petreceri cu voluntarii si serate de socializare intre invitati. Ca asa se nasc colaborari si prietenii in industrie. Ei bine, la astfel de intalniri complet lipsite de formalism, barierele lingvistice ridicate de originea geografica dispar sub atotputernicia limbii engleze asa incat, practic, toti cei aflati la o masa vorbesc o singura limba cu diferite accente si grade de pricepere. Asta nu inseamna ca uneori nu se nasc si situatii cum a fost cea de mai jos:

- Hi, I’m Richard.
- Andrew.
- Where are you from?
- Take a guess :)
- You’re serious?
- Yeah. You get 4 tries.
- Right… England?
- Nope.
- Netherlands?
- Warmer…
- Denmark?
- Colder.
- Belgium?!
- Way off…
- OK… I give up.
- Romania.
- You’re fucking with me.
- Not at all..
- I’m from Romania too!
- But your name is Richard?
- So?
- I don’t believe you…
- OK… De unde esti?
- Din Cluj!! Tu?
- Din Timisoara...

luni, 29 septembrie 2014

The Pixar Theory

Daca v-ar spune cineva ca toate filmele Pixar se desfasoara in acelasi univers iar personajele din ele sunt cumva legate intre ele fara indoiala ca i-ati cere mai multe explicatii. Teoria Pixar nu e o informatie declasificata de companie ci o speculatie intriganta asupra conexiunilor dintre filmele semnate de faimosul studio de animatie. Urmariti clipul de mai jos pentru a afla ce au in comun filme ca Toy Story, Monsters Inc, Brave, Up, Finding Nemo, The Incredibles, Ratatoiulle, A Bug's Life, Wall-E sau Cars. N-aveti nevoie decat de binecunoscuta suspendare a neincrederii.





joi, 21 august 2014

miercuri, 16 iulie 2014

Afișul zilei: Filme zemoase și lubeniță de Gottlob

A ATERIZAT LUBENIȚA

Dragi comeseni Marele Ecran, țin să vă informez că astăzi a ajuns la noi lubenița. Repet: au ajuns cîteva lubenițe proaspete, trimise direct de la Gottlob (de domnul primar), pentru a-i întîmpina pe primii spectatori ai mini-festului nostru așa cum se cade.

Nu puteam găsi o ilustrație mai bună pentru știrea asta, decît vederea "Gottlob, 1975" concepută de colegul Waka_x (cel care a desenat și logo-ul și afișul). Ce începe mîine la Timișoara, se va încheia la Gottlob, în patria lubenițelor dulci.



ANUNȚ IMPORTANT:  vă reamintim că spațiul de la Casa Artelor e restrîns: 100 de locuri în curte, 60 în sala studio și vreo 40 la subsol. Deci vă recomandăm să luați bilete din timp (încă se mai găsesc la Cărturești și Klapka, apoi la locul faptei). Noi am pus în vânzare 150 de bilete pe zi și 50 abonamente cu acces general. Cei care își iau din timp au așadar mai multe șanse să intre, în caz că va fi plin (ce bine ar fi).

(imaginea de mai sus e cu titlu de parodie)

duminică, 13 aprilie 2014

Evolutia dansului in 90 de ani de cinema

De la Fred Astaire dansand pe tavan in Royal Wedding (1951) la Gene Kelly dansand in ploaie in Singin' in the Rain (1960), trecand pe la Elvis in puscaria din Jailhouse Rock (1957), pe la smecherasii de cartier din West Side Story (1961) sau non-conformistii din Band of Outsiders (1964), cascand gura la dementa din Rocky Horror Picture Show (1975) si la febra disco din Saturday Night Fever (1977), fredonand scena cult din Pulp Fiction (1994) si sfarsind cu complicatele coregrafii din Moulin Rouge (2001) sau Chicago (2002), poftiti la vizionat felul in care au evoluat scenele de dans in 100 din filmele ultimilor 90 de ani. Daca la final nu simtiti curiozitatea de a vedea macar jumatate din ele, probabil faceti parte dintre cei care urasc musical-urile.




duminică, 16 martie 2014

Supercut: 1001 filme de vazut inainte sa mori

Intr-unul din cele mai smechere montaje realizate vreodata, Jonathan Keogh a inghesuit peste 1200 de scene memorabile din filmele grupate in fiecare an in preacunoscutul volum editat de Jay Schneider (din care posed si eu nu una ci chiar 2 editii si pe care-l consult dupa ce mai bifez cate un clasic). Cut-urile sunt sistematizate pe genuri, armonizate stilistic, decupate intr-un mod original si dublate cu un soundtrack pe masura. O placere sa le identifici, ce mai.