Se afișează postările cu eticheta The Pervert's Guide to Cinema. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta The Pervert's Guide to Cinema. Afișați toate postările
vineri, 27 decembrie 2019
Ce am văzut în 2019 și a rămas cu mine
De obicei, pe vremea asta, cei care scriam aici alcătuiam un top al anului ce-a trecut. Dar cum ne-am luat cam luat fiecare cu alte treburi, rămânem pe blog doar cu ce a văzut Felix în 2019 și a rămas cu el (nu toate sunt de anul ăsta).
marți, 18 decembrie 2018
18 din 2018
În 2008 începeam să scriem pe acest blog. La apogeul lui, erau 5 oameni care puneau aici cronici de film și topurile lor de final de an. Zece ani mai târziu, "ultimul mohican" e Waka_X (Felix Petrescu). Azi, 18 decembrie 2018 publicăm lista cu cele 18 filme cu care a rămas Felix în acest an (imaginea e desenată tot de el). Stați pe aproape, că revenim și cu selecția noastră de documentare și film românesc.
Fara sa ma gandesc prea mult, favoritul meu in 2018. Un alt film cu adevarat puternic si bantuitor venit din Lucrecia Martel. Kafkian si Catch-22-ian si adevarata masina a timpului. Un film despre valoarea sperantei (curva parsiva) si cum moare ea ultima daca nu avem puterea sa o ucidem la timp, cu sacrificiile de rigoare. O bijuterie de film pe toate etajele.
O poveste/fabula de la maestrul Loznitsa. Un film necesar pentru toti cetatenii societatilor post-comuniste contemporane, un film care trebuia facut oricum si oricand. Un film profund anti-sovietic dar fara ura. Partea onirica din el m-a ridicat de pe scaun si m-a dus in Locuri. Cel mai bun film Loznitsa pana acum. Sau oricum, cel mai greu.
Von Trier face de multa vreme filme fara rusine si fara scuze, redefinind limitele cinematografiei ca arta. O bijuterie lunga de comedie neagra umanista (cu mult rosu) care te face sa empatizezi cu un criminal in serie si sa cobori in Iad cu el de mana. Pana la urma, oameni suntem. Si nu asa de diferiti precum ne place noua sa credem. Der Zugzwang? Aber sicher.
Poveste neo-realista in buna traditia cinematografului italian. Joc impresionant al lui Marcello Fonte, un actor care s-a semnat in istoria cinemaului cu acest film. Imagine magistrala. Un film fara cusur.
Un meta-spoof de filme politiste "in care totul se intampla in camera de interogare". Mr. Oizo se joaca cu realitatea si va trage presul de sub picioare intr-un mod comic (cum altfel, ca-i om bun). O comedie originala intinsa prin spatiu si timp ca pita prin untura cosmosului. Pui ceapa de final si hate it or love it. I love it mai ales ca joaca Benoît Poelvoorde si Grégoire Ludig.
Unul din cele 2 filme poloneze care mi-au placut tare anul acesta. O poveste cu fantome (ma rog, dybbuk) care ajunge direct la suflet. Un film bun si curajos de sentimental.
Filmul care a aprins societatea poloneza in 2018. Despre oameni cu sutana, oameni cu vodka si oameni in general. Nu o sa zic ca e antiteist ca sa va imping in senzational. E si antiteist printre altele dar e mult mai mult decat. Smarzowski e un soi rar de regizor: reuseste sa faca filme exceptionale cu importanta sociala si psihologica si sa dea lovitura financiar cu ele. Sper sa ajunga si la noi in cinematografe si discutii. Spre binele Bisericii Orthodoxe!:)
Petzold e singurul cineast german al carui filme le pot gusta si aprecia. N-am idee de ce dar asa stau lucrurile. O poveste noir din al II-lea Razboi Mondial mutata cu talent in timpurile noastre, impanata cu tot ce trebuie: amor iluzoriu, drama, absurd. Un film ca o carte buna.
Un manifest pro culturi alternative si impotriva pop culture actuala. O buna surpriza la sfarsit de an. O gaura de iepure a la Alice in Wonderland. O poveste paranoida si comica- sau reala si trista?! Greu de decis. Cert e ca e un film bun cu soundtrack minunat si multe concluzii personale. Andrew Garfield CAN ACT- pe cuvantul meu! Dar pana la urma... ce conteaza ce zice papagalul?!
Am eu o slabiciune pentru underdogs si undercats, mai ales din aia in cadere libera si cu blana plina de solitude. Dar asta e chiar un film bun de tot. Paula trece prin tot merde-ul parizian ca sa invete respectul de sine, cu ras si plans si noi alaturi de ea. Laetitia Dosch produce o Paula cum nu am mai vazut. De iubit si ajutat si dus acasa.
Sorry to Bother You
Un indie rebel si de rasu-plansu' despre starea societatii capitaliste/neo-liberalismul de cumetrie. Un film cu probleme usor de ignorat. Un film curajos care invita la dialog. Un agent provocator mascat in pelerina rosie a comediei. Facut de un rapper!
Un alt film lung si bun, tare matur dar nu exagerat de serios de la Ceylan. Ca toate filmele lui, studii de personaje si arta sau ne-arta de a supravietui. Neaparat de vazut.
Garth Marenghi's Darkplace- de data asta pe bune. Un papusar traumatizat se intoarce in casa bantuita a copilariei. Un film horror prin ce ascunde si sugereaza. Excelent soundtrack si acting. Atmosfera mizerabila. Probabil ca o sa faceti dus dupa vizionare. Dar e horrorul anului pentru mine.
Vignete in Vestul Salbatic. Coen Bros Ilustreaza cu mare talent proverbe si zicatori populare pentru Netflix. Lumea s-a plans ca nu a intrat in cinematografe. Eu nu. Nimic special dar livrat la calitate si imaginatie Coen Bros.
Nu sunt multe de zis. Cum zicea cineva pe imdb- "Another Wes Anderson Classic". Neaparat de vazut si revazut. Cu copii sau cu un ceai cu rom, in intunericul iernii. L-am vazut la cinema si a contat. Pentru toate varstele si toate gusturile.
Placerea vinovata a anului. Film facut de Soderbergh cu iPhone-ul. Un fel de povesti desprinse din tabloid. Nu e de luat in serios insa m-a tinut cu sufletul la gura si m-a distrat pe bune. Ieftin si aparent scapat de sub control. Pazea!
De cand nu am mai vazut un film indie cu aroma VHS puternica! Asta e ala. Un story sf bun si jucat bine. Efecte decente si mult suspans. Dupa cum ziceam, cand si cand un pic de VHS flavour bine amestecat mai gadila la nostalgie. De sambata la matineu.
O copilareala prosteasca distractiva si usoara, un film de weekend anti-nationalist si fara seriozitate dar cu multa imaginatie. O vata pe bat cu aroma de capsune. E nevoie si de asa ceva! Nu se poate fara. Daca nu aveti un ceva in fund, cred ca o sa va amuze.
*
serialul anului:
showul de comedie pe cablu al anului:
documentarul (seria de) anului:
(Felix Petrescu)
vineri, 13 octombrie 2017
Blade Runner 2049
Felix zice la cald si iar isi pune lumea in cap:
Nu am mai fost de mult la Cinemaul de Mall. Si am stiut eu de ce...Plus ca eram iMax virgin. Si am stiut eu de ce. Fantastica tehnologia iMax - pacat ca filmele din ziua de azi arata ca jocurile de PlayStation 6. Mai e ceva foarte deranjant: subiectul e in focus si restul blurat. Esti fortat sa te uiti la ce vor ei sa vezi. Un sistem care incurajeaza lenea ochiului si a mintii. Paradoxal, un sistem 3D care ofera mai putine dimensiuni ca cel clasic (2D).
Acum sa zic si de film. Blade Runner 2049. Vizual a fost bine facut - s-a simtit bugetul urias. Si la iMax a fost impresionant. A creat emotie doar prin dimensiunea ecranului si puterea sunetului. Dar cum nu sunt de azi de ieri, story-ul a fost de telenovela turceasca. Atmosfera fara atmosfera. Personaje principale fara adancime (a fost mai bine definita holograma/iubita lui K ca personajele importante) si univers blurat, fara definitie, fara puncte de intrare originale (in afara de cele din Blade Runner-ul vechi).
De muzica nu am ce sa zic ca nu a fost muzica. Au fost doar drones si special fx si cateva acorduri. Sa-i traiasca contul in banca lui Hans Zimmer care face 70% din soundtrack-urile de Hollywood in ziua de azi. Si chiar daca lucra cu atentie, nu e Vangelis oricum ii aranjezi barba si burta...Pana si scena cea mai buna/interesanta (dupa mine), cea din Vegas cand apare holograma lui Elvis si fantome de pin-up girls dansand pe mese, m-a trimis in cap direct la "Inventia lui Morel".
Concluzia: "no love" de la baiatu'. Clona capitalista cu bani multi si visuals sa-ti ia ochiul si cam atat.
Incomparabil cu cel vechi. O vizionare de joi seara: DA. Dar nu depaseste statutul de “contemporary popular entertainment”: gol, impersonal, racneste "bani multi si tehnologie!"
M-am intrebat (daca tot au avut bani de visuals/CG asa bune) de ce nu s-a gasit un scenarist decent pentru filmul asta!?
Sfatul meu? Decat sa dati bani pe filmul asta, mai bine cumparati cartea lui Phillip K. Dick de la anticariat sau cumparati un bluray cu directors cut la Blade Runnerul vechi.
marți, 10 ianuarie 2017
META: Supporting Film / Voor Film
From the perspectives of a dozen diverse viewers, this documentary short explores the peculiar ritual of watching film. How is the medium experienced by people with sensory impairments, strong religious beliefs, or lovesickness? A story about moving images and their audience.
vineri, 19 februarie 2016
marți, 1 decembrie 2015
Filmul zilei: LIBELULA
"VĂ ROG, PĂSTRAȚI LINIȘTEA ȘI CURĂȚENIA!"
Cel mai mare bloc de croazieră din lume, Libelula, a ridicat ancora. Ploscă cu tricolor Noroc Bun și așa mai departe.
Un film de Mihai Sălăjan și Adelina Bulibasa.
'Trist, elocvent, elegiac de toth și foarte mișto', zice Waka_X.
De dat la Ceau, Cinema! (Filme Bănățene, zic eu)
sâmbătă, 11 aprilie 2015
joi, 26 martie 2015
Trailerul zilei: Miss Zombie
Miss Zombie (2013)
regie/scenariu: SABU
SABU (copil teribil al cinematografiei japoneze din '90) se intoarce in 2013 cu o poveste atipica pentru "universul zombie". Nu faceti greseala sa catalogati acest film inainte de vizionare. E un fel de drama antica arhetipala/satira sociala contemporana prezentata prin prisme taioase japoneze. Un film-Film, nu un "film de actiune". Minimalism, tensiune, umor negru, personaje cu mare adancime intr-un pachet de neratat facut de un om care traieste intens si sincer doar pentru Film. In memoria mea, acesta e cel mai bun film "cu zombies". Si unul din filmele memorabile si cutremuratoare vazute anul asta. Film mic cu greutate mare, mi-a facut sufletul si imaginatia sa vibreze puternic si mi-a adus aminte de senzatia indescriptibila traita (de mine) cand ma lasam lovit de valul de filme dezlantuite, proaspete si fara egal ale Japoniei anilor '90.
(la categoria "hidden gems/recuperate")
miercuri, 11 martie 2015
vineri, 7 noiembrie 2014
marți, 14 octombrie 2014
vineri, 3 octombrie 2014
marți, 30 septembrie 2014
vineri, 12 septembrie 2014
duminică, 31 august 2014
luni, 18 august 2014
La cald: Hard to Be a God (2013)
Hard to Be a God (2013)
"It's not the Earth,
it's another planet.
Just like the Earth, but 800 years ago"
Anul acesta, dupa marea bucurie cu "Under the Skin" am fost rascolit de o alta capodopera noua a sf-ului. O experienta cinematografica radicala, brutala, monstruoasa si viscerala care dupa aproape 3 ore mi-a detronat "Stalker" din preferintele sf si a inlocuit filmul lui Tarkovsky. Inspirat tot din scrierile fratilor Strugatskiy, el este capodopera de adio a maestrului rus Aleksey German (s-a stins in 2013). O lucrare cinematografica fara cusur care aduce din haul istoriei o imagine a Evului Mediu cu adevarat terifianta, denunta (prin claritatea mesajului) si rastoarna pe buna dreptate viziunea romantica si imbecila pre-Renastere propusa de majoritatea cineastilor in favoarea uneia mult mai probabile si realiste: scara subreda a istoriei si evolutiei umane e facuta din sange, muci, fecale, noroi si putreziciune - multe incercari oarbe si mute si putine trepte reusite. Practic am putea considera acest film un documentar/reportaj in Evului Mediu, minutios si stratificat, bogat in detaliu si dens in evenimente, de o poezie vizuala aparte si un efect naucitor de lunga durata asupra imaginatiei lenese a omului contemporan. Regizorul reconstruieste din imaginatie si interpolare istorica o lume inspaimantator de veridica, act si efect care transcede sfera filmului si a artei. Personajele vorbesc direct cu privitorul si avem ocazia sa fim martori "1st person" la toata povestea, adaugand o stranie si debusolanta impresie de teleprezenta sau de experienta interactiva multimedia. Un omagiu plin de respect si dragoste adus istoriei si momentelor-cheie pe care refuzam sa ni le amintim si recunoastem ca atare si ajungem sa le repetam aproape mecanic. Un film care cred ca nu o sa aiba mare priza la public (desi nu e neaparat un film de arta) dar o sa imbogateasca considerabil umanitatea. Un film cu adevarat greu si mare, un festival al simturilor unic si bizar, unul din filmele mele favorite.
vineri, 15 august 2014
sâmbătă, 9 august 2014
4 filme bune de vacanta
Un film argentinian despre vinovatie, constiinta si tulburele lac interior din mintea fiecaruia. Cel mai matur, complex si bun film al Lucreciei Martel (din filmografia ei sa vedeti neaparat si "The Swamp" si "La nina santa"). Un film misterios si memorabil ca o trauma a unei tragedii personale sau ca o intalnire cu fantoma lui Hamlet. Alaturi de Carlos Sorin, Lucrecia Martel e, dupa parerea mea, cel mai important regizor al noului val argentinian. Film facut cu mana usoara si discreta de femeie, mana intinsa care hraneste nevazutul.
Intalnirea cea mai fericita din ultima vreme. Un film subapreciat si nediscutat, ignorat si pierdut in obscuritate. Maestrul ceh Ivan Passer ajunge la Hollywood - face cateva filme dar nu isi dezminte stilul. O constructie dramatica noir multidimensionala prin care ne ghideaza un cuplu bizar de prieteni, Jeff Bridges si John Heard (intr-un rol de neuitat). Un film special si covarsitor caruia trebuie sa-i faceti voi dreptate vorbind despre el. De vazut in liniste, pe timp de noapte si racoare.
Un "road movie" argentinian venit de la alt maestru cu mana usoara: Carlos Sorin. Asemanator
ca idee cu "Broken Flowers", poate nu la fel de suculent dar cu
siguranta un film bland si bun, usor de vazut si empatizat. Un film neo-realist de o intimitate care abureste ochelarii. In contextul actual in care orice produs incearca sa fie special cu orice pret, "nimic special" e cu atat mai special.
Umor negru ceh combinat cu multa fantezie. Un film pornit de la intrebarea "care a fost cea mai importanta inventie a sec XX: bomba atomica sau chitara electrica?". Asemanator ca forma cu "Night on Earth" dar nu si ca idei si twisturi - oh, nici pe departe. O comedie umanista facuta cu dibacie, un ghem de povesti care raman incalcite in circumvolutiunile privitorului. O adevarata bucurie de vacanta, ascutita si colorata, pentru omul care gandeste.
sâmbătă, 26 iulie 2014
Cinematograful viitorului - Alain de Botton
"Cinema is the most prestigious cultural activity in the modern world. It is for us what theatre was in the age of Shakespeare or painting was in the days of Leonardo da Vinci: the art form with the biggest impact, the largest budgets, the most widespread audiences. Cinema is deeply powerful. There’s still a way to go before society as a whole wakes up to what we should properly ask of it." - Alain de Botton
eseul complet aici (in limba engleza):
Abonați-vă la:
Postări (Atom)