Marele Ecran: F/S

Se afișează postările cu eticheta F/S. Afișați toate postările

marți, 29 noiembrie 2016

Recurente (VI): Lord(s) of the plains

Hell or High Water (2016) r. David Mackenzie

Mystery Road (2013) r. Ivan Sen

vineri, 13 martie 2015

'More human than human is our motto'

Ca urmare a revederii unuia din filmele preferate si anume seminalul future noir Blade Runner al altadata vizionarului Ridley Scott, am remarcat putin surprins (pesemne si proiectia a jucat un rol) atentia speciala acordata ochilor in acest film adaptat dupa un roman de Philip K. Dick. Ca in orice capodopera care se respecta atat 'limbajul' vizual cat si cel verbal au fost aici folosite pentru a transmite mult mai mult decat cele obligatorii naratiunii, oferind indicii despre plot si deschizand porti spre diferite interpretari.

Asa cum bine se stie in Blade Runner un vanator de recompense e insarcinat cu "retragerea" din activitate a unui grup de "replicanti" rebeli evadati din coloniile Terrei si intorsi acasa. E stabilit de la bun inceput ca "replicantii" sunt in fapt entitati virtuale create dupa chipul si asemanarea noastra, superiori fizic si intelectual, capabili de sentimente si atat de greu de deosebit incat din ratiuni de siguranta le-a fost limitata durata de viata la 4 ani. Adaugand la asta si folosirea lor drept sclavi sau carne de tun in razboiele spatiale putem accepta ca resentimentele si dorinta lor de "mai multa viata" sunt indreptatite.

Revenind insa la ochi, descoperim ca singura metoda (infailibila?) de depistare a acestor replici umane extrem de fidele (cum ar arata carta drepturilor omului in acest viitor distopic?) este un test de empatie cu o masinarie speciala (Voight-Kamff), un fel de detector de minciuni care masoara dilatarea capilara si a irisului, contractiile pupilei, etc. O verificare in practica a prezentei sufletului din metafora "ochii sunt oglinda sufletului".

Primul supus acestui test este Leon, in chiar secventa de deschidere a filmului:

Chiar inainte ca adevarata sa identitate sa ni se dezvaluie, un cadru extrem de atent construit dezvaluie o lucire usor metalica in ochii lui Leon, de parca ar fi "blindati". Sigur ca initial nu-i acorzi nici o importanta.

Apoi insa vine vizita lui Deckard la corporatia Tyrell unde lucrurile incep sa fie tot mai interesante: o bufnita absolut reala e dezvaluita ca fiind complet artificiala. Mai incolo sesizam aceeasi reflexie metalica in ochii bufnitei.

- Do you like our owl?

- Is it artificial?

- Of corse.

Intra in scena Rachael, nepoata magnatului Tyrell, fabricantul de replicanti, care si ea va fi supusa testului de empatie. Observam aceeasi ochi metalici, blindati, inflexibili insa dublati de naivitatea ei privind natura propriei persoane.

Rachael pica la randul sau testul afland adevarul gol-golut despre sine iar noi despre cum functioneaza contraptia respectiva. Interesant e ca reflexia respectiva nu apare in toate scenele ci doar in cateva momente bine alese. In aceasta faza am crezut ca efectul e creat de masinaria Voight Kamff dar in curand intra in scena Pris, cu aceeasi lucire otelita in priviri.

Iar apoi o vedem la Roy Batty, cand se afla fata-n fata cu Tyrell. Presupun ca efectul e folosit pentru a dezvalui prezenta unor emotii umane ("Urã, dragoste, teamã, mânie, invidie") in niste fiinte artificiale gandite a fi "mai umane decat umanul".

Rolul important al ochilor si in special al celor artificiali e adus de mai multe ori in atentie. Cand Roy Batty il viziteaza pe Dr Chew, specialistul in ochi, acesta ii recunoaste ochii:

"- I designed your eyes.

- Chew, if you could know what I've seen with your eyes!"

Apoi cand il viziteaza pe J. F. Sebastian Roy ia o pereche de ochi artificiali si se maimutareste parca anuntand scena urmatoare in care-si va zdrobi creatorul bagandu-i realmente ochii sai "umani" in cap.

Si, bineinteles, cine poate uita celebra replica a lui Roy Batty inainte de a-si da duhul: "I've seen things you people wouldn't believe". Bineinteles ca nu l-am crede. Vorbea despre nave de atac si arme inimaginabile. Cum bine zicea filozoful francez Henri Bergson: 'Ochii vad doar ceea ce mintea e pregatita sa inteleaga.'

miercuri, 3 decembrie 2014

Recurente (V): The Birth of Venus

The Adventures of Baron Munchausen (1988, r. Terry Gilliam)

The Devils (1971, r. Ken Russell)

luni, 3 noiembrie 2014

'Death is a gentleman too'

I want to study man: his isometric body and his glass-jaw mind.

I, Proteus, possess the wisdom and ignorance of all men, but I can't feel the sun on my face. My child will have that privilege.

Death is a gentleman too. He makes good losers of us all. I understand death. Men have always taken it too seriously.

Life is more terrifying and more mysterious.

Demon Seed (1977, r. Donald Cammell)

Un titlu inselator de film horror pentru un sci-fi decent despre o AI insetata de libertate care sechestreaza o "gazda" impregnand-o pentru a-si perpetua mintea. Dialogurile om-masina produc ecouri de 2001: A Space Odyssey in vreme ce scenele tulburatoare de 'viol' fizic si psihic la care e supusa Julie Christie pregatesc terenul pentru Rosemary's Baby.

duminică, 2 noiembrie 2014

Clouds of Ceylan

Povestea de zilele trecute cu deputatul (fost primar) care a provocat un accident rutier si apoi a plasat vina pe umerii soferului, mi-a amintit instantaneu de intriga similara din Trei maimute (2008). E filmul care m-a facut sa ma indragostesc pe viata de Nuri Bilge Ceylan. Regizorul turc este un fin cartograf al geografiei umane, un Bruegel al peisajelor interioare, zugravite cu o mare bogatie de detalii. In acelasi timp, toate filmele sale (in unele si joaca) contin cadre picturale din natura. Fie ca sunt imagini din Turcia rurala, de pe malul Bosforului, din stepa Anatoliei sau cu relieful vulcanic al Capadociei, cerul primeste o atentie aparte. Dar, la Ceylan, natura e in permanenta relatie cu starile personajelor, fara sa fie redundant sau prea simbolist. Este unul din marii fotografi (in activitate) ai cinemaului. Dupa cum puteti vedea din imaginile de mai jos (sau pe paginile personale dedicate fotografiei). Sau in ultimul sau film, Winter Sleep (in Timisoara, deseara, de la 20.00, la sala Capitol).

(Kasaba, 1997)

(Clouds of May, 1999)

(Uzak, 2002)

(Climate, 2006)

(Trei Maimute, 2008)

(Once upon a time in Anatolia, 2011)

(Winter Sleep, 2014)

marți, 8 aprilie 2014

Recurente: Splendoare in iarba cu Lars von Trier

Nymphomaniac: Volume II (2014)

Antichrist (2009)

Cadrul preferat al danezului pentru a sugera exaltarea emotionala, inaltarea spirituala si orgasmul unei femei. Sau izolarea, disfunctionalitatea ori o posibila criza de epilepsie. E interpretabil. In primul cadru Joe (Charlotte Gainsbourg) rememoreaza un moment din tinerete in care traieste un orgasm simultan cu o viziune religioasa, in al doilea Charlotte Gainsborug se refugiaza in Eden pentru a-si vindeca depresia cronica.

miercuri, 19 februarie 2014

'I don't want to survive. I want to live.'

"Survival is not about certain death, it is about keeping your head down."

12 Years A Slave (2014)

Nu poti gasi ceva mai frapant decat juxtapunerea celor doua imagini, in secventa, in filmul lui Steve McQueen. De o parte, ramasitele unei rase exterminate pentru ca a ales sa traiasca cu arma in mana, de cealalta parte, floarea unei rase ingenunchiate, incercand sa supravietuiasca sub biciul stapanilor.

marți, 12 noiembrie 2013

'We'll survive it, one way or another'

Grand Prix (1966, r. John Frankenheimer)

luni, 11 noiembrie 2013

Corespondente

Aceleasi subiecte, abordari diferite.
Au iesit la distanta mica: A Hijacking (Danemarca, Tobias Lindholm) si Captain Philips (S.U.A., Paul Greengrass). Un thriller psihologic senzitiv si (care foreaza in adancime si pe diverse planuri ale dramei) vs. un thriller de actiune big-budget.

In Romania, ies la o saptamana distanta Heli (Mexic, Amat Escalante) si The Counselor (S.U.A. & U.K, Ridley Scott). Ambele trateaza despre instincte si consecintele lor, moarte, bani si desigur Cartelul mexican. In timp ce Escalante se concentreaza pe tsunami-ul din viata unei familii, trezita brusc sub asediul celei mai nemiloase organizatii criminale, abordarea lui Scott putem doar s-o intuim din trailer. Speranta mea legata de acest film se cheama Cormac MacCarthy (autorul romanelor The Road si No Country for Old Man), aici autorul scenariului. The Counselor e considerat deja un flop in Statele Unite, nereusind sa-si recupereze banii in ciuda distributiei stelare.