luni, 31 martie 2014

The Counselor: Caminante

AUDIOBOOK CORMAC MCCARTHY
Călătorule, sunt urmele tale
drumul și nimic mai mult;
drumul se face mergând
călătorule, nu există drum
(Antonio Machado, Caminante no hay camino)  
 


The Counselor este o lucrare de filosofie, nu un film. Un tratat despre lăcomie, instincte, decizii, despre oameni capturați în lumea formată în urma deciziilor lor, pe drumul creat de pașii lor. Eat this, Coelho!

(apoftegma 1) At some point you must acknowledge that this new world is at last the world. There is not some other world. You are at a cross in the road and here you think to choose. But there is no choosing. There is only accepting. The choosing was done long ago.

(apoftegma 2) Reflective men often find themselves at a certain remove from realities of life. In any case, to prepare a place in our lives for the tragedies to come is an economy few wish to practice. Do you know the works of Machado?

Rareori în filme un șef mafiot predă lecții de filosofie, cu atât mai puțin, de poezie.

S-a zis despre The Counselor că este un nou roman de Cormac McCarthy (aici și scenarist) cu vizualuri de Ridley Scott. E de fapt o colecție de monologuri, dialoguri, anecdote, un audiobook narat și interpretat de Pitt, Bardem, Diaz, Fassbender  etc. Plus apariții secundare surprinzătoare: Bruno Ganz, Goran Visnjic, Dean Norris (Breaking Bad), Natalie Dormer (Game of Thrones). Unul dintre cele mai atipice filme de Hollywood din ultimii ani și, aș îndrăzni, între cele mai subapreciate.

Vedeți acest film nu pentru noua frizură ciudată a lui Javier Bardem, nici pentru demonstrația că sexul e putere, argumentată superior de letala panteră Cameron Diaz, cățărată pe parbriz cu ajutorul unei "ventuze". Căutați-l nu pentru pretiozitatile sale, nici pentru scenele violente sau pentru actorii mai mult sau mai putin buni. Cautati-l pentru filosofia din el, pentru cugetările exacte și tăioase, pentru sentințele inevitabile, precum "Bolito", mașinărie diabolică a morții, un mecanism crud si cinic ca insasi viata, asa cum apare ea in romanele existentialist/ nihiliste ale lui McCarthy (The Road, No country for old men). 

(apoftegma 3)  Grief transcends every value. A man would give whole nations to lift it from his heart. And yet with it you can buy nothing.

(apoftegma 4) But as the world gives way to darkness it becomes more and more difficult to dismiss the understanding that the world is in fact oneself. It is a thing which you have created, no more, no less. And when you cease to be so will the world. There will be other world. Of course. But they are the worlds of other men and your understanding of them was never more than an illusion anyway. Your world – the only one that matters – will be gone. And it will never come again.








p.s. tot în categoria "underrated" intră și August: Osage County, după o piesă (distinsă cu premiul Pullitzer) și un scenariu de Tracy Letts, cel care a scris și Killer Joe.


joi, 27 martie 2014

Sora Lea


Ziua de astăzi merită să vă deplasați măcar pentru Lea, splendida Lea Seydoux (La vie d'Adele, Grand Central), una din puținele dive adevărate din noua generație de actrițe. O puteți admira într-un film din 2012, de Ursula Meier: L'enfant d'en haut /Sora, distins cu Urs de Argint la Berlin. De la ora 18, Aula Magna.





De la 20, Zilele Filmului Francofon continuă cu comedia lucidă Du vent dans mes mollets/ Cu vântul în picioare, în care apar Denis Podalydes și Isabella Rosellini.



Dacă mai punem la socoteală Săptămâna Astra Film la Cărturești și proiecțiile care încep azi în cadrul Bookfest (Centrul Regional de Afaceri), se anunță niște zile cu alegeri dificile pentru amatorii de film.

miercuri, 26 martie 2014

Cannes '14: Anunțul oficial




  Vă anunțăm oficial că, începând cu 14 mai, Marele Ecran va urca din nou treptele îmbrăcate în purpură ce duc spre sălile din Palatul Festivalului. Adina Baya ne va oferi, ca si in 2012, știri și cronici la cald, din inima festivalului pe care mulți îl adoră, mulți îl disprețuiesc, dar toți vor să fie acolo.


Valea Plangerii



Mâine, la Cărturești (str. Mercy), rulează documentarul Valea Plângerii, premiat anul trecut la Astra pentru cea mai bună imagine (Mihai Leaha).

În România nu există niciun monument dedicat exclusiv romilor care şi-au pierdut viaţa în timpul Holocaustului. Cultura română pare să fi neglijat această parte a istoriei din cauza stigmatului social cu care îi identifică majoritatea oamenilor, însă un monument îi comemorează la câteva sute de kilometri depărtare, în Transnistria, unde peste 10.000 au murit între 1942-1944, când au fost deportaţi de regimul Antonescu. Valea Plângerii, proiectat în premieră la ediţia aniversară Astra Film Festival,  reface pas cu pas drumul lor, le ascultă poveştile şi le realizează un portret emoţionant. 

Joi, 27 martie, ora 18.00. Intrare liberă. Programul complet al Săptămânii Astra Film la Cărturești, aici.


Ma Russia



Zilele Filmului Francofon încep la Timișoara cu Marrussia (2013), în prezența autoarei, Eva Pervolovici, cu care puteți sta la discuții, după film. Azi, de la ora 18.00, Aula Magna, intrare liberă.




De la 20.00, puteți servi Fish n'Chips (Grecia, Cipru, 2011). Faină faza cu Codfather.


marți, 25 martie 2014

Salvați Marele Ecran!





Nu, nu este o acțiune de salvare a noastră (deși nu ne-ar strica deloc cei 2 %).

E o cartografiere a cinematografelor din România aflate în proprietatea statului, cîte au fost și cum mai sunt. Din 450 funcționează mai puțin de 30. Tudor Giurgiu (Libra Film), inițiatorul proiectului lansat aseară la Premiile Gopo, a declarat că "România e singurul stat european care are un cinematograf la 315.000 de locuitori". Timișoara are cam atâția locuitori și nu mai are, de facto, niciun cinematograf (nu vorbim de multiplex).

"Salile de cinema s-au transformat pe rand in ultimii 20 de ani in sali de bingo, case de schimb valutar, lacasuri de cult, discoteci, supermarket, fast food, magazine de mobila, restaurante de nunti. Balbaielile au fost majore, salile s-au plimbat intre Romania Film, intre primarii. in momentul de fata problema salilor de cinema e ca un fel de minge care se plimba de la o guvernare la alta. Nimeni nu-si asuma sa faca ceva " a explicat Giurgiu motivele care l-au determinat să acționeze.

Campania nu privește doar spre trecut ci are și o țintă precisă: modernizarea a cel puțin 5-6 cinematografe. Totodată e un apel la primării, pentru cine are urechi să audă.

Salvați Marele Ecran este o platformă online interactivă la care ne-am bucurat să contribuim și noi (cu imagini și articole). Cu ocazia asta, am pus Gootlob-ul pe hartă. Fiind work in progress, puteți contribui și voi, dacă aveți mărturii de săli care au fost în România.
 
Salvati Marele Ecran from salvatimareleecran on Vimeo.



A venit barza!


Camera 4 a montat o cameră deasupra unui cuib de berze albe (ciconia ciconia) la Carani. Pentru că, mai întîi, trebuie să cunoaștem ce protejăm. "Cuibul de barză albă" e proiectul- pilot a ceea ce va fi secțiunea LIVE a wildliferomania.com, finanțat deocamdată exclusiv de Cristian Ilea. "Adoptă și tu un cuib" dacă prețuiești viața sălbatică din România!

Sau măcar dă o geană să vezi ce are puiul astăzi la meniu: rîme sau șopîrle.   
 

"N-aveti nimic de pierdut decat viitorul"

Marti seara, de la ora 19, cinemateca din Casa Artelor isi deschide din nou usa pentru cinefili. Pregatim o proiectie usor inedita, fiind vorba de primul film “strain”, dupa ce timp de 2 luni am mers pe oferta nationala de filme si documentare. Marcand debutul lui Stanley Kubrick (avea 24 de ani) in filmul de fictiune, alegoria anti-razboi 'Fear and Desire' e unul din filmele sale mai putin cunoscute (si vazute). Inclusiv autorul s-a distantat de aceasta realizare de inceput, pe care o considera un "exercitiu amatoricesc si confuz" dar in care spectatorii de azi pot depista cateva din preocuparile tematice si ideile de stil de mai tarziu. 

Kubrick a facut chiar demersuri pentru a impiedica accesul publicului la film. De la zvonul ca cele mai multe copii au fost distruse intentionat pana la comunicatul de presa dat impreuna cu Warner Brothers, in 1994, in care avertiza lumea ca filmul e plicticos si pretentios, acuzand organizatorii unei proiectii de incalcarea drepturilor de copyright (pelicula e intrata in domeniul public, ceea ce ne bucura nespus), totul arata ca Fear and Desire reprezinta copilul renegat al tatalui sau. Insa tocmai aceasta dezicere de perioada sa de ucenic a adus exercitiul artistic al maestrului de mai tarziu in atentia publicului. Departe de talia unor filme ca Paths of Glory sau Dr. Strangelove, Fear and Desire reprezinta totusi un capitol important din cariera unui stralucit regizor a carui libertate artistica si viziune auctoriala raman in continuare greu de egalat.

Motivul pentru care proiectam o asemenea pelicula marcata de imperfectiuni de incepator, pretiozitati si bijbaieli exploratorii dar si probleme de productie, e simplu: gasirea, impreuna sau pe cont propriu, a acelor ‘urme de pensula’ dupa care identifici un pictor de-a lungul operei sale.

In ce priveste intriga filmului, Fear and Desire are drept protagonisti 4 soldati prabusiti in spatele liniilor inamice intr-un razboi neprecizat. Fara a puncta timpul sau locul de desfasurare, lupta pentru supravietuire devine un pretext pentru o explorare poetica asupra identitatii umane si a izolarii, cei 4 fiind nevoiti sa-si infrunte instinctele pentru a regasi calea spre civilizatie.


Proiectia se intampla la Sala Studio din Casa Artelor (Str. Augustin Pacha nr 8). Intrare libera. Capacitata 50 de locuri.