marți, 15 noiembrie 2011
Trailerul zilei: The Greatest Movie Ever Sold
luni, 14 noiembrie 2011
Marele Ecran. Trei ani mai tarziu.
Dragi prieteni, privitori si cititori de mare ecran, astazi e o zi speciala. Am mai adaugat un an demersului nostru cinematografic si pentru ca nu a fost unul usor sau lipsit de obstacole ma simt indreptatit sa-l mentionez in felul asta. Calatoria noastra prin lumea filmului e uneori lucida si calculata insa cel mai adesea e haotica si lasata pe mana sansei ori, de ce nu, la mila marketingului. Indiferent de calea aleasa insa, pretind ca o minima evolutie are loc in cultura noastra de cinefili. Adica incet, incet portile cunoasterii nu vor ma fi la fel de opace si in curand vom patrunde dincolo de ele in lumea cinema-ului adevarat.
In privinta blogului sunt de trecut in revista cateva lucruri:
- s-au publicat peste 500 de articole numai in ultimul an, cuprinzand cronici la vreo 150 de filme, interviuri (Laura Vasiliu, Diana Vidrascu, Theo Costache, Gabi Huian, Serban Huidu, Boris Gaza), trailere, comunicare de evenimente sau pur si simplu funstuff.
- am mai strans vreo 120 de cititori si
- ne-am extins pe facebook unde deja am adunat peste 300 de fani, dovada vie ca facebook-ul e unealta cea mai potrivita ca sa te faci (mai) cunoscut.
- facem blogging la fel de amator ca si pana acum astfel ca traficul se incapataneaza sa ramana in urma Groparului, principalul nostru rival (dat fiind viata sa ce uneori parca-i desprinsa din filme, la multi ani bre).
- ne-am mutat insa pe domeniu jmecher cu .net, mai mult asa de gura lumii pentru ca de seriosi tot neseriosi am ramas (referitor la cum sa-ti transformi pasiunea intr-un biznis).
- am ocupat ultima pozitie pe podium la RoBlogFest dupa o frumoasa campanie de sustinere care ne-a demonstrat ca Ardealul e cu noi.
Ca si obiective anul trecut ne-am propus doar sa mergem la mai multe festivaluri de gen si ne-am tinut de cuvant prin vizita in echipa completa la TIFF. Obiectivul il extindem si pe anul viitor pentru ca o saptamana la TIFF merita orice sacrificiu. Dar eu cel putin voi lua in calcul si Anonimul pentru ca mi-e dor de Delta si de ce nu, NexT.
Astea fiind zise, eu sper sa ne cititi cu aceeasi pofta si sa ne comunicati mai des parerile voastre. Iar noua sa vedem ceva mai putine filme, dar mai colectabile. Orgasmultiple.
Richie
celalalt: Ce sa mai adaug la cele spuse de (iata, deja vechiul meu) camarad? Poate doar cuvintele pe care mi le-a adresat actorul Petre Nicolae intr-o superba dupa-amiaza de duminica, acum vreo doua saptamani cand se afla in trecere prin oras: "Scrie ce vezi, Luciane! Dar vezi ce scrii". Nu cred ca pot gasi vreun motto mai bun pentru ce incercam noi sa facem aici.
celalalt: Ce sa mai adaug la cele spuse de (iata, deja vechiul meu) camarad? Poate doar cuvintele pe care mi le-a adresat actorul Petre Nicolae intr-o superba dupa-amiaza de duminica, acum vreo doua saptamani cand se afla in trecere prin oras: "Scrie ce vezi, Luciane! Dar vezi ce scrii". Nu cred ca pot gasi vreun motto mai bun pentru ce incercam noi sa facem aici.
Bunraku (2010)
rating: Brainwash
Am intampinat cu scepticism filmul lui Guy Moshe pentru ca, cel mai adesea, genul asta de filme experimentale sunt prea imbibate de importanta demersului artistic inca esueaza in a mai fi si distractive in acelasi timp. Bunraku insa n-a picat in patima autosuficientei si s-a materializat intr-o poveste clasica de razbunare invesmantata artistic in cele mai calde culori si umbre. In limba japoneza bunraku defineste teatrul de papusi nascut acum 400 de ani in Osaka in care actori imbracati in negru manuiau figuri ca sa spuna basme traditionale. Filmul lui Moshe e un mix kinetic de genuri western si eastern, suprapus pe scheletul acestui tip de teatru medieval, cu influente de comic pulp si tratat conceptual dupa metoda ilustratiei in relief, ca o carte de povesti tridimensionala. Desi filmul e unul independent si, lucrul cel mai semnificativ pentru noi, a fost filmat in Romania in 2008 la studiourile Media Pro din Buftea, asta nu-l impiedica sa arate fineturi pe masura numelor aruncate pe generic. Care generic e si el o ‘afurisita’ de opera de arta, fiind facut de un brazilian pe nume Guilherme Marcondes dupa modelul unei piese bunraku, pentru a reda vizual lunga si violenta istorie a umanitatii (se poate viziona aici).
Revenind la film plotul e suficient de clar expus in cateva fraze de unul din personaje. Astfel, un cowboy ratacitor (Josh Hartnett) si un samurai fara sabie (cantaretul nipon Gackt) se intalnesc in crasma unui barman pseudo-filozof (Woody Harrelson) si se aliaza impotriva unui dusman comun, taietorul de lemne Nicola (Ron Perlman), un fel de Stalin mai din topor, lider al unei “armate rosii” de papitoi orwelieni si cel mai puternic om de pe coasta americana. Distopia s-a nascut in mod natural dupa o apocalipsa venita previzibil in “iarna vrajbei noastre” si care a asternut o noua oranduire, una care interzice armele sub pedeapsa cu moartea. Guvernarea Tapinarului poate fi contestata de rivali doar in confruntari stradale, dupa reguli stricte, ca in razboaiele yakuza. De respectarea lor se ocupa unul din generalii sai, Ugigasul Nr 2 (Kevin McKidd din serialul Rome), amestec grotesc de Joker si Fred Astaire, cu esarfa, baston si ochelari gay. Alaturi de el mai sunt vreo 8 ucigasi care servesc drept carne de tun celor doi eroi principali in ceasul razbunarii.
Structura narativa respecta conventiile genurilor: cowboy-ul fara arme e un bun jucator de poker si rezolva cu pumnii orice confruntare iar samuraiul Yoshi are o datorie strabuna, fiind gata sa-si sacrifice familia pentru onoare. Amandoi au trecuturi misterioase, principii solide si abilitati nebanuite. Inainte de a se alia insa cei doi trebuie sa-si masoare reciproc valorea. Exista si un rol de dama (achizitionat de Demi Moore) insa e un non-sens total dat fiind ca relatia ei cu Tapinarul nu are nici un efect asupra deznodamantului. Cu alte cuvinte un rol decorativ de curva, lucru neonorant pentru Demi care mai si joaca execrabil. Aparitii notabile in sectorul roman cu roluri minore de compozitie sau figuratie pentru Gabi Spahiu, Emil Hostina ori Marcel Iures (seful politiei).
Cel mai important aspect in toata povestea e cel vizual, regizorul aducand gangsteri rusi, cowboy si samurai intr-o lume de hartie impaturita si efecte CGI, cu peste 30 de decoruri din carton sau gips, oferind o imagine stilistica cu influente din Sin City sau Michel Gondry. Adaugand la asta coregrafia artelor-martiale, ritmul si culoarea de musical ori jocul teatral al unor personaje obtii un film destul de original si satisfacator. Ceva pentru fanii Kick Ass.
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
Another Earth (2011)
rating: Brainwash
Another Earth, filmul low-budget cu care Mike Cahill a castigat premiul juriului la Sundance anul acesta, e o metafora usor melancolica si destul de minimala privind sentimentul de vinovatie si nevoia de izbavire. Exista si componenta de science-fiction in el, de unde si titlul, dar ea e ca un carlig pe perete unde sa agatam tabloul dramatic al unei vieti potential diferite. Practic, povestea foloseste ca trigger si fundal o descoperire astronomica a unei planete apropiate de a noastra care prezinta caracteristici atat de asemanatoare incat e pe loc botezata Pamant 2. Momentul e de rau augur pentru doua personaje: Rhoda (Brit Marling), studenta proaspat acceptata la MIT care dupa ce sarbatoreste este implicata intr-un accident rutier si John Burroughs (William Mapother), muzicianul a carui masina este lovita de Rhoda cu consecinte tragice - moartea sotiei si a copilului sau. Cu alte cuvinte un eveniment macrocosmic coincide cu (sau provoaca) o coliziune microcosmica si distrugerea altor doua lumi mai mici.
Daca consideram filmul asta un SF atunci e unul atipic, lipsit de CGI, explozii, agitatie cu miros de apocalipsa si alte ingrediente de blockbuster. Another Earth beneficiaza de un scenariu bine scris chiar de actrita principala impreuna cu regizorul, are o imagine superba si un ton contemplativ, analizand acel tip de suferinta dureroasa cauzata de vina si imposibilitatea de a da timpul inapoi. La 4 ani dupa incidentul nefericit Rhoda se intoarce in oras ca s-o ia de la zero. Fosta studenta eminenta incepe o slujba de femeie de serviciu care o aduce apoi in casa victimei sale. Vazand starea precara in care fostul muzician se afundase si neputand sa-si ceara iertare femeia gaseste o cale de a se revansa: se ofera sa-i fie menajera, gratuit, versiunea “pe incercate” a unui serviciu fictiv de curatenie Maid in Heaven. Omul, pe care gunoaiele il dadeau afara din casa, accepta oferta ba chiar se vede renascand in apropierea acestei femei. De la spalat haine relatia trece repejor la jucat Nintendo, mancat aripioare sau cantat muzica stranie la ferestrau. Premisele unei relatii amoroase sunt deja afisate.
Cliseul “izbavirii prin iubire” inceteaza insa cand Rhoda se inscrie pe lista de voluntari pentru o vizita pe al doilea Pamant. Pentru ea nu exista o “intoarcere” la normal ci doar o abandonare a unei existente esuate si acceptarea unei a doua sanse. Poate dincolo ceva e diferit.
Filmul lui Cahill atinge usor si cateva concepte teoretice ca fractura spatiala si alte dimensiuni, insa nu zaboveste si nici nu ofera explicatii inutile. Simpla pozitionare a unui glob luminos, identic cu cel pe care te-ai nascut, pe un cer omnistient, e suficient pentru a ne lasa sa speculam singuri. Mai exista un eu in afara de mine? A facut aceleasi greseli ca mine? Intr-un an in care am avut deja o ciocnire planetara cu melancholia (lui Trier) orice intruziune astronomica pe cerul nostru pare amenintoare. Dar daca astrologic astfel de miscari cosmice promit doar schimbare pentru o astrofiziciana ratata cu 3 vieti pe constiinta ele inseamna mult mai mult. O scapare, o eliberare sau chiar o mantuire.
vineri, 11 noiembrie 2011
iPhone: movie iCon
- Care e starul cu cele mai multe aparitii pe ecran in ultimii ani?
- iPhone
Conform datelor statistice, Apple domina la capitolul product placement in filme. In 2008 brandul a fost prezent in 50% din succesele la box-office si respectiv in 30 % pe 2010. A facut parte din distributia The Social Network, Toy Story 3, Tron:Legacy si Fantastic Mr. Fox (!!!). Formele irezistibile ale telefonului au fost mangaiate in Sex in the City 2, Hot Tub Time Machine, Crank 2, No Strings Attached, Catfish, Gulliver's Travels si in seriale precum 30 Rock sau House.
Astazi nu mai vorbim de un telefon. Vorbim deja de un cult. Ma intreb cum ar fi aratat unele filme-cult, daca in momentul facerii lor ar fi existat device-ul care se lanseaza azi in Romania: iPhone 4S:
Lord Vader ar fi avut in sfarsit un accesoriu pe care sa-l asorteze cu uniforma lui neagra glam. In plus telefonul are si optiunea "Parental Controls". Utila cand ai un fiu neastamparat. Ca Luke.
"ET phone home" ar fi putut suna oriunde exista semnal in univers, gratie noii antene. Si le-ar fi spus probabil semenilor sai ca ramane pe Terra, cu aceasta civilizatie superioara care a inventat "retina display".
Terminator T-1000, un android, ar fi crapat de invidie si si-ar fi dat singur shut-down la vederea noului sistem de operare iOS 5 si a procesorului super-rapid. Cu 68% mai rapid decat generatia precedenta de iPhone. Si chiar decat Arnie. Hasta la vista, Android!
Adolescenta din Exorcistul n-ar mai avut demoni. Desi o forma de posedare tot exista cand iti intra in sange ispititorul produs Apple.
Apropo de ispite, saracu Neo sigur ar fi refuzat pastila rosie. Ce programator/hacker ar vrea sa traiasca intr-o lume in care exista numai telefoane din alea fixe? Alegerea fireasca e sa traiesti in Matrix cu iPhone, decat in lumea reala fara iPhone.
Dumb & Dumber ar fi fost mult mai smart.
Piratii din Caraibe ar fi fost niste filme foarteee scurte. Piratii ar fi navigat mult mai repede si mai precis gratie busolei si hartilor din telefon.
Dr. Hannibal Lecter ar fi avut o viata linistita cu Siri, secretara personala: "Tell me dear, care e cel mai apropiat restaurant care serveste creier pane?"
Marchizul de Sade din Quills nu si-ar mai fi folosit fluidele corporale ca sa-si scrie nuvelele din inchisoare. Functia de dictare ar fi fost suficienta (tot prin Siri).
In loc sa asculte cereri din partea groparilor si cofetarilor, Godfather s-ar fi putut bucura de nunta fiicei lui. Sigur se gasea o aplicatie de "inregistrare automata a favorurilor" printre cele 500.000 de aplicatii de pe App Store.
In Breaveheart, rebelii scotieni ar fi fost chemati la arme prin retelele de socializare sau prin noua optiune "Find my friends", care te ajuta sa-ti localizezi clanul.
Frumoasa Naomi Watts nu ar fi murit in Funny Games (de Michael Haneke) pentru ca nu i-ar murit bateria cand suna la politie (noul iPhone permite 8 ore de convorbiri) ca la acel model de Nokia.
In Black Swan, Lebada Neagra nu s-ar fi certat cu Lebada Alba. iPhone 4S vine ca de obicei si pe negru si pe alb.
Iar filmul 11-11-11 sigur nu ar fi fost despre evenimente paranormale, ci despre uimitorul telefon care se lanseaza oficial pe 11.11.11 si la noi (prin Vodafone). iPhone 4S e cu siguranta un game changer.
Eu recunosc ca mi l-as dori (si as putea sa-l primesc gratie Blogal Initiative) in principal pentru camera. O camera de 8 mp care filmeaza cu 1080p HD. Cu camera asta iO-S megaconvins ca pot face primul scurtmetraj romanesc pe iPhone 4S.
Si da, acest articol este plin de product-placement nerusinat.
And now something funny...or die!
trailerul original aici
Trailerul zilei: 11.11.11
Potriveala mai buna nu se poate. Simplu spus, azi, in aceasta zi speciala de 11 noiembrie 2011, la ora 11 si 11 minute m-am asezat sa scriu acest articol deosebit. Afara insa nu sunt 11 grade iar eu n-am dormit 11 ore cat ar fi trebuit. Exista insa azi un eveniment in 11 orase din tara numit 11even. 111 oameni care-si impartasesc experienta de viata. O chestie misto. Cand termina le-as sugera sa mearga la filmul asta: thriller supranatural despre semnificatiile unei zile ca 11 a 11-a. Facut de autorii a jumatate din filmele Saw. Ati fost avertizati.
later edit: Toate bune, Richie, dar ai uitat sa spui ca asta-i postarea noastra cu numarul 1111. E ceva de speriat potriveala asta. Mai fenomenul 11:11 ne lipsea. (Lucian)
later edit: Toate bune, Richie, dar ai uitat sa spui ca asta-i postarea noastra cu numarul 1111. E ceva de speriat potriveala asta. Mai fenomenul 11:11 ne lipsea. (Lucian)
joi, 10 noiembrie 2011
Ultimul Cartus al lui Nicolaescu?
Sergiu Nicolaescu a incheiat filmarile la "Ultimul Corupt".
Noi speram sa fie doar...Ultimul
PS. Oare e autobiografic?
miercuri, 9 noiembrie 2011
Infruntarea zeilor cu titanii (NSFW)
Lansandu-se oficial peste cateva zile, pandemoniul vizual al indianului Tarsem Singh, Immortals, promite un nivel de maretie si originalitate estetica rar intalnita. Imaginatia regizorala a fost pusa la treaba in filme precedente ca The Cell si The Fall, primul un thriller abisal, iar al doilea o fabula imaginara in genul lui Terry Gillian, atragandu-i autorului o reputatie de vizionar. Cu al treilea film Tarsem Singh va mai prinde o eticheta in dreptul sau: estetician al violentei digitale. Clipul de mai jos are banda rosie. Adica e nerecomandat minorilor. Serios. Zei si titani cuprinsi intr-un macel cum rar vezi in versiunile de cinema. Uncut and unrated.
New disaster-films
Maine (10 noiembrie) e ziua de nastere a lui Roland Emmerich. Pare o zi potrivita sa vorbim despre ultimul film al lui "Disaster Man", regizorul german care a reusit la Hollywood (Independence Day, Godzilla, The Day After Tomorrow, 2012). Surprinzator, Anonymous nu este un disaster-film. Si nici dezastru nu este. Poate doar daca ii intrebi pe stratfordieni - literatii care nu accepta teoria conspirationista care sustine ca opera semnata de William Shakespeare ar fi avut alt autor.
Supozitia pe care se bazeaza scenariul lui Orloff are, sa recunoastem, elemente plauzibile. Originile modeste ale adevaratului Shakespeare nu prea explica cultura vasta si rafinata, familiaritatea cu casa regala ce se intrevad in paginile bardului. Apoi, daca autorul real ar fi fost un nobil, se pot intelege motivele pentru care ar fi preferat sa-si pastreze anonimatul. A! si ar mai fi detaliul ca nu s-a pastrat niciun manuscris. Acestea sunt punctele de plecare ale filmului care are -vorba lui Richard al nostru- production value, prin recrearea CGI a Londrei elisabetane si o distributie britanica de prima mana (Vanessa Redgrave, Rhys Ifans etc).
Altfel Anonymous contine intrigi de curte, patimi de budoar, bastarzi, comploturi, tradari, un (socant) incest si inclusiv o crima prin perdea a la Hamlet, adica o drama shakesperiana in toata regula. "Am avut un moment in care am realizat ca scriem o piesa de Shakespeare" a povestit Orloff (A Mighty Heart) pentru The Atlantic.
Pelicula i-a inflamat rau pe britanici (in frunte cu actrita Judi Dench). N-au de ce sa fie asa de suparati pentru ca Lordul Oxford (Ifans), cel caruia i se atribuie dreptul de autor, este tot englez. Desi parca nu era nevoie ca Shakespeare (Rafe Spall) sa fie zugravit ca un papitoi ridicol, un sarlatan si un santajist mizerabil. Then again, why so serious? Pana la urma nu e ca si cum ai propune brusc ca poetul national al romanilor, Eminescu, era de fapt ucrainean.
Ca de obicei controversa se va reflecta la box office. Ramane de vazut daca cifrele privind audienta vor aminti de o comedie sau de o tragedie.
rating: brainwash
Daca Emmerich ne-a scutit de inca o apocalipsa, Margin Call ne aduce apocalipsa financiara. E ceea ce ghicim in privirea unui analist de risc in momentul cand realizeaza in ce prapastie se afla compania pentru care lucreaza (trimiteri spre Lehman Brothers) si implicit colapsul intregului Wall Street. Privirea lui Zachary Quinto (care a si finantat filmul) e aceeasi cu privirea unui laborant care tocmai vede pe monitoarele sale ca se apropie un cutremur devastator. Odata avertizati, sefii lui si sefii sefilor lui pana la CEO au un avantaj strategic fata de concurenta. Ei sunt "primii care ies pe usa". Pana la urma, dupa cum zice seful cel mare (Jeremy Irons ne ofera una din cele mai veroase si vicioase fete ale capitalismului) e vorba doar despre "supravietuire".
Acest film independent (3,5 milioane dolari) e foarte actual, daca tinem cont de ce se intampla acum in Europa. Dar nu va temeti de tema, pentru ca nu vi se vor innoda creierii cu termeni economici. Originile crizei pe care trebuie s-o gestioneze sefii treziti in miez de noapte sunt explicate "ca pentru un copil mic sau ca pentru un golden retriever". Debutantul J.C. Chandor (scenarist si regizor) este preocupat de altceva. Il intereseaza dilemele de suflet, deciziile morale pe care sunt obligati sa le ia cativa oameni care au sansa de a se urca primii pe barcile de salvare din Titanic dupa ce, tot din neglijenta lor, s-au ciocnit cu icebergul.
Sunt multe discursuri memorabile in film (Stanley Tucci cu podul lui, Kevin Spacey cand isi mobilizeaza subalternii sa ingroape bursa, Jeremy Irons cand argumenteaza strategia sa darwinista si cinica). Din discursul lui Paul Bettany (care reuseste dupa multa vreme un rol mare) probabil ca posteritatea si topurile cu replici celebre vor retine "fuck the normal people!". Eu am retinut ce zice pana acolo. Atentie, aici e cheia filmului:
"Oamenii vor sa traiasca in masinile si in casele lor imense pe care nici nu pot sa le plateasca. Singurul motiv pentru care ei continua sa traiasca pe picior mare este pentru ca noi punem mana pe cantar in favoarea lor. Daca imi ridic mana atunci se duce naibii totul, al naibii de repede si nimeni nu vrea in realitate asta. Ei spun ca vor dar nu prea vor. Ei vor ce avem noi sa le dam dar, in acelasi timp, fac pe inocentii si pretind ca habar n-au de unde au venit (banii, n.m.). Ei bine, asta e mai multa ipocrizie de cat sunt dispus sa inghit (...)".
E primul film despre Wall Street si despre criza din 2007-2008 care pune lucrurile intr-o cu totul noua perspectiva. Criza financiara nu e generata doar de lacomia corporatista (intr-adevar, criminala si cu consecinte dezastruoase). La mijloc e lacomia noastra, a tuturor. Iata o chestiune care iti da de gandit, nu-i asa?
ps. Margin Call e o afacere profitabila, pentru ca deja a strans 50 % peste buget
rating: brainwash +
distributia la premiera de la Sundance minus Demi Moore
Abonați-vă la:
Postări (Atom)