luni, 13 decembrie 2010
Megamind (2010)
Incredibly handsome criminal genius and master of all villainy!
rating: Colectabil pentru o audienta selectionata
Pentru copilul din tine sau de langa tine ca si pentru adultul cu simt al umorului mai relaxat, pentru fanul filmelor cu supereroi ca si pentru cel amator de animatii 3D "tari", pentru geek-ul de pretutindeni, exista Megamind la cinema. In buna traditie a filmelor precedente (The Incredibles, Monsters vs Aliens, Despicable Me) si ultima realizare a studiourilor Dreamworks impacheteaza intr-un ambalaj tridi o portie gustoasa de amuzament si scene de actiune, cateva personaje caricaturale dementiale si un bagaj complet de referinte narative la simbolurile cinematografice traditionale din lupta bine contra rau. Dintr-un anume punct de vedere Megamind ar putea fi privit ca o parodie la Superman in care Lex Luthor e "eroul" dar ar insemna sa minimizam toata stradania scenaristilor de a colora adevaratul personaj principal al filmului, Megamind, the evil supervillain. Apropo, stie cineva diferenta dintre un villain obisnuit si un supervillain? E Prezentarea! Anti-eroul albastru cu cap supradimensionat si care cu umilinta si-a ales numele de Megamind, face intr-adevar "raul" sa arate cool. E singura solutie la indemana sa intrucat, dupa cum se va vedea, soarta are un mod special de a-si alege favoritii. Iar cand sortii ii sunt potrivnici, o minte stralucita scoate maximul din ce i se ofera. Being bad is the one thing I'm good at! se scuza el.
Story-ul zice ca personajul Megamind (voce Will Ferrell) s-a nascut intr-o familie distrusa... de o gaura neagra care le-a inghitit planeta si din care el a supravietuit fiind trimis intr-o capsula catre Pamant. Un scenariu paralel a urmat si un prunc de pe-o planeta vecina, asa incat Pamantul s-a procopsit cu doi orfani extraterestri. Inca din debutul filmului Megamind reuseste sa-si invinga definitiv eternul sau arch-enemy, Superman Metroman (voce Brad Pitt) intr-o ambuscada care, teoretic, nu prea avea sorti de izbanda. Pentru ca cliseul sa fie complet ambuscada o implica si pe reporterita Lois Lane Roxanne Ritchie. Restul filmului il arata pe Megamind incercand sa faca fata depresiei post-victorioase, plictiselii, etc si solutia sa de criza care consta in crearea unui alt "protector". Dar cum solutia unui geniu diabolic da de obicei cu virgula, noul super-erou se dovedeste mai villain decat super-villain-ul si, astfel, Megamind se vede fortat sa-si depaseasca conditia si sa gaseasca in el rezolvarea noii dileme. Evident ca nu lipsesc accesoriile obisnuite: ajutorul Minion, arme inventive, roboti caraghiosi, haine ciudate si chiar o masina invizibila.
Nu cred ca exista dubii ca Megamind e una din cele mai reusite animatii din 2010 intrucat povestea atragatoare si realizarea tehnica fara cusur il recomanda pentru tot felul de topuri. Poantele sunt, asa cum e si normal, sarea si piperul filmului iar personal le-am gasit foarte amuzante. Nici cei din sala nu au considerat diferit doar i-am auzit izbucnind de multe ori in ras. Cum puteai altfel cand Megamind il impersona pe iconicul Jor-El in maniera Marlon Brando.
Trailer
duminică, 12 decembrie 2010
Trailerul zilei: Kill The Irishman
Bazat pe povestea reala a lui Danny Green, irlandezul incapatanat care a pus capat domniei sindicatelor mafiote prin faptul ca a supravietiut oricarei tentative de asasinat si, mai mult, a replicat dur impotriva celor care l-au atacat, Kill The Irishman e un film cu gangsteri de moda veche. Curajul nebunesc si lipsa oricarei frici a Irlandezului, impreuna cu dramul de noroc ce-l insotea, i-au atras titlul de "omul pe care Mafia n-a reusit sa-l omoare". Filmul lui Jonathan Hensleigh e bazat pe cartea lui Rick Porello - To Kill The Irishman: The War That Crippled The Mafia - si are pe generic numele lui Ray Stevenson, Val Kilmer (de nerecunoscut), Vincent D'Onofrio (aproape de nerecunoscut) si, urale, Christopher Walken.
Trailer:sâmbătă, 11 decembrie 2010
Enter The Void (2009)
There is flight after death
rating: Orgasmultiplu vizual
Enter the Void nu e un film pe care sa-l pui in cuvinte, sa-l definesti, dezlegi, atotcuprinzi in cateva fraze sau o pagina de vorbe destepte. E prea senzorial ca sa-l rezum si explic cuiva. Prea mistic si, totodata, prea explicit. E un film care trece fraudulos granita experimentala in materie de tehnica de filmare si imagistica insa care abordeaza una dintre cele mai obisnuite teme si intrebari existentiale: ce facem dupa moarte? De aceea, prima sugestie ar fi ca sa fie vazut pe cont propriu. Daca nu va ajunge intr-un cinematograf din apropierea voastra singura solutie e sa cautati cea mai intunecoasa camera, cel mai dimensionat ecran TV si apoi sa va intindeti relaxati si sa zburati. "Sit back and enjoy the ride..." Nu stiu daca Gaspar Noe e un pervers lucid care gaseste placere in a-si tortura publicul in cele mai neasteptate feluri ori un cineast care-si doreste cu orice pret sa faca lucrurile pe dos - si, nu oricum, ci intr-un mod artistic inconfundabil - dar stiu un lucru: tipul e printre cei mai originali realizatori de film. Enter the Void e, probabil, cea mai matura realizare a sa dar in acelasi timp, cum singur recunoaste, e construit pe seama unor personaje teribil de imature si isi datoreaza conceptia unei la fel de ilare "cautari" personale: decorporalizarea sau experimentare starii de "plutire a spiritului". Credeti sau nu, Noe a fost la fel de curios in aceasta privinta ca unul din personajele filmului (Alex).
Daca filmul in intregul sau nu poate fi "tradus" asta nu inseamna ca firul sau epic nu poate fi totusi pus in cuvinte, iar aici o sa ma folosesc de foarte inspiratele vorbe ale tovarasului Luci: Death is the ultimate “trip” of a poor brother that could not RIP. In esenta despre asta e vorba. Enter the Void, prin structura sa triptica, ofera background vizual tocmai acestor cuvinte. In prima jumatate de ora suntem introdusi prin metoda camerei subiective (vedem lucrurile din PoV[point of view]-ul eroului) in viata lui Oscar, un tanar junkie esuat intr-un apartament modest din Tokio care in principal vinde si trage droguri. Traieste impreuna cu sora-sa Linda, care isi face griji pentru el, si are un amic, Alex, fascinat de treburi oculte cu ar fi reincarnarea. Conversatiile cu ei aseaza foarte bine temelia unui act 3 cu adevarat bestial iar modul de filmare face ca intregul act 1 sa para un joc video. "Death is the ultimate trip" inseamna ca ceea ce incepe cu un episod obisnuit de "sa fumam ceva" (marcat de multe minute de insertii cromatice psihedelice) se va sfarsi cu o neasteptata gaura-n piept, bietul Oscar fiind rapus de propria sa conditie de traficant.
Urmatoarea jumatate de ora se schimba complet atat in maniera de filmare cat si in expunere, asa incat, dupa ce sufletul eliberat de trup al lui Oscar se ridica din umezeala fetida a toaletei barului The Void, suntem efectiv "bombardati" cu scene esentiale din viata acestui poor brother, asa cum ne asteptam, dealtfel, gratie cutumei care spune ca atunci cand mori intreaga viata iti trece prin fata ochilor. Asadar, din copilarie si pana in momentul mortii, Oscar se va privi pe el insusi (iar noi vom privi alaturi de el) in momentele de impact emotional puternic pe care le-a suferit: moartea tragica a parintilor, pactul 'imortalitatii' cu sora-sa, despartirea si institutionalizarea lor, reunirea, iubirea cvasi-incestuoasa care-i inconjura si, evident, degradarea lor sociala in urbanul violent si scaldat de miile de neoane ale Tokyo-ului.
Restul de o ora si jumatate al filmului ne invata ce inseamna cu adevarat un suflet care nu-si gaseste linistea. Aici e momentul in care senzatia de lipsa trupeasca, vid sau "zbor" e foarte puternic sugerata. Felul in care camera manuita de Noe pluteste peste apartamente, cladiri, peste intregul Tokyo ori in care patrunde prin pereti, prin scurgeri si chiar prin trupuri e desavarsit. Periplul sau halucinant prin locurile familiare, "atarnarea" sa in lumea celor vii, de care nu vrea sa se desparta, ii da ocazia sa vada impactul pe care l-a avut disparitia sa asupra celorlalti si-i completeaza personajul. Uneori zborul e chiar intrerupt de scurtele momente de iluzie si neacceptare (cum e scena in care trebuie sa-si gaseasca cenusa ori cea in care se ridica de la morga si pleaca). Alteori revezi aceleasi scene familiare (sau familiale) cu Oscar si Linda ori speculatii ale unei vieti diferite. Totul insa e rezultatul unor idei inserate in mintea personajului de lectura Cartii Tibetane a Mortilor, carte pe care o citea chiar inainte de a muri.
Asa cum am mai spus efortul principal al filmului se materializeaza la nivel vizual iar aici meritul ii revine in primul rand lui Noe, pentru felul in care si-a imaginat filmul, pentru modul in care a operat camera si pentru alegearea Tokyo-ului ca loc de plasare a povestii. In al doilea rand lui Marc Caro, care in calitate de art supervisor a condus tot ce tinea de decorurile din Tokyo (camerele din Love Hotel, striptease club-ul sunt opera sa) si a carui experienta (Delicatessen, The City of The Lost Children facute alaturi de J. P Jeunet) si-a lasat amprenta in formele si cromatica filmului. In al treilea rand, regia SFX a fost pe mainile lui Pierre Buffin despre care e suficient sa spunem ca a lucrat la 2046-le lui WKW. Intr-adevar lucratura de finete si in cazul lui Enter The Void, probabil filmul cu cele mai halucinante tribulatii ale spiritului plus cele mai agresive "credits" din istoria cinema-ului. Pentru acest motiv (si pentru altele mai deochiate) il consider complet nerecomandat epilepticilor si copiilor sub ...hmm, 16 ani? Celorlalti, recomand a se servi dupa gust.
Ps: nu ratati interviul luat de Twitch lui Gaspar Noe, contine informatii despre idee, influente si un spoiler privind explicatia finalului.
Trailer
For your eyes only
vineri, 10 decembrie 2010
Rezistenta din minti
"Reclama la Medalia de Onoare se incheie cu promisiunea: Din 12 noiembrie, pe tot cuprinsul tarii. Arad, Timisoara si Deva nu fac parte din “tot cuprinsul tarii”. Ar fi aproape amuzant, daca n-ar fi trist. Nici Portretul luptatorului la tinerete (regie: Constantin Popescu Jr.) n-a ajuns inca. Autobiografia lui Nicolae Ceausescu a rulat cvasi-clandestin, timp de trei zile la Studio. Toate filmele mai sus pomenite ating chestiuni de insemnatate pentru romani. Nu intamplator, au fost lansate in jurul datei de 1 decembrie (stiti, perioada aceea din an cand se repune in discutie notiunea de “patrie”).
E o situatie ironica. In anii ‘80 ni se bagau pe gat sute de productii autohtone de propaganda, iar acum nu le putem vedea pe astea putine dar bune. Pînă si filmele neagreate de regimul Ceausescu “ieseau” cateva zile intr-un cinema de la periferie. In aceste conditii, solutia “torentilor” nu mi se mai pare imorala. Sa ne intelegem, nu pirateria e principalul vinovat. Nici recesiunea. Statistic, audienta in salile de cinema romanesti a crescut continuu in ultimul an si jumatate. Cinema City deschide multiplex dupa multiplex (la Arad, la Baia-Mare). Problema e ca nimeni nu impune filmul romanesc in cinematografe. La 5 filme straineze sa ruleze obligatoriu si unul d’al nostru (mai ales ca, in mod miraculos, le facem tot mai bine). Politici protectioniste sunt adoptate nu doar in state usor "nationaliste" precum Coreea de Sud, ci si in tari "progresiste" ca Franta."
E o situatie ironica. In anii ‘80 ni se bagau pe gat sute de productii autohtone de propaganda, iar acum nu le putem vedea pe astea putine dar bune. Pînă si filmele neagreate de regimul Ceausescu “ieseau” cateva zile intr-un cinema de la periferie. In aceste conditii, solutia “torentilor” nu mi se mai pare imorala. Sa ne intelegem, nu pirateria e principalul vinovat. Nici recesiunea. Statistic, audienta in salile de cinema romanesti a crescut continuu in ultimul an si jumatate. Cinema City deschide multiplex dupa multiplex (la Arad, la Baia-Mare). Problema e ca nimeni nu impune filmul romanesc in cinematografe. La 5 filme straineze sa ruleze obligatoriu si unul d’al nostru (mai ales ca, in mod miraculos, le facem tot mai bine). Politici protectioniste sunt adoptate nu doar in state usor "nationaliste" precum Coreea de Sud, ci si in tari "progresiste" ca Franta."
Cu Medalia de Onoare am dat cu batu-n balta. Chiar in ziua in care aparea articolul de mai sus, aparea si filmul la cinema Timis. I-adevarat: a trecut tiptil, discret, neobservat, dar a aparut. Astazi, in drum spre Portretul luptatorului la tinerete eram gata sa-mi fac mea culpa fata de RADEF (regia nationala de film). Chiar daca filmul era programat o singura data pe zi.
Ajung in fata la Timis si vad afisul. Imi zic: "Iata, filmele totusi ajung. Noi, spectatorii, suntem vinovati. E asa de greu sa aruncam pe noi o pufoaica in plus? Si niste izmene pe sub pantaloni." Ajung la casa cu un aer triumfator gata sa cer 3 bilete (pentru inca doi prieteni care s-au luat dupa programul afisat), cand domnul proiectionist imi spune ca filmul n-a ajuns inca de la Craiova. Din cauza conditiilor meteo, firma de curierat n-a livrat la timp pelicula (da, pelicula din aia clasica, pe 35 mm). Mi-am inghitit cateva sudalme la adresa unui acronim din 5 litere, care incepe cu R. si se termina cu F.
The Legend of Hallowdega
Daca va e dor de ceva semnat de Terry Gillian nu va sfiiti sa incercati ultimul sau scurt metraj, un mockumentar de 18 min. dedicat legendei blestemului ce planeaza asupra curselor de masini Talladega 500, si care a fost lansat online de Halloween. David Arquette si Justin Kirk in rolurile principale. Amuzant si zeflemitor. De urmarit aici.
joi, 9 decembrie 2010
NY Times prezinta: 14 Actori
Minunat cadou de sarbatori fac astia de la NY Times. Daca intrati pe site aveti ocazia sa vizionati 14 scene scurte de interpretare actoriceasca ale lui Matt Damon, Michael Douglas, Natalie Portman, James Franco, Noomi Rapace, Javier Bardem etc intr-o maniera foarte artsy, black & white si cu muzica Orchestrei Simfonice din Praga. O reinventare a portretului de celebritati. Absolut minunat. Click aici pentru vizionare.
Cele mai asteptate 20 de filme din 2011
Mai sunt putine zile din 2010 si odata cu Tron Legacy si a treia parte din Cronicile Narniei se cam termina lista celor mai asteptate filme din acest an. Nici o grija insa, am pregatit deja lista pentru anul viitor si in timp ce cotrobaiam dupa filmele astea am uitat pentru o vreme de dezamagirile de anul acesta. Optimismul meu cinefil e din nou 100% si asteptarile au urcat pe cele mai mari trepte ale excitatiei vizuale.
Am trecut in lista si doua filme deja lansate pe plan international dar pe care le vom vedea la noi abia la anul, asa ca, tineti rand la 127 Hours (r. Danny Boyle) si Black Swan (r. Darren Aronofski). Amandoua se bucura deja de cronici extatice si putem specula ca se vor alege cu niste nominalizari importante la Globuri si Oscaruri. In cazul lor, atat eu cat si tovarasul Luci avem un consens in ce priveste necesitatea vizionarii lor "before this decade is over"! Si apoi din nou pe marile ecrane.
Urmatoarele 20 de filme sunt insa lansari eminamente 2011 si din punctul meu de vedere trebuie sa-mi corectez un pic bigetul de cheltuieli pe nachos si pop-corn in 2011. Vin vremuri grele:
True Grit sau westernul old-school al fratilor Coen are parte de o echipa pe masura: Jeff Bridges (seriful Rooster), Matt Damon, Josh Brolin si Hailee Steinfeld si sansa sa devina un adevarat clasic.
Battle: Los Angeles in regia lui Jonathan Liebesman promite un bun urmas vechiului Independence Day, aruncand pe ecrane o combinatie de invazie extraterestra si film de razboi plina de adrenalina. Ar putea fi primul blockbuster de anul viitor.
Sucker Punch e o extravaganta nascocita de mintea lui Zack Snyder (300, Watchmen) care promite o ravasire vizuala de exceptie - Alice in Tara minunilor cu mitraliere, gangsteri si samurai. Plus dragoni.
Doua filme din universul Marvel: Thor (r. Kenneth Branagh, d. Chris Hemsworth, Natalie Portman, Stellan Skarsgard si Anthony Hopkins) si Captain America: The First Avenger (r. Joe Johnston, d. Chris Evans, Samuel L. Jackson, Hugo Weaving, Tommy Lee Jones, Stanley Tucci) care-si propun sa anime un pic lucrurile pregatind campul de lupta pentru viitoarele The Avengers si Iron Man 3. Din ce-am vazut in trailere la capitolul actiune stau bine, mai ramane sa apreciem povestea.
Obisnuitele continuari din francizele Transformers si Piratii din Caraibe. Transformers: Dark of the Moon se anunta si un pic mai dark, Michael Bay probabil si-a satisfacut gustul pentru parodie in al doilea transformator. Deocamdata a aparut un prim teaser pe care va invit sa-l vedeti. Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides are o distributie pe jumatate schimbata: au plecat Keira Knightley si Orlando Bloom si au aterizat Penelope Cruz, Ian McShane, Judi Dench si frumoasa Gemma Ward dar Johnny Depp e tot acolo si surade deja cu gandul la al cincilea film.
The Thing e unul din cele mai asteptate filme din 2011 fiind vorba de un prequel la horror-ul cult din 1982 al lui John Carpenter. Regizat de olandezul Matthijs van Heijningen Jr. filmul e sub un mister total ceea ce ma face sa cred ca va lovi adanc. Ramane de vazut daca lovitura va fi dureroasa sau nu.
Doua sequel-uri de exceptie ne asteapta in 2011: The Hangover 2 in vara si Sherlock Holmes 2 in decembrie. Pastrati-va cumpatul, va rog :)) sunt realitate.
Melancholia e un noul film psihologic al lui Lars von Trier despre care suntem anuntati ca va incepe stupefiant cu distrugerea Pamantului. Apuca danezul calea post-apocaliptica dupa Antichrist? Nu, tot el ne lamureste ca filmul va incepe cu finalul si apoi vom vedea ce s-a intamplat inainte. Kirsten Dunst, Charlotte Gainsbourg, Kiefer Sutherland, John Hurt, Alexander si Stellan Skarsgård vor spune povestea.
In sfarsit vom trage cortina si peste Harry Potter odata cu HP şi Talismanele Morţii: Partea II. Banuiesc ca va fi promovat ca evenimentul mondial al deceniului. Si pe buna dreptate. Va scufunda oare si el Titanicul la incasari?
JJ Abrams va dezvalui la vara SF thriller-ul Super 8 despre care nimeni nu stie decat ca are de-a face cu Aria 51 si ca e un creature feature. Ca si la Cloverfield, hype-ul e pe masura. Mai ales ca Spielberg e in spate ca producator.
Cowboys & Aliens si-a pus deja trailerul la dispozitie si dupa cum il stim pe Jon Favreau (Iron Man 1 & 2) nu o sa treaca usor pe la box-office. Daniel Craig si Harrison Ford sunt o garantie la fel de buna.
Contagion inseamna Steven Soderberg (Ocean's 11, 12, 13) si un cast de actori care pe multi regizori i-ar face invidiosi: Matt Damon, Gwyneth Paltrow, Marion Cotillard, Kate Winslet, Jude Law si Laurence Fishburne. Plot-ul ofera o epidemie si lupta unor medici pentru izolarea ei. Izbucneste in octombrie.
Immortals va reprezenta o alta "infruntare a titanilor" de data asta avandu-l pe Tezeu in miezul epopeii mitologice grecesti. Rol de cinste pentru Mickey Rourke (Regele Hyperion) si cel de-al treilea film al lui Tarsem Singh, un regizor vizionar care desi nu explodeaza la box-office are adevarate bijuterii vizuale (The Cell, The Fall).
Scream 4 marcheaza revenirea seriei lui Wes Craven dupa 11 ani si ma gandesc ca multi asteapta un slasher movie de calitate. David Arquette, Courteney Cox si Neve Campbell se intorc si ei, mai batrani cu 11 ani.
Pe final am lasat 3 filme care inca sunt la mare distanta de noi, fiind calculate pentru lansarea in decembrie 2011: The Girl With The Dragon Tattoo, adaptarea de catre David Fincher a best-sellerului lui Stieg Larsson, apoi Hugo Cabret al lui Scorsese, un mystery movie de perioada setat in Parisul anilor 30, si, bineinteles, The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn un 3D motion capture la care Steven Spielberg (regizor) si Peter Jackson (producator) lucreaza de cativa ani deja, fiind primul din seria dedicata indragitului personaj de banda desenata, Tin Tin.
Cam astea ar fi cele mai incitante titluri de anul viitor, intr-o lista alcatuita pe baza zarvei internationale ce le invaluie si, cu e si normal, a preferintelor personale.
Ce inseamna asta?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)