duminică, 9 mai 2010
Ultima zi pentru 3minutE
Salutare oameni buni. Scurt si concis va amintim ca mai e doar o zi in care ne puteti trimite scenariile pentru concursul 3minutE. Adica pana maine (10 mai) seara la ora 24. Scrieti asadar, rescrieti sau finisati ce-ati compus deja si dati-ne mail cu scurta voastra opera. Timpul trece.
Solomon Kane (2010)
Asteptam de multa vreme un medieval fantasy bun, nu neaparat ceva de nivelul LOTR dar macar un film serios, care sa mai stearga greata de dupa Eragon sau catastrofele lui Uwe Boll (In the Name of the King si Bloodrayne). Solomon Kane a facut asta si mi-a reamintit pe alocuri ce-mi place la dark fantasy. Desi povestea e gaurita ca o roata de cascaval iar personajul abia conturat, fara vreun background sau o motivatie reala, realizarea, conceptul si tonusul filmului sunt suficient de meritorii ca sa nu-l descalific. E un film bunicel si ca sa te bucuri complet de el trebuie sa-l privesti cu ochii copilului care ranjea fascinat la aventurile lui Conan. Analogia nu e intamplatoare, intrucat acelasi Robert E. Howard din spatele lui Conan e responsabil si pentru personajul Solomon Kane, un character de benzi desenate pulp, fara prea multa carne pe el dar cu alura sumbra si suflet damnat. Un adevarat anti-erou medieval.
Filmul incepe brutal, fara vreo introducere sau explicatii, si ne arunca in frenezia unui atac asupra unei cetati, atac condus evident de nemilosul Solomon Kane (James Purefoy). Scopul sau e sa ajunga in centrul citadelei unde, langa aurul ravnit, il asteapta Mesagerul Diavolului ca sa-i colecteze sufletul in urma unei intelegeri pe care insa nu pot spune ca am inteles-o cum trebuie. Probabil intre Rai si Iad, pe principiul pacatelor savarsite. Solomon Kane nu e insa omul care sa se inchine, nici in fata Domnului care l-a uitat nici in fata Diavolului care-l vrea. Scapa si se ascunde intr-o manastire, renuntand pentru totdeauna la violenta. Insa in urma lui lumea cade in intuneric. Magie neagra, un vrajitor malefic, tarani in robie sunt ingredientele tipice pentru un sword and sorcery flick. Alungat din manastire, Solomon intra din nou in vizorul demonilor si a ajutoarelor lor, care-l haituiesc si masacreaza o intreaga familie care-l ajutase, mai putin fiica cea mare pe care o rezervasera altei creaturi. In asemenea situatie Solomon trebuie sa-si calce juramantul de om pasnic si sa puna mana pe cat mai multe sabii ca sa le vina de hac intunecatilor.
Bine, acum sa uitam povestea. Nu e nimic special in ea. Am auzit-o de mii de ori pentru ca e un mit fundamental al vremurilor intunecate din Evul Mediu. Ceea ce importa e felul cum arata filmul si derularea actiunii. In mod clar Solomon Kane nu e un film pentru copii. E dark, in tonuri cenusii, sumbre, e plin de ploaie si noroi, aproape nici o scena nu implica soare. Se alearga prin paduri, prin temnite, e destul de multa cafteala la sange, cu decapitari, Solomon parca e un razbunator din Iad dar asta pana ce dai cu ochii de Devil's Reaper manuind o sabie de foc si-ti amintesti de ce iubeai Heroes of M&M. Sunt multe personaje malefice iar scena care-l tulbura de tot pe Solomon Kane e cruda de-a dreptul, aproape la fel de dura ca atunci cand iubitei lui Mel Gibson din Braveheart i se taie beregata la stalpul imfamiei. Exista si cateva momente explicative, sub forma de flashback-uri, care arata trecutul si copilaria lui Solomon si unde il descoperim pe Max von Sydow in rolul tatalui sau. Ele sunt calmul care invaluie furia mocnita a razbunatorului ce se va elibera intr-o infruntare fratricita cu "cavalerul mascat" si un epic battle cu un adevarat balrog de Moria din piatra si foc! Truly awesome stuff.
E evident faptul ca filmul isi datoreaza reusitele influentelor din "operele" precedente, insa trebuie sa ne fie clar ca se putea la fel de usor rata. Nu e o realizare epocala, dar impacheteaza destul de mult entuziasm si art-gore pentru a te face sa visezi la un sequel decent pus in mainile unui regizor mai competent decat Michael J Basset. Un Peter Jackson in forma buna sau un Gore Verbinski ori Guillermo del Toro ar face probabil un Solomon Kane de pus in biblioteca cinefilului.
Trailer
vineri, 7 mai 2010
Tres Courts 2010
Ne-am simtit bine aseara la festivalul de filme foarte scurte. Vreme de 3 ore am vizionat selectia internationala Tres Courts in sala aproape plina de la Casa Adam Muller Guttenbrun si chiar daca sentimentul general a fost ca parca in anii trecuti filmele au fost mai reusite, nici in 2010 nu ne-am plictisit. Cele 51 de scurte au fost de la animatii pana la cgi-uri si de la stop-motion-uri pana la home-made video. Unele cu talc, altele doar fun, unele mai dure altele mai light, cateva pe teme social-economice sau pe linie eco, in orice caz, cuvantul de ordine a fost diversitatea. Am vazut si unul din faimoasele filmulete cu Simon's Cat cat si o animatie originala a lui Bill Plymthon, Santa: the Fascist Years. Am selectat mai jos cateva din cele care mi-au placut:
Fair Trading?
Sorry I'm Late
Closed Zone
'NstaCharge
Trailerul zilei: Super 8
Asta tocmai a fost şutit de pirati de pe ecranele unde se proiecteaza Iron Man 2-ul. Din neant, fara anunt prealabil, fara avertismente, deodata ne-am trezit ca Steven Spielberg (producator) si JJ Abrams (scenarist si regizor) pregatesc un film cu aliens a la anii '70. Super 8 e atat de secret ca nici ei nu stiu exact despre ce e vorba. Se pare ca va fi un tribut facut genului de filme de la inceputul carierei lui Spielberg dar in stilul consacrat de JJ Abrams in Cloverfield (tatal tutoror filmelor shaking cam). Rezulta un film cu niste tineri care se joaca cu o camera Super 8 tragand pe pelicula chestii scapate din Aria 51. Cum ne-a obisnuit deja cu cat spui mai putine cu atat se vorbeste mai mult de el, deci pana in 2011 cand va aparea frenezia va fi de nedescris.
joi, 6 mai 2010
Nunta in Basarabia (2010)
Cred ca aproape toti cei care au vizionat aseara in aer liber filmul lui Nap Toader pot sustine ca e una din cele mai hazlii comedii romanesti din ultima vreme. E fresh, plin de umor, axat pe constrastul cultural romano-basarabean, e filmat destul de alert, cu personaje care plac instantaneu, are dialoguri foarte firesti si substrat social real, bine punctat si nu foarte ostentativ sau partinitor. Nunta in Basarabia e o poveste de iubire tinereasca si, totodata, un indemn spre toleranta, acceptare si iertare catre doua popoare de aceeasi natie si cu o istorie adeseori comuna. In mod expres realizatorii au punctat faptul ca este primul film romanesc neprodus de Bucuresti, ci de Mediana Communication -Timişoara, OWH Studio- Chişinău si Donat Etienne- Luxembourg. Filmat in Chisinau cu un buget de criza (vreo 700 de mii de euro) in 22 de zile, scos pe susta din Moldova si developat in Romania, Nunta lui Nap Toader s-a plimbat doar pe la festivaluri intrucat mai are nevoie de fonduri pentru a fi trecut pe 35 de mm si a intra in cinema. Dupa Cluj, Timisoara e norocoasa sa-l primeasca in cadrul Timishort.
Nunta are drept subiect povestea unui cuplu tanar - el dirijor roman, ea balerina sau pianista(!) moldoveanca - care dupa ce s-au luat cu acte in Bucuresti vin la Chisinau pentru a mai trage o nunta si a strange banii necesari pentru casa de la rudele miresei. Filmul e in sine tragi-comic pentru ca prezinta situatii reale si destul de covarsitoare pentru un om obisnuit intr-o nota comica, tipica sentimentului romanesc de a face misto de necazuri. Vlad si Vica sunt tineri, sunt artisti si se iubesc mult (zic ei) dar au si niste orgolii de speriat care-i aseaza intr-un permanent duel verbal: ma iubesti/ nu ma iubesti etc. Familiile lor sunt si ele foarte diferite dar identice in ce priveste spiritul national adanc infipt in suflet si dorinta de a pastra traditiile. Pe langa tineri, doua personaje sunt cu adevarat colorate: unchiul lui Vlad, Gioni Scarlat, smecher de Bucuresti, "cetatean european si agent de talente" si unchiul Vicai, Senia, om de conditie modesta dar mare acordeonist si povestitor priceput. Acestia doi "fura" practic scenele in care se afla si sunt responsabili pentru umorul franc si ritmul filmului.
Nunta are drept subiect povestea unui cuplu tanar - el dirijor roman, ea balerina sau pianista(!) moldoveanca - care dupa ce s-au luat cu acte in Bucuresti vin la Chisinau pentru a mai trage o nunta si a strange banii necesari pentru casa de la rudele miresei. Filmul e in sine tragi-comic pentru ca prezinta situatii reale si destul de covarsitoare pentru un om obisnuit intr-o nota comica, tipica sentimentului romanesc de a face misto de necazuri. Vlad si Vica sunt tineri, sunt artisti si se iubesc mult (zic ei) dar au si niste orgolii de speriat care-i aseaza intr-un permanent duel verbal: ma iubesti/ nu ma iubesti etc. Familiile lor sunt si ele foarte diferite dar identice in ce priveste spiritul national adanc infipt in suflet si dorinta de a pastra traditiile. Pe langa tineri, doua personaje sunt cu adevarat colorate: unchiul lui Vlad, Gioni Scarlat, smecher de Bucuresti, "cetatean european si agent de talente" si unchiul Vicai, Senia, om de conditie modesta dar mare acordeonist si povestitor priceput. Acestia doi "fura" practic scenele in care se afla si sunt responsabili pentru umorul franc si ritmul filmului.
Scenele sunt cele pe care le astepti la o nunta: sosirea mirilor la socri acasa, prima masa impreuna, alegerea rochiei si a costumului de ginerica, cununia religioasa si masa festiva. Intre ele sunt intercalate momente amuzante indispensabile: petrecerea burlacilor, blocarea usii la aprtament si scoaterea miresei cu ajutorul pompierilor sau plimbarea regizata prin parc pentru albumul de familie. Nunta propriu-zisa aduce in aceeasi incapere, romani, basarabeni si rusi, artisti, poeti si muncitori, deasupra carora troneaza nasul Valeriu, personajul "negativ" daca se poate spune asa, cel care abordand o mina de interlop cultivat face tot posibilul pentru a submina iubirea celor doi: teste, jocuri, intepaturi mai mult sau mai putin dureroase, toate menite sa testeze trainicia legaturii. Exasperant pentru tanarul Vlad care se vede pus in situatia de a-si calca orgoliul si a inghiti aluziile pentru a lua banii. Dar pana la urma se umple si paharul lui.
Nunta in Basarabia e genul de film care place publicului. Nu te pune pe ganduri, nu te crispeaza, ci e ca un medicament pentru destindere. Replici usurele, limbaj pana la limita de mahala usor insa de pus in carca unui personaj de o anumita tipologie, sentiment national care pe unii ii poate excita emotional (iar pe altii sa-i oftice) si o muzica binevenita a celor de la Gândul Mâţei. A fost fun.
Nunta in Basarabia e genul de film care place publicului. Nu te pune pe ganduri, nu te crispeaza, ci e ca un medicament pentru destindere. Replici usurele, limbaj pana la limita de mahala usor insa de pus in carca unui personaj de o anumita tipologie, sentiment national care pe unii ii poate excita emotional (iar pe altii sa-i oftice) si o muzica binevenita a celor de la Gândul Mâţei. A fost fun.
miercuri, 5 mai 2010
Nowhere Boy (2010)
Profit de ziua barbatilor de care se tot vorbeste azi ca sa imi exprim satisfactia provocata de aparitia inca unui film bun regizat de o ... femeie. Debutul in lung metraj al regizoarei Sam Taylor Wood poarta numele de Nowhere Boy si relateaza adolescenta zbuciumata a celui ce mai tarziu va ajunge iconicul John Lennon. Asadar inca un film biografic muzical si inca unul bun pe deasupra. Vreau sa atrag atentia ca nu e vorba despre istoria Beatles ci de inceputurile muzicale ale unui tanar de 15 ani, despre frustrarile unui copil fara tata dar cu doua mame si despre gasirea drumului in viata de catre un om caruia toti ii profeteau ca nu va ajunge nicaieri. Scenariul lui Matt Greenhalgh (responsabil pentru Control, un alt biopic misto despre Ian Curtis) e superb construit pe baza cartii biografice scrisa de sora vitrega a lui John, dezvaluind (sau poate imbogatind) trecutul unuia din cei mai mari muzicieni.
John la 15 ani era un pusti arogant, rebel si incapatanat, crescut de matusa sa Mimi dupa ce fusese abandonat de mama sa in urma cu 10 ani. Aceasta insa reapare in peisajul oraselului provincial manifestand tendinte de "recuperare a timpului pierdut". John ajunge astfel prins intre doua femei foarte diferite prin fire si comportament, alergand de la una la alta dupa cum il fericeau sau dezamageau. Cand mama adoptiva (Kristen Scott-Thomas), femeie stoica si plina de pragmatism, il certa pentru neseriozitatea lui tinereasca, John fugea la mama biologica. Cand Julia, femeie frivola si cu chef de distractie acum reconvertita in sotie si casnica, isi dezvaluie trecutul plin de marinari, John fuge inapoi la prima mama. Prin urmare Nowhere Boy e un film destul de emotional si cu multa adancime psihologica in ce priveste modul de conturare a personalitatii tanarului Lennon.
Paralel cu stresul sau emotional ni se dezvaluie si latura artistica a muzicianului. John e un fan Elvis Presley, cu atitudine si stil imprumutate de peste ocean. E un rocknrolla. Chiuleste de la ore, perde vremea cu tovarasii, ademeneste fetele-n boscheti, calatoreste PE autobuz sau fura discuri pe care le asculta cu mama sa biologica, Julia. De la ea invata sa cante la banjo, dar cea care ii cumpara prima chitara este Mimi, cu toata reticenta ei la ideea de a avea un viitor cu asta. Visul sau se contureaza insa: isi va face o trupa de rock and roll. Prima urcare pe scena se intampla la o serbare campeneasca cand alaturi de colegii lui de scoala presteaza sub numele de The Quarrymen. Succesul ii motiveza si treptat apar in scena tanarul McCarthy si apoi George Harisson, ceea ce duce la o imbunatatire stilului si creativitatii trupei.
Filmul lasa sa se inteleaga ca tanarul John a avut o multime de mother issues in copilarie, iar asta e de inteles avand in vedere ca a fost abandonat de una, crescut de alta, apoi prima s-a intors pentru ca sa dispara iar cand tocmai isi rezolvasera conflictele. In plus, absenta unei figuri paterne si o dragoste cel putin suspecta intre John si Julia, pe care filmul o prezinta cam la o distanta de o palma de un mic incest, toate astea sunt usor de responsabilizat pentru un spirit framantat. Pentru mine, ca un neofit in ce priveste muzica Beatles si John Lennon, filmul chiar a atins o coarda a curiozitatii. Asta se datoreaza in mod majoritar "anonimului" Aaron Johnson care construieste un personaj cu adevarat credibil in framanatarea, revolta, slabiciunea sau eliberarea sa prin muzica. Cu adevarat de vazut.
Trailer
Cinema la liber
Deseara, de la 21.30, in Piata Unirii, debuteaza a doua editie Timishort cu proiectia in aer liber a filmului Nunta in Basarabia, in regia lui Nap Toader. Speram sa nu ploua.
Maine si numai maine are loc Tres Courts la Timisoara, cu incepere de la ora 16, la Casa Adam Muller Guttenbrunn. Festivalul filmelor de maxim 3 minute se intampla cvasi-simultan in alte 24 de orase romanesti (vezi programul en detail).
Tres Courts e unul din evenimentele mele preferate: scurt si intens. Un concentrat de inventivitate, indiferent de genul abordat: animatie, documentar, experimental, fictiune. Programul e deja traditional: competitia Paroles de Femmes (centrate pe tematica femeii), competitia nationala Arround the Tres Courts si, de la ora 19, competitia internationala.
Selectia oficiala cuprinde 51 de scurte, difuzate in trei parti a cate 45 minute fiecare. Tema de anul acesta este, cum altfel, criza. Ma astept la ce e mai bun. Cum se poate observa si din preview.
marți, 4 mai 2010
The idiot cycle
In curand se lanseaza doua documentare temerare si interesante. Asta daca mai intereseaza pe cineva ce bagam in stomac si in plamani.
1. Severn, vocea copiilor nostri de Jean-Paul Jaud, pe care Centrul Cultural Francez vrea sa il aduca vara asta si la noi.
2. Documentarul independent The idiot cycle studiaza procesul prin care cele mai mari companii din industria chimica fabrica si raspandesc substante cancerigene si, in paralel, dezvolta, produc si finanteaza tratamente contra cancerului.
Emmanuelle Schick Garcia (Canada) plonjeaza in culisele "celei mai lucrative" maladii. Conform autoarei, suntem bombardati zilnic cu 18 milioane de produse chimice, din care doar 2000 au o analiza toxicologica integrala. "Cobai" scrie pe noi.
Iron Man 2 (2010)
Unde ti-e inima omule de fier?
rating: Eroare
Sunt un fan al filmelor cu supereroi, al ecranizarilor Marvel si al lui Robert Downey Jr. Pentru mine nu exista un alt tip mai carismatic in rolul excentricului miliardar Tony Stark si deci nimeni mai potrivit in al intruchipa pe Iron Man. De asta am si apreciat atat de mult primul film. A avut un impact considerabil datorita rolului ce-i venea ca o manusa lui Downey, efectelor vizuale de mare clasa si actiunii foarte bine inchegate cu un deznodamant destul de tensionant. Iron Man 2 m-a dezamagit. Nu ma asteptam sa fie mai bun ca primul, departe de mine gandul, dar mi-as fi dorit o noua aventura care sa-mi dea palpitatii senzoriale. In schimb am urmarit un numar mare de personaje geniale sau doar agreabile puse intr-o serie de situatii prostesti si chiar dezagreabile. Am simtit ca parca nimeni nu lua in serios filmul. Era doar o insiruire de gag-uri, replici pretins smechere si atificii declansate prematur. Downey a stralucit, efectele speciale au "rulat" dar am avut impresia ca scenariul si regia au facut pipi pe noi intocmai ca Tony Stark in costumul lui de fier. Zambind. Nu glumesc, chiar a facut-o.
Privind Iron Man 2 am avut aceeasi revelatie pe care am avut-o dupa Transformers 2: partea a doua e o parodie cu efecte speciale a primei parti. Neavand sarcina anterioara de a construi on personaj convingator, el existand deja gratie talentatului Downey, Jon Favreau rataceste artistic mai multe fire narative pana face un nod din ele. Intai il avem pe Tony Stark intr-o criza existentiala provocata de infectia cu paladiu provocata la randu-i de functionarea defectuoasa a reactorului care-i tine loc de inima. In mod natural el, miliardarul pisicher, geniul afemeiat, sufera in tacere ca un caine si pierde orice motiv pentru a mai lupta devenind un iron emo. Pai n-as fi zis ca omul de fier are o atitudine de quitter dar uite.. La greutati insa raul vegheaza. Intra in scena villain-ul Ivan Vanko (Mickey Rourke) care imbracand costumul de Whiplash il biciuieste pe dumnezeul armelor la sange. Nimic de comentat, Mickey arata ca o gorila ucraineana tatuata din gat pana-n talpi si venita la recuperat banii investiti dar cu toate astea nu parea sa aibe deloc niste intentii criminale. Iar trecutul lui desprinde un alt fir interesant care se conecteaza incomplet cu cel al lui Tony prin intermediul tatilor lor. Totusi personajul sau nu are suficent timp pe ecran si nici macar un scop clar, adica l-a facut pe Tony sa-si arate slabiciunea... si acum vrea sa-l omoare sau ce? De ce? In plus, confruntarea finala a fost slaba rau, ceva gen 30 de secunde. Pac pac.
Prezenta lui Scarlett Johansson o inteleg perfect. She's hot. Si in costum de latex de supererou SHIELD ofera niste scene admirabile de cafteala. Complet inutile insa, altfel decat pentru bucuria spectatorilor de gen masculin. La naiba, era Black Widow, merita un rol mai plin decat cel de secretara. Gwyneth Paltrow mi-a parut mai obosita decat in primul film. Probabil asa trebuia sa fie de vreme ce devenise CEO la Stark Co. Dar chimia dintre ea si Tony a cam lipsit, mai putin in birou cand el ii aduce capsunile. In rest o lunga serie de replici infantile si clisee cheesy. Don Cheadle l-a inlocuit pe Terrance Howard in rolul "aghiotantului" Rhodey the War Machine, dar mi-a ramas indiferent pana la final cand a servit replica de maxim impact: Get your own roof! Pe Sam Rockwell l-am lasat la urma pentru ca nu stiu cum sa ma pronunt. Pe alocuri era sclipitor dar alte dati parea total retard in rolul lui Justin Hammer, rivalul caricatural al industriasului Stark. Cu asa echipa era un potential imens dar l-au irosit intr-o derulare incoerenta de premise pe care sa cladesti ceva intrigant. Doar ca intriga n-a aparut deloc.
Ca sa fiu sincer filmul asta a parut mai degraba o criza a barbatului de 40 de ani. Iron Man face o gramada de lucruri idioate, de parca si-ar dori sa recupereze ce n-a trait inca: piloteaza in formula 1, face pe DJ-ul, danseaza beat si in general se comporta stupid pana se satura Nick Fury (Samuel L. Jackson) si-i trage o proverbiala "chelfaneala" amintindu-i ca la origine era un savant genial. Asta e partea care mi-a placut mie mai mult, intoarcerea eroului la "hardware". Pana atunci a fost mult sclipici si galagie, product placement pentru Audi si mai mult talk decat show. Problema cu acest film este ca in nici o clipa nu a parut vreunul din personajele principale intr-un pericol real. Au fost prea multi actori cu nume. A lipsit un graunte de dramatism ca sa-l pot lua in serios. Un miez al povestii. O inima. Imi pare rau. Dar intr-un fel ma bucur ca cei cu care am vazut "gogoasa" s-au distrat: Dan, Raka si Creata au fost clar entuziasmati. Ii invidiez pentru asta. Intuitia imi spune ca rostul lui Iron Man 2 a fost sa pregateasca terenul pentru ce va urma: Thor, The Avengers, Captain America etc...
Trailer
luni, 3 mai 2010
Aveti program. Incepe Timishort.
Azi s-a afisat programul festivalului de scurt-metraj timisorean Timishort 2010, aflat la a doua editie, si intrucat m-am prezentat tocmai la incheierea conferintei de presa din Van Graph am pus mana si eu pe-o mapa de prezentare. Va spun sincer ca abia astept sa inceapa. Eu anul trecut am fost foarte entuziasmat de festival si chiar multumit la final de ce-am vazut astfel ca acum ma cam mananca palmele cand ma gandesc la oferta 2010. Mai ales ca, in ciuda pierderii sustinerii primariei, festivalul a crescut, oferind doua "noutati": proiectie in aer liber si sectiune de film experimental in loc neconventional (Setup).
Festivalul se deschide miercuri seara (5 mai), de la 21:30 in Piata Unirii, cu proiectia unui lung-metraj - Nunta in Basarabia - o comedie romantica regizata de Nap Toader. In zilele urmatoare vor avea loc la cinema Timis si Studio proiectiile scurtelor din Competia principala, Focus pe scoli de film (Germania si Austria), Festival Visit (scurte castigatoare la festivalurile partenere KarloviVary FFF si Ostrava Film Fest) si o sectiune foarte misto 4x4 in care putem gasi cele mai bune scurte romanesti nominalizate la Gopo in ultimii 4 ani (16 filme de Radu Jude, Paul Negoescu, Cristi Nemescu si multi altii care zic ca sunt obligatorii pentru cei care le-au ratat).
Sectiunea de film experimental - Videorama - se doreste a fi cireasa de pe tort intrucat pune accentul pe produsele audio-vizuale inovatoare, film experimental, pe arta video in general. 16 scurte din 13 tari vor fi proiectate in Setup Club vineri seara urmate apoi de un concert al trupei BIO. Daca le pierdeti vor putea fi revazute duminica la Studio.
Premierea castigatorilor va fi sambata seara iar Festivalul se va inchide duminica (9 mai) cu sectiunea Goal (ce cuprinde 3 scurte avand ca subiect fotbalul) si cu filmul Looking for Eric a lui Ken Loach.
Timpul e scurt, ganditi-va rapid la ce mergeti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)