vineri, 16 aprilie 2010
Doi români la Cannes 2010
Poate ati auzi deja ca s-a dezvaluit lista filmelor intrate in competitie la Marele Cannes, cel mai exotic filmfest de pe mapamond. Acolo se vor lansa filmele care vor ajunge in Romania abia la anu :). Nu glumesc. Anul trecut norocosii prezenti au putut urmari in premiera Antichrist-ul lui von Trier (abia acum 2 saptamani a venit la noi) si Enter the Void a lui Gaspar Noe (ce inca n-a ajuns in Romania). Din lista filmelor aflate atunci in competitie (vreo 20) am reusit sa vad abia 9, si, cu 2 exceptii, am fost foarte multumit de oferta. Tot atunci Corneliu Porumboiu castiga 2 trofee cu Politist, adjectiv, pe care sper ca l-ati vazut deja.. Spuneam ca din 2003 incoace in fiecare an, romanii tot aduc cateva premii de la Cannes. Anul asta avem inca doua pelicule in competitie, la sectiunea UN CERTAIN REGARD (la fel ca Porumboiu anul trecut): Marti, dupa Craciun, a lui Radu Muntean si Aurora lui Cristi Puiu. Motiv de bucurie pentru romanii care nu s-au dus la ultimul film a lui nenea Sergiu..noi mai avem rabdare sa primim ceva de calitate.
Aurora e un "film despre o crima" care spune povestea unui politist cu o viata nu tocmai simpla, jucat de Cristi Puiu. Casatorit, cu 2 fetite mici plus o amanta cu copil la randu-i, Gigi politistul investigheaza uciderea unui doctor si pe masura ce cunoaste tot mai multe despre viata victimei observa asemanari cu propria sa viata. Nea Puiu a mai inhatat un premiu la Cannes 2005 cu Moartea Domnului Lazarescu, deci bafta.
Marti, dupa Craciun a lui Radu Muntean (Furia, Hartia va fi albastra, Boogie) nu dezvaluie decat ca este povestea unui barbat care intr-o marti, dupa craciun, trebuie sa aleaga intre sotie si amanta. Din distributie fac parte: Mimi Branescu, Mirela Oprisor, Maria Popistasu, Dragos Bucur si Victor Rebengiuc. Prin toamna il vedem si noi.
Lista cu filmele ce se bat pentru Palm D'Or o gasiti aici. Contine nume sonore ca Mihalkov, Innaritu, Kitano iar presedintele juriului e Tim Burton.Va fi interesant zic. Festivalul se deschide pe 12 mai cu premiera mondiala a ultimului Robin Hood, varianta Ridley Scott.
joi, 15 aprilie 2010
Eu cand vreau
1. Se redeschide cinema Studio, dupa o indelungata si neobservata absenta, din cauza ca fluiera crivatu in sala. Nu va lasati pacaliti de calendar. E inca frig in sala - asa mi-a zis directoarea. Dar e suportabil. In orice caz, luati pe voi o haina in plus, pentru siguranta.
2. Se redeschide cu premiera de gala a indelung asteptatului Eu cand vreau sa fluier, fluier. La proiectia de la ora 20.00 vor fi prezenti protagonistii Ada Condescu, George Pistereanu si producatorul Daniel Mitulescu, asa cum puteti observa de pe acest frumos afis din vitrina cinematografului.
Buzz. Ati aflat probabil ca unul din detinutii care au jucat in film, Chilibar Papan (off topic: in sfarsit un nume sonor de actor roman), a fost implicat in spargerea unor apartamente, fiind din nou arestat. Eu cred ca e o actiune care face parte din planul de promovare si de crestere a rumorii in jurul filmului. Asadar, Papan nu a dat o lovitura/jaf, ci o lovitura de marketing. later edit: mai multe despre Papan puteti afla de la regizorul Serban.
miercuri, 14 aprilie 2010
Cum sa castigi o camera in 3 minute
CONCURS DE SCENARII 3minutE
In curand intram in zodia scurtmetrajelor. Festivalul Tres Courts se desfasoara simultan in 20 de tari, intre 7 si 9 mai. Simultan si cu Timishort Film Fest (5-9 mai). Nici ca se putea potriveala mai buna cu concursul de scenarii pe care il planuim de mult.
Stim ca mai multi cititori ai blogului au vrut sa participe cu un scurtmetraj de 3 minute la selectia nationala Tres Courts. Au avut idei, dar n-au avut timp. Sau au avut timp, dar n-au avut idei. Sau au avut idei si timp, dar n-au avut camera.
Intre timp, la Tres Courts a expirat perioada de inscriere. Si aici apare concursul 3minutE. Daca ai o idee de scurtmetraj de 3 minute, iti dam noi camera. Noi fiind Marele Ecran si 3E, magazin online de produse electronice. Camera fiind modelul Toshiba Camileo S10.
E un camcorder cat un pachet de tigari, dar foarte capabil in high-definition. N-o sa va ascundem ca si Marele Ecran primeste un Camileo (vedeti cata generozitate, impartim castigul cu voi). Stiu ca deja ardeti de nerabdare sa va apucati de scris, asa ca lasam vorbaria si trecem la
reguli concurs 3minutE :
1. Durata concursului: 14 aprilie - 10 mai
2. Organizatorii concursului: Marele Ecran si 3E
3. Premiul: una bucata Toshiba Camileo S10 + husa + trepied
4. Participantii trebuie sa fie de pe teritoriul planetei Pamant, fara limita de varsta, sex, rasa, religie sau nationalitate. Pot participa si membrii diasporei, cu conditia sa-si plateasca singuri taxele de curierat in cazul castigului. Asa le trebuie, daca lucreaza in Japonia.
5. Se considera participant la concurs oricine trimite scenariul (unul sau mai multe) pe adresele richie.tm@gmail.com si lucianmircul@gmail.com. Scenariile trebuie semnate cu numele din buletin, pentru a proteja drepturile de autor.
6. Sunt acceptate doar scenariile originale. Adica inspirate din tartacuta autorului. Plagiatele (cele descoperite) nu sunt luate in considerare.
7. Organizatorii au dreptul sa publice scenariul pe blogul Marele Ecran, in perioada concursului. Organizatorii au obligatia sa respecte toate drepturile de autor si conexe dreptului de autor ale participantilor. Adica ideile participantilor raman ale lor.
8. Castigatorul va fi decis in urma voturilor organizatorilor: Marele Ecran si 3E.
9. Fanii declarati ai lui Sergiu Nicolaescu nu sunt acceptati in concurs
10. Castigatorul are obligatia sa faca un scurtmetraj folosind noua sa camera, preferabil dupa scenariul cu care s-a inscris. Filmuletul va fi publicat pe Marele Ecran. Sfatul medicului este sa nu va imaginati un scenariu cu buget de Avatar. De ce credeti ca noul val romanesc este asa minimal?
11. Nici un animal nu va fi torturat in timpul scrierii scenariului.
12. Scenariul trebuie sa fie baza pentru un scurtmetraj de maxim 3 minute. Dar cine cronometreaza? Mai ales pe hartie? Ca reper aproximativ, iata un film selectionat la Tres Courts in 2007.
Spor la idei si sa castige cel mai (ne)bun!
Later Edit: Etapa de primire a scenariilor s-a incheiat. Multumim participantilor si le solicitam rabdarea mai cateva zile ca sa hotaram.
Boy A (2007)
Intotdeauna sunt uimit cand niste actori complet "necunoscuti" ofera adevarate tururi de forta purtand un film intreg pe umeri si starnind aclamatii in randul criticii si al publicului de festival (un target sensibil diferit decat cel de mall). Boy A e un asemenea tur de forta, un mic recital al nou-venitului Andrew Garfield (era primul sau rol major, anul asta l-ati vazut in Dr Parnassus jucandu-l pe Anton). El il intepreteaza pe Jack Burridge, un tanar eliberat din inchisoare dupa ispasirea unei sentinte pentru o fapta comisa in urma cu 14 ani in copilarie. Prin urmare, filmul lui John Crowley e o poveste miscatoare despre remuscare, despre recuperarea si reintegrarea in societate a unui proscris - Boy A. Cunoasterea ei nu poate sa te lase indiferent.
Cu 14 ani inainte Jack era Eric, un pusti neglijat si abuzat, care in imprejurari neclare si nefericite devine co-autorul unei crime odioase. Acum insa, eliberat sub anonimat si trecut in grija lui Terry - responsabil social cu reabilitarea lui - se muta intr-un orasel nou, gaseste o slujba si incearca sa se reintegreze. Procesul e foarte dificil caci a fost rupt de lume un timp indelungat si intr-o perioada critica, adolescenta si inceputul vietii de adult. Dar face progrese, isi face prieteni, iese in oras, se indragosteste, etapele normale ale vietii cotidiene. Insa toate acestea comporta un risc: oprobriul public la care a fost supus inainte l-a catalogat drept "diabolic" si proapata eliberare a inflamat din nou spiritele: apare o recompensa pentru informatii despre el.
Cu 14 ani inainte Jack era Eric, un pusti neglijat si abuzat, care in imprejurari neclare si nefericite devine co-autorul unei crime odioase. Acum insa, eliberat sub anonimat si trecut in grija lui Terry - responsabil social cu reabilitarea lui - se muta intr-un orasel nou, gaseste o slujba si incearca sa se reintegreze. Procesul e foarte dificil caci a fost rupt de lume un timp indelungat si intr-o perioada critica, adolescenta si inceputul vietii de adult. Dar face progrese, isi face prieteni, iese in oras, se indragosteste, etapele normale ale vietii cotidiene. Insa toate acestea comporta un risc: oprobriul public la care a fost supus inainte l-a catalogat drept "diabolic" si proapata eliberare a inflamat din nou spiritele: apare o recompensa pentru informatii despre el.
Actiunea filmului nu este liniara, viata tanarului Jack fiind impletita cu viata copilului Eric, iar din aceste fragmente dezvaluite alternativ ne compunem imaginea groznicului bagaj pe care il poarta. Cu un tata ignorant si o mama bolnava de cancer, Eric nu gasise inainte aliat decat in amicul sau la fel de oropsit Phillip, copil violent, crud si abuzat sexual de frate-sau, iar impreuna cei doi isi creeaza propria realitate. Noua identitate ii permite acum lui Jack sa traiasca o viata cat de cat normala, chiar si bantuita de amintirile trecutului sau de spectrul unei morti asemanatoare lui Phillip. Caci el e supravietuitorul, el e cel care a acceptat responsabilitatea faptei sale si a platit pretul, acum societatea ii datoreaza un fresh start. Primii pasi sunt facuti pentru reintegrare, remuscarea exista, reeducarea are loc in fiecare zi..iar intr-un final are loc si ispasirea: Jack si colegul sau de munca salveaza o fetita dintr-o masina prabusita intr-o rapa. Sunt eroi. Pentru Jack insa actul eroic e cu doua taisuri: il elibereaza spiritual dar in acelasi timp il condamna la o publicitate nedorita si nu va dura mult pana cineva il va recunoaste intr-un ziar si calvarul va reincepe.
Revin la actorul Andrew Garfield si reiterez: performanta lui mi s-a parut extraordinara. Intrupeaza un tanar ingenuu ce pare ca n-ar ucide o musca in timpul zilei dar care daca se intrunesc niste conditii se poate transforma radical (e vorba de scena in care sare in apararea unui coleg batut de 2 vlajgani). Se descurca foarte bine in afisarea personajului Jack imbracandu-l intr-o "gluga" sensibila necesare pentru a ne contrasta in final miezul filmului. E foarte credibil in scenele de dragoste cu Michelle, tandru si nesigur, sincer dar cu inima indoita de lucruri nespuse. Si se descurca fantastic pe ringul de dans, scena din club in care amicii il trateaza cu o pilula de E prilejuieste unul din cele mai misto trip-uri ecranizate, amestec de dans si reflexe involuntare. Dar nu e singurul care joaca bine. Tot cast-ul e remarcabil, filmul e dezvoltat minunat, misterul functioneaza pana la final, muzica intra cand si unde trebuie, totul e firesc si incantator. Inclusiv finalul care smulge of-uri. Categoric de vazut.
Trailer
marți, 13 aprilie 2010
Dictatorul Tomaniei
Nu mi-am mai luat de vreo doi ani Dilema Veche. Saptamana trecuta, m-au obligat cu Dictatorul. Salut ideea de a scoate colectia Charlie Chaplin impreuna cu revista.
Dictatorul + revista a costat 12 lei. Rezonabil, pentru cine il iubeste pe Charlie Chaplin. N-o sa reiau poeziile cu "pionier", "titan" al filmului mut. El ocupa un capitol intreg din istoria filmului (istorie inca vie). A avut curajul sa iasa de sub controlul studiourilor si si-a facut filmele asa cum a vrut. Era un dictator pe platou. Putea sa munceasca luni intregi la o singura scena, daca nu iesea cum isi dorea.
The Great Dictator (1940) e important in primul rand pentru sfidarea si parodierea lui Hitler si a regimului nazist. Charles Chaplin a jucat dublu rol aici: pe Adenoyd Hinkel, dictatorul Tomaniei si pe tanarul barbier evreu persecutat de regim. Deopotriva vizionar si temerar pentru ridiculizarea nazistilor, tinand cont de momentul istoric (filmul are premiera pe 15 octombrie 1940, cand Hitler domina Europa si lumea).
Scena in care Hinkel se joaca, lasciv in anumite momente, cu balonul (globul pamantesc), mi-a ramas in minte din copilarie.
Incredibilul discurs de final cuprinde esenta convingerilor politice ale autorului, care se stie ca era apropiat de stanga (mai tarziu fiind si el o victima a mccarthy-ismului). Cat de corect a prevazut dependenta de tehnologie, manipularea prin mass-media si alte probleme ale lumii actuale. E un strigat de libertate valabil pentru multe, multe generatii.
Pe 15 aprilie, Dilema Veche vine la pachet cu Goana dupa Aur. Intamplarea face ca pe 16 aprilie, se implinesc 121 de ani de la nasterea lui sir Charles Spencer Chaplin aka Charlot.
luni, 12 aprilie 2010
Treilere si toate trei
Trailerul e o specie hibrida, la granita dintre publicitate si cinema (inainte erau difuzate dupa proiectia filmului, dar lumea iesea din sala, asa ca le-au pus la inceput; numele a ramas). Treaba unui trailer/preview e sa vanda filmul. Sa recunoastem, o treaba mai usoara decat in cazul reclamelor obisnuite, pentru ca opereaza cu imaginile dintr-un film existent. Nu trebuie sa inventeze nimic. Doar sa sa selecteze si sa recompuna.
In cazul filmelor proaste, predominante la multiplexuri, ajunge sa vezi trailerul si ai vazut toate fazele misto. Se intampla si alt fenomen. Uneori, pleci deceptionat de la un film al carui trailer te-a dat pe spate. Reclama a fost mai tare decat produsul, ca sa revenim la comparatia cu publicitatea. Nu intamplator, o vorba de duh spune despre publicitari ca "ambaleaza rahatul in hartie stralucitoare".
Exista insa si trailere care isi depasesc conditia si sunt bijuterii de sine statatoare. Ele comprima in citeva zeci de secunde esenta unui film. Comanda clientului cred ca suna asa: Vreau sa mi se faca pielea de gaina. Vreau sa ma dai pe spate. Sa simt vertijuri in stomac.
Cum faci asta?
In principiu prin cadre montate superrapid sau din contra, prin alternanta de cadre rapide cu slow-motion. S-a renuntat la vocea aceea ingrosata artificial, parodiata de Pablo Francisco. Amplificarea emotiilor sugerate prin imagini cade tot mai mult in sarcina muzicii. Un anumit tip de muzica si de artificii sonore, pe care le regasesti cam la toate.
Blockbusterele -epice sau nu- acestei primaveri au trailere de manual. In ultima vreme nu lipseste teaser-ul misterios (pentru trezirea apetitului), urmat de mai multe variante de trailer amanuntit, care dezvaluie mai mult sau mai putin din subiectul filmului, pe masura ce se apropie premiera.
Trailerul Robin Hood (noul Braveheart/ Gladiator) ne ofera si exemplu de tagline (Rise and rise again, until lambs become lions) adica un fel de slogan. Premiera, 14 mai.
Trailerul Clash of the Titans ar putea fi la orice ora un supervideoclip pentru o piesa rock. Ceea ce si e, pana la urma. Premiera a fost in februarie la ei, vinerea asta la noi.
Trailerul Inception e impecabil. Probably the best trailer in the world :)
Premiera: 16 iulie.
duminică, 11 aprilie 2010
Katyn?
Istoria poate fi extrem de sadica in ironiile ei. Zilele acestea isi rade de poporul polonez. Un dezastru national se repeta, la alta scara, in aproximativ acelasi loc, de care tot veti auzi la stiri.Katyn. O padure de langa Smolensk unde toata floarea armatei poloneze si mai multi intelectuali au fost executati in masa, NKVD style. Ieri, in padurea de langa Smolensk, stiti deja cine a pierit.
Intre masacrul din 1940 si catastrofa aviatica din 2010, mass-media a gasit asemanari, vorbindu-se deja de Katyn 2. Mai ales ca avionul era rusesc (rusii joaca un rol tragic pentru polonezi de vreo doua secole). Sper ca aceasta noua drama nationala sa nu alimenteze discordia, ci dimpotriva, sa permita iertarea.
Daca vreti sa aflati mai multe despre vechea rana, redeschisa si cu cutitul bine rasucit in ea, va ajuta Andrzej Wajda cu filmul Katyn (2007). Masacrul e vazut prin ochii celor care au ramas (sotii, surori, mame) in urma victimelor. Un film despre cautarea adevarului, despre refuzul compromisului si demnitate (virtuti cam straine de locurile noastre). Nu intamplator, polonezii au creat miscarea "Solidaritatea" care, intr-un final, a cauzat prabusirea comunismului.
Cum era de asteptat, pelicula e impregnata cu un aer comemorativ, dar mana discreta a regizorului (poate cel mai important reprezentant al Scolii poloneze din anii '50-'60) creaza cateva momente frisonante. Inceputul, cu refugiati de razboi prinsi pe un pod intre trupele naziste si cele sovietice. Scena finala in care eroii se roaga in timp ce sunt dusi la locul executiei din padure are puterea de a te arunca in "bocancii" condamnatilor fara de vina.
Dupa ce Hitler o rupe cu Stalin, nemtii si sovieticii folosesc tragedia in scop propagandistic, acuzand fiecare cealalta tabara si aducand dovezi video de la locul masacrului. Ambele 'reportaje' sunt folosite de Wajda in film (il gasiti pe youtube, pe parti, subtitrat in engleza).
Un ultim detaliu: Katyn a fost realizat sub patronajul lui Lech Kaczynski, presedintele care a murit ieri. Aproape de Katyn.
sâmbătă, 10 aprilie 2010
This is England (2006)
Castigatorul BAFTA din 2008 e o interesanta poveste despre subcultura skinhead din anii '80 si felul in care aceasta e capabila sa influenteze un copil abrutizat de toti cei din jur si, in plus, orfan de tata, decedat in insulele Faulkland. This is England e pe de-o parte o cvasi-autobiografie a regizorului Shane Meadows (in interviuri acesta declara ca unele evenimente i s-au petrecut in copilarie) iar pe de alta parte si un manifest social-politic privind pericolele rasismului si usurinta cu care cei imaturi si suferinzi pot fi corupti in a gasi o eliberare in el. O portiune destul de consistenta, in principal inceputul si sfarsitul, contin "actual footage" din arhiva acelor vremuri, indeosebi scenele din Falkland si revoltele de pe strazile oraselor britanice, ele fixand cadrul istoric si lasand o buna impresie de autenticitate.
Actiunea se petrece in 1983 si se invarte in jurul unui pusti de 12 ani, Shaun, care are probleme serioase cu acceptarea mortii tatalui sau. Tristetea lui e convertita intr-o furie mocnita gata oricand sa explodeze cand cineva aminteste de parintele sau. E permanent batjocorit de colegi si nu are nici un prieten. Pana in ziua in care o gasca de skinheads condusa de Woody il adopta si incet il transforma intr-un membru de-al lor. Noii sai prieteni sunt insa mai degraba mici scandalagii si huligani in cautare de distractii, aripa alb-nationalista cu radacini in cultura sud-americana, si deci amatori de muzica ska si iarba. Vioiciunea cu care Shaun cauta acceptul lor ii face pe toti sa-l adopte ca cel mai mic membru, o mascota, si sa caute sa-l initieze in tot ce insemna modul lor de viata. Pana in momentul asta filmul are parfum de comedie, oferind franturi din viata copiilor nesupravegheati din suburbiile britanice, deci mult alcool si spart geamuri.
Fractura apare pe la jumatatea filmului cand in sanul gastii se intoarce un membru senior, Combo, care petrecuse 3 ani jumate in puscarie. Revenirea lui tulbura linistea bandei si ridica tensiuni in special datorita lui Milky, membru de culoare a carei prezenta nu e vazuta bine de fostul lider, si apoi datorita unui istoric intre Combo si iubita lui Woody, Lol. Combo ii contesta lui Woody autoritatea si-i reproseaza slabiciunea, apoi da glas militantului rasist din capul sau chemand banda la lupta impotriva "veniturilor" (adica pakistanezii). Vorbele sale rezoneaza cel mai puternic in mintea micului Shaun, ofensat de perspectiva inutilitatii mortii tatalui sau pentru o tara care isi trimite fiii la moarte dar primeste emigranti, carora le ofera slujbele englezilor de buna credinta. Furia si durerea lui gasesc astfel o supapa in ideologia nationalista extrema propusa de Combo si astfel baiatul urca la un nou nivel de huliganism, cel rasial. Dar trezirea ii va fi si mai dureroasa in momentul in care victima a urii de rasa va cadea chiar un membru al bandei lor.
This is England e un film taios, cu un scenariu realist, o imagine autentica si cu performante actoricesti extraordinare. Tanarul debutant Thomas Turgoose care-l joaca pe Shaun e fenomenal, e la fel de credibil cand sufera, cand se infurie sau cand se bucura cu sinceritatea copilului. La fel de impresionant, dar intr-un mod creepy, e Stephen Graham care-l joaca pe Combo, singura figura mai cunoscuta (din filmele lui Guy Ritchie). Rolul sau e infricosator, personajul fiind de un calm si-o stapanire desavarsita pentru ca intr-o fractiune de secunda sa izbucneasca intr-o violenta feroce. Intreaga distributie de tineri face o treaba foarte buna, majoritatea personajelor au substanta ca sa zic asa, le "simti" si te "ating". Iar dialogurile sunt si ele foarte firesti, atat atunci cand profereaza ideologie si nationalism frustrat, cat si atunci cand dau glas ezitarilor tineresti ale primelor iubiri. This is England e chiar un film minunat care isi poarta gluga aia britanica de "cockiness" si umor doar ca sa acopere o violenta cruda si inspaimantatoare.
Trailer
vineri, 9 aprilie 2010
Philips Parallel Lines
Va mai amintiti filmuletele facute acum 8 ani de BMW - The Hire - avandu-l ca protagonist pe Clive Owen si o echipa de regizori de top in spatele camerei: John Frankenheimer, Ang Lee, Wong Kar-Wai, Guy Ritchie, Alejandro González Iñárritu, John Woo, Joe Carnahan si Tony Scott. Era o metoda originala de a promova valorile sportive ale marcii nemtesti, prin intermediul a 8 shorturi de actiune in care singurele elemente comune erau The Driver (Clive Owen) si marca BMW, regizorii avand libertatea sa imagineze orice doreau. Au avut un succes extraordinar pe interneti (11 milioane vizionari in 4 luni) si au fost proiectate in 2003 la Cannes. Daca nu le-ati vazut, nu le ratati acum.
De ce am amintit de ele? Pentru ca devine un trend. Philips a lansat ieri o suita de 5 filmulete extraordinare, parte din campania de promovare a noului lor tv cu aspect de cinema 21 : 9 - Parallel Lines. Filmele sunt rodul creativitatii a cinci regizori, membri ai Ridley Scott Associates (firma producatoare de reclame a fratilor Scott), care au primit de la Philips doar 6 linii de dialog pe scheletul carora putand tese orice fantezie, fara nici o legatura cu brandul Philips:
What is that?It's a unicorn.
Never seen one up close before.
Beautiful.
Get away. Get away.
I'm sorry.
Rezultatul trebuie vazut de fiecare. E fantastic in cate moduri poti spune o poveste:
Jake Scott – The Hunt
Johnny Hardstaff – Darkroom
Carl Erik Rinsch – The Gift
Greg Fay - El Secreto de Mateo
Hi-Sim – Jun and the Hidden Skies
Le puteti vedea si pe situl oficial.
miercuri, 7 aprilie 2010
Strumfii. In 3D. LoL
Putem renunta sa-i mai numim pe Na'vi lui Cameron strumfi, pentru ca strumfii adevarati isi lanseaza propriul film la anu. In 3D. Pare-se deci ca albastru e noua moda pe marele ecran. S-a inceput deja lucrul la acest film hibrid, amestec de film clasic si animatie, in care piticaniile albstrui calatoresc in Central Park. Printre voci: Anton Yelchin si Katy Perry, precum si Alan Cumming sau Jonathan Winters (din seria TV). Mie unul nu mi-au placut strumfii nici in 2D ramane de vazut cum vor arata tridi... oricum stirea era prea tare ca sa o ignor. Strumfi 3D.. care erau sansele.. mai un pic si conversia digitala a filmului lui Mel Gibson nu va mai parea asa de absurda. Cum va suna Patimile 3D ale lui Iisus?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)