joi, 9 iulie 2009
Haideti la film
Marele Ecran si-a facut un obicei din a va anunta cand se intampla lucruri misto in Timisoara legate de a saptea arta, astfel ca suntem din nou la post si va transmitem ca va avea loc o premiera publica a unui film documentar, o proiectie in aer liber in doua zile diferite. Organizator este acelasi Centru Cultural Francez care ne-a mai adus evenimente si-n trecut si care, impreuna cu partenerii sai de pe afis ne aduc filmul HOME, "un film impresionant despre frumuseţea planetei noastre, despre oameni şi despre consecinţele activităţilor lor asupra echilibrului ecosistemului planetar".
Spicuim din comunicatul de presa:
Proiectiile vor avea loc in doua zile:
Spicuim din comunicatul de presa:
Filmul "Home", regizat de Yann Arthus-Bertrand, produs de Luc Besson şi narat de Glenn Close, este un documentar plin de imagini impresionante despre impactul oamenilor asupra biodiversiăţii planetei, demonstrând în detaliu felul în care a fost distrus echilibrul natural şi avertizând, totodată, că următorii 10 ani vor fi esenţiali în încercarea de a salva mediul.
În câteva decenii omul a rupt un echilibru de aproape 4 miliarde de ani de evoluţie a Terrei şi punându-i viitorul în pericol. Preţul plătit este extrem de scump, dar este prea târziu ca să fim pesimişti: nu-i mai rămân umanităţii decît 10 ani pentru a deveni conştientă de exploatarea nemăsurată a bogăţiilor Terrei şi pentru a-şi schimba modul de consum.
O planetă aflată în pericol, frumoasă şi deznădăjduită. Cu filmul “Home”, fotograful şi cineastul francez Yann Arthus-Bertrand lansează o avertizare către pământeni, avertizare care, speră el, va fi primită de cât mai multă lume. Seceta, urbanizarea masivă, lipsa apei, poluarea, cursa pentru petrol şi energiile fosile, a căror combustie este responsabilă de schimbările climatice, fiecare dintre problemele cu care se confruntă planeta este vazută din cer.
Proiectiile vor avea loc in doua zile:
- Sambata, 11 iulie, de la 21:00, la Gradina de Vara a Filarmonicii Capitol
- Marti, 14 iulie, de la 21:00, in Piata Unirii
Trailerul zilei: District 9
Deci filmul asta chiar vreau sa-l vad in clipa asta. Pacat ca mai dureaza un pic pana la lansare. Despre ce e vorba. Pai o rasa de alieni de tip gandac se hotarasc sa ne viziteze cu ditamai nava lor spatiala si pamantenii, desigur de origine americana, le rechizioneaza ship-ul si pe ocupanti ii "cazeaza" intr-o tabara de refugiati de tip "no humans allowed" undeva prin Africa de sud. Scopul e bineinteles absolut uman: cercetarea tehnologiei straine pentru aplicatii militare si studiul adn-ului extraterestru. Mda. Dar ceva merge rau... si abia astept sa vad ce. Tot misterul asta face sa ma mance palmele in asteptare iar traileru mi-a ridicat paru pe mana. Filmul asta reprezinta revenirea lui Peter Jackson ca producator dupa 4 ani si debutul regizoral a lui Neill Blomkamp.
Trailer:miercuri, 8 iulie 2009
Ice Age 2009. Sau extincţia cinematografelor-dinozaur
Am fost aseara la Ice Age. Nu-mi dau seama daca prietenii care ne-au invitat obţinuseră biletele prin ceva intervenţii, dar am înţeles că pentru primele două săptămâni sunt rezervate toate locurile. Am stat la coadă la intrare pe două rînduri. Şi tot aşa se stătea şi la popcorn. În condiţiile în care nu era nimic baş gratis. Şi o grămadă de oameni veniseră la mall special pentru film, în maşinile lor, pe aglomeraţie şi căldură. Deci industria filmului poate să meargă şi în România. Printr-un marketing inteligent şi cu condiţia să ţi se ofere condiţii decente. Dar hai să vedem cum reacţionează celelalte cinematografe, localizate în punctul zero al urbei. Nici măcar nu mai vorbesc de update-urile tehnice, practic inexistente. Să lăsăm condiţiile de vizionare deoparte. De marketing iarăşi nu poate fi vorba. La Studio, nu numai că nu au avansat, ba au intrat în regres dpdv al afişajului (vezi foto). Hîrtiile astea A4 care anunţă filmele lunii sunt, vă jur, exact ca în 1989. Doar că acum nu mai scrie PRODUCŢIE USSR, ci PREMIERĂ ANGLIA.
.jpg)
Altă problemă: în timp ce la Cinema City ajung cu o săptămână maxim întîrziere, la Timiş filmele ajung cu un delay de jumate de an. Wrestler merită toţi banii. Dar chiar dacă aş dori să-l revăd, nu m-aş arunca în grota dinozaurilor.
.jpg)
La fel ca tema din Ice Age (voi reveni cu detalii despre film, că merită), aceste stabilimente au intrat în Lost World. N-am habar cine le-a dorit moartea. E clar însă că nici nu vrea nimeni să le ţină în viaţă. Înainte mi se rupea inima pentru starea lor. Şi mi-am tot răcit gura de pomană în cîteva articole. Acum, mă lasă rece. Oricum, au intrat în Ice Age. Şi dinozaurii, se ştie, sunt morţi de mult.
.jpg)
Altă problemă: în timp ce la Cinema City ajung cu o săptămână maxim întîrziere, la Timiş filmele ajung cu un delay de jumate de an. Wrestler merită toţi banii. Dar chiar dacă aş dori să-l revăd, nu m-aş arunca în grota dinozaurilor.
.jpg)
La fel ca tema din Ice Age (voi reveni cu detalii despre film, că merită), aceste stabilimente au intrat în Lost World. N-am habar cine le-a dorit moartea. E clar însă că nici nu vrea nimeni să le ţină în viaţă. Înainte mi se rupea inima pentru starea lor. Şi mi-am tot răcit gura de pomană în cîteva articole. Acum, mă lasă rece. Oricum, au intrat în Ice Age. Şi dinozaurii, se ştie, sunt morţi de mult.
later edit: informatie de ultima ora - se pare ca la Studio nu se mai dau filme joia. Cum ar veni: la Studio refrenul corect este NU NE VEDEM JOI...
marți, 7 iulie 2009
Pentru patimasi: Watchmen Director's Cut
V-am mai explicat eu demult cum sta treaba cu extended edition si care sunt filmele cu adevarat "imbogatite" de aceasta denumire. E cazul sa adaug la lista prezentata in postul mai vechi inca un film care nu m-a plictisit deloc in ciuda alungirii sale: Watchmen. Nu am de gand sa reiau cronica din primavara unde mi-am exprimat cam tot ce aveam de exprimat ci doar sa anunt ca se gaseste deja Director's Cut - ul anuntat de Zack Snyder pentru mijlocul lui iulie, mai lung cu 24 de minute decat primul montaj care a rulat deja. Deci daca ala vi s-a parut deja prea lung postul asta nu e pentru voi, clar. Pentru cei care au citit comicbook-ul, cum sunt eu, erau cateva lucruri care scapasera adaptarii, asa ca le-am cautat in versiunea adaugita. Deci ce apare in plus in Director's Cut: mai multe scene mici insesizabile, o scena in care Rorschach bate niste politisti in apartamentul Comediantului, o scena in care Laurie/SilkSpecter 2 dicuta si apoi bate un agent guvernamental pentru a scapa, plus episodul mortii batranului Night Owl de mainile unor batausi, moment destul de important si bine realizat. Judecand la rece filmul asta de 3 ore a trecut ceva mai greu decat versiunea vazuta la Cinema City dar se poate ca marele ecran si intunecimea salii de film sa fi jucat un rol important atunci, ca si emotia vizionarii in premiera.luni, 6 iulie 2009
Trailerul zilei: Tiptoes :))
Stiu ca parem un blog de oameni seriosi si dedicati trup si suflet pasiunii pentru filme de calitate dar abia ce m-am intors din concediu asa ca wtf! Ia priviti ce film au putut face Gary Oldman, Kate Beckinsale, Matthew McConaughey si Patricia Arquette in 2003. Un film cu midgets oameni buni!! L-ati vazut careva?
vineri, 3 iulie 2009
Atunci i-am condamnat pe toti la moarte
Sergiu Nicolaescu m-a invatat ce inseamna Moartea. Aveam patru ani si ma uitam cu ai mei la singurul film ce se difuza intr-o zi la singurul canal de televiziune. Anul:1984. Sergiu Nicolaescu era personajul meu favorit din acel film (singura imagine pe care o retin implica un tren si parca niste soldati nazisti). La un moment dat, Sergiu e ciuruit iar eu nu intelegeam de ce dispare eroul. Am inceput sa chirai, spre ingrijorarea mamei: "Mama, nu plange! Moare doar in film. Sergiu traieste, e actor." La care ii raspund printre lacrimi de crocodil si muci: "Da' de ce a trebuit sa moara? NU VREAU SA MOARA!".
Nici acum nu-i doresc moartea, decat una simbolica: decesul ca autor de filme. In eventualitatea ca se va produce si moartea fizica (regretabila de altfel, dar fireasca) ma astept la seri maraton din filmografia "Comisarului" si la funeralii nationale. Pentru televiziuni ar fi un prilej numai bun sa scoata de la naftalina filme vechi, sa faca talk-show-uri cu apropiatii "maestrului" si audienta cu imaginea artistului in ultimul costum. Desigur, se va vorbi mult despre el si i se vor umfla meritele. De morti numai de bine. De aceea am luat-o un pic inainte si vreau sa privim la rece rolul lui Nicolaescu in cinematografia romaneasca. A fost el un rasfatat al regimului comunist, regim care in ultimii sai ani mizase la greu pe cartea nationalista? In '89 stiu ca vazusem de vreo trei ori la cinema Coroana de foc despre Mircea cel Batran. Apoi in decembrie, primul film pe care l-au dat la televiziunea "libera" a fost Ringul, cica cenzurat de comunisti. Acum stiu ca Nicolaescu sarise la timp in barca noului regim, cu o cascadorie demna de filmele sale cu puscaturi. Mai apoi, aproape m-a scos din sala cu ridicolul Orient Expres. Si m-a dus la limita oripilarii cu exasperantul& involuntar amuzantul 15.
Am scris atat de rau de filmele lui ultime (inca am fost bland) pana am primit amenintari cu bataia de la admiratorii sai. Dar nu de frica fac acest demers. Mi se pare fair play fata de om sa-i recunoastem si meritele, daca le-a avut. Trebuie sa vedem daca ne lasa mostenire si altceva in afara de sutele de kilometri de pelicula uzata si de cateva replici intrate in folclor. Pentru asta am apelat la stiinta lui Marian Radulescu, un connaiseur al cinemaului- in general- si al celui romanesc ante '89, in particular. L-am invitat in studioul Marelui Ecran (via mess). Banda, va rog:
Nici acum nu-i doresc moartea, decat una simbolica: decesul ca autor de filme. In eventualitatea ca se va produce si moartea fizica (regretabila de altfel, dar fireasca) ma astept la seri maraton din filmografia "Comisarului" si la funeralii nationale. Pentru televiziuni ar fi un prilej numai bun sa scoata de la naftalina filme vechi, sa faca talk-show-uri cu apropiatii "maestrului" si audienta cu imaginea artistului in ultimul costum. Desigur, se va vorbi mult despre el si i se vor umfla meritele. De morti numai de bine. De aceea am luat-o un pic inainte si vreau sa privim la rece rolul lui Nicolaescu in cinematografia romaneasca. A fost el un rasfatat al regimului comunist, regim care in ultimii sai ani mizase la greu pe cartea nationalista? In '89 stiu ca vazusem de vreo trei ori la cinema Coroana de foc despre Mircea cel Batran. Apoi in decembrie, primul film pe care l-au dat la televiziunea "libera" a fost Ringul, cica cenzurat de comunisti. Acum stiu ca Nicolaescu sarise la timp in barca noului regim, cu o cascadorie demna de filmele sale cu puscaturi. Mai apoi, aproape m-a scos din sala cu ridicolul Orient Expres. Si m-a dus la limita oripilarii cu exasperantul& involuntar amuzantul 15.
Am scris atat de rau de filmele lui ultime (inca am fost bland) pana am primit amenintari cu bataia de la admiratorii sai. Dar nu de frica fac acest demers. Mi se pare fair play fata de om sa-i recunoastem si meritele, daca le-a avut. Trebuie sa vedem daca ne lasa mostenire si altceva in afara de sutele de kilometri de pelicula uzata si de cateva replici intrate in folclor. Pentru asta am apelat la stiinta lui Marian Radulescu, un connaiseur al cinemaului- in general- si al celui romanesc ante '89, in particular. L-am invitat in studioul Marelui Ecran (via mess). Banda, va rog:
lucianmircul: stiu ca e greu ce iti cer, dar mi-ai promis
marian radulescu: asa
lucianmircul: Vreau sa facem o foarte scurta analiza a "cineastului" Nicolaescu
lucianmircul: la rece, inainte sa moara si sa fim cuprinsi de compasiune, mila si iertare
lucianmircul: Am tot scris de rau de el si vreau sa fiu corect cu el. Sa scriu si de bine, daca e cazul. De aceea te rog sa-mi spui ce inseamna el pentru tine, ce crezi ca inseamna pentru cinematograful romanesc. Si ce ramane de valoare in urma lui
marian radulescu: pentru mine el inseamna foarte putin.
marian radulescu: a insemnat foarte mult pana la varsta de 12 ani cred
lucianmircul: idem
lucianmircul: ma rog, in cazul meu 10 ani
marian radulescu: asta marturisea si mungiu intr-un interviu pt cotidianul , cand l-au intrebat ce filme dragi ro ante 1989 poate numi
marian radulescu: a spus: trandafirul galben si nicolaescu
marian radulescu: apoi pita, daneliuc, tatos, veroiu si saucan
marian radulescu: exact traseul meu
marian radulescu: sa revin
lucianmircul: pai, e vorba de copilarie
marian radulescu: atunci, in copilarie, incercam sa vad tot ce era cu el
marian radulescu: era un idol
marian radulescu: descoperit, cred, in 'Osanda'
marian radulescu: un film nu f rau
marian radulescu: care e bun datorita nu lui (s.n.), ci lui amza, ioanei pavelescu, lui dinica si e. maftei, MUZICII LUI TIBERIU OLAH
marian radulescu: si povestea lui v i popa era captivanta ('velerim si veler doamne')
marian radulescu: apoi a urmat 'Accident'
marian radulescu: care m-a prins prin MUZICA (iar)
marian radulescu: radu goldis acum
marian radulescu: plus actori: gaitan, mihaita si popovici
lucianmircul: aceiasi din Reconstituirea
marian radulescu: (s-au reintalnit dupa 'reconstituirea')
marian radulescu: da
marian radulescu: subiectul politist, captivant
marian radulescu: sergiu la fel
marian radulescu: apoi marea lovitura: REVANSA
marian radulescu: din nou muzica. dupa aproape 30 de ani aveam sa aflu ca genericul si nu numai e compus de a enescu
marian radulescu: pe generic aparea doar numele i popovici (ilustratie muzicala)
marian radulescu: actorii mari, subiecte tari
marian radulescu: legionari
marian radulescu: paraipan etc
marian radulescu: 'Pentru Patrie'
marian radulescu: Capcana Mercenarilor
marian radulescu: Nemuritorii (tv, 1981)
marian radulescu: Duelul (slab)
marian radulescu: Viraj Periculos - slab - avorturi, asistente criminale etc
marian radulescu: Cu mainile curate si Un comisar acuza
marian radulescu: vazute cand s-au reluat pe ecrane: 1983, 1984
lucianmircul: nu uita de Atunci i-am condamnat...
lucianmircul: parca ziceai ca asta e cel mai rotund film al sau
marian radulescu: ala l-am vz in 1980
marian radulescu: da, raman la aceeasi parere
marian radulescu: dupa titus popovici
marian radulescu: actori uriasi
lucianmircul: ce calitati are?
marian radulescu: o povestire buna
lucianmircul: si mana regizorului?
marian radulescu: dramaturgie excelenta
marian radulescu: (nu e vina lui)
marian radulescu: personajul lui amza, nebunul satului care se jertfeste pentru sat
marian radulescu: (tema jertfei, de care e capabil doar NEBUNUL!!)
marian radulescu: SN n-are niciun merit insa
lucianmircul: bag seama ca pe niciunde nu e meritul lui in totalitate, unde a inceput sa centreze si sa dea tot el cu capu, s-a cam coborat nivelul
marian radulescu: filmat corect
marian radulescu: regizorul nu exista
marian radulescu: Mihai Viteazul vazut prin 1981
marian radulescu: surpriza mare
marian radulescu: film de anvergura
marian radulescu: acum nu mai pot sa-l revad
lucianmircul: da, aici poate ar fi una din calitatile lui
marian radulescu: insa pot oricand sa ascult muzica filmelor lui
marian radulescu: tiberiu olah la mihai v
lucianmircul: macar are viziune de coregraf
marian radulescu: 'ringul', ciuleandra, mircea, coroana de foc le-am vazut numai pt muzica lui a enescu
marian radulescu: coregraf?
marian radulescu: nu nici macar
lucianmircul: pana la el, nu s-au mai filmat la noi asemenea scene de razboi
marian radulescu: de colonel care nu s-a jucat suficient cu soldatii de plumb, asta da
marian radulescu: da, daca te incalzeste asta, se poate spune
marian radulescu: si Dacii sa nu uit
marian radulescu: daca tu te mai poti uita la filmele astea numai pt acest motiv esti mare,
marian radulescu: eu nu pot
marian radulescu: filme cu batai si lupte s-au facut in lumea mare de zeci de ani
marian radulescu: si la noi in 1912, Independenta ro
lucianmircul: stii ca se lauda la ceva emisiune pe tvr ca in America, Steven Spielberg le-ar arata studentilor imagini din Mihai Viteazul ca model de cum se filmeaza o batalie ?
marian radulescu: omul e bolnav
marian radulescu: dar nu e singurul
lucianmircul: grandoman?
marian radulescu: genial fara motiv se crede si Daneliuc care desfiinteaza noul val actual
pt ca el si numai el e noul val, el si numai el a adus ceva nou (interviu in adevarul)
lucianmircul: in cazul lui Nicolaescu, poate sa fie si puterea pe care i-a dat-o regimul si pe care a conservat-o si dupa comunisti?
marian radulescu: puterea nelimitata
marian radulescu: si dupa 1990 era al doilea om in stat
marian radulescu: dupa 1990 n-am vazut nimic de el
marian radulescu: ceva secvente din Oglinda si-atat
marian radulescu: nu pot sa mai vad asa ceva
marian radulescu: concluzie:
marian radulescu: cateva scenarii interesante (titus popovici, anusavan salamanian)
marian radulescu: muzica de 5*****: theodor grigoriu, tiberiu olah, richar oschanitzsky, radu goldis, adrian enescu
marian radulescu: si actori care incearca si ei sa salveze ce se mai poate
marian radulescu: pt ca e nevoie de salvarea lor
marian radulescu: in conditiile in care viziunea e TRIUMFALISTA
lucianmircul: crezi ca cinematografiei noastre i-ar fi fost mai bine daca Sergiu n-ar fi facut filme?
lucianmircul: sau toturi are si el meritele sale?
marian radulescu: atentie: FILME DE LUPTE A REGIZAT SI EISENSTEIN SI GRIFFITH. vezi birth of a nation, alexander nevsky, ivan cel groaznic etc
marian radulescu: dar acolo e ARTA
marian radulescu: chiar daca la eisenstein e si ideologie
marian radulescu: dar se pot vedea si revedea
marian radulescu: pt ca nu e grandomanie, triumfalism, patriotism populist
marian radulescu: cred ca financiar a ajutat cinematograful
marian radulescu: in 1986 mircea veroiu a venit la casa tineretului, a fost invitat cu ocazia unui medalion cu filmele lui
marian radulescu: s-a adus vb de sn
marian radulescu: a zis: 'sa-l tina dumnezeu asa cum e ca nu cred ca se va schimba...daca n-ar fi el, niciunul din noi n-ar putea sa faca film in ro’
marian radulescu: pt mine sergiu nicolaescu e si omul care l-a ingropat de viu (ca artist) pe mircea saucan
marian radulescu: unul dintre (alaturi de alti grandomani: mircea dragan, ala cu stefan cel mare, columna , fratii jderi etc)
marian radulescu: i-a spus lui saucan, dupa meandre:
marian radulescu: saucane , esti k.o. .. nu mai faci film niciodata!
lucianmircul: Marian, multumesc mult pentru rabdare, stiu ca nu e unul din subiectele tale favorite
lucianmircul: tura viitoare discutam despre ce-ti place tie. Copilaria lui Ivan de exemplu
marian radulescu: astept sa vb si despre altele
marian radulescu: despre lucruri si filme ADEVARATE
marian radulescu: nu despre surogate
joi, 2 iulie 2009
Apocalipsa cu final fericit
Dacă Apocalipsa crede că mai sperie pe cineva, trebuie s-o dezamăgesc. Fumez apocalipse dintr-a cincea. În timp ce cometa X ne va lovi planeta - in 2012, sa zicem- mulţi vor comenta blazaţi ultimul show pirotehnic: „Dude, am un deja-vú. În ce film am văzut scena asta? Parca Deep Impact”. Altii ii vor linisti pe muritorii mai agitati: „Fără panică, frate! Ce, n-ai mai văzut sfîrşitul lumii?”.
Hollywood-ul ne-a dresat bine pentru Ziua Judecăţii, cu o serie de disaster movies. Să facem un inventar morbid: asteroizi (Armageddon), roboţi (Terminator), alienşi (Independence Day), potopuri (Day After Tomorrow), viruşi (12 Monkeys), zombies (Resident Evil) şi Everyone Else! Nu mi-e frică de Apocalipsă pentru că o cunosc deja. Cam aşa s-ar traduce şi sloganul (KNOW1NG IS EVERYTHING) ultimului film-dezastru. Ditamai profesorul de astrofizică (Nicholas Cage) care explică existenţa Pămîntului prin hazard („Shit happens”), ajunge să creadă în profeţii numerologice, ca un ultras OTV. Am înţeles că profeţiile alea chiar se adeveresc. Dar tot nu le înţeleg sensul. De ce te-ar avertiza Cineva în privinţa unor catastrofe dacă nu le poţi evita? Poate numai daca Cineva vrea sa faca mişto de tine.
Mă rog, dacă ţii să vezi Knowing (Numere Fatale), lasă-ţi logica acasă! Numai aşa poţi intra în poveste, care cum-necum te prinde. O fi datorita secvenţelor copiate din Întîlnire de gradul 3 şi E.T. de Spielberg (omagiu e atunci cand revizitezi un moment din opera unui autor, nu cand redai scena aproape ca in original). Sau te prinde cu scena tragediei aviatice, filmata in genul unui reporter de război (in cazul catastrofei de la metroul new-yorkez prea devenim constienti ca e desenata pe calculator). Regizorul Alex Proyas ne oferă şi secvenţe originale: planeta arde ca o minge de foc pe muzica lui Beethoven. Măcar Simfonia a şaptea să rămînă după noi!
Doua lucruri majore avem a reprosa acestui thriller, dealtfel decent. Introducerea este la limita plictiselii si enunta scolareste cele doua teme ale filmului: „Tati, suntem singuri in Univers?” ( nu divulg a doua tema, pentru ca as fi obligat sa bag avertismentul de spoilere si nu stiu cum, iar tovarasul Richie e la B’est Fest). Finalul, cat ar fi el de poetic si frumos, tot este in dezacord flagrant cu zeitgeist-ul, afirmand ceva de genul: nu-i nimic copilasi, va da tata o jucarie noua! Poate am trecut de virsta cand vroiam ca Bruce Willis sa salveze tot mankind-ul. Sau poate am citit prea mult Chuck Palahniuk. Apropo, uite ce zice anarhistul in Monstrii Invizibili (Polirom, 2007): „Numai cand vom devora planeta asta Dumnezeu ne va da alta. Vom ramane in amintire mai mult pentru ceea ce am distrus decat pentru ceea ce-am creat”.
p.s. In acest moment, Richie sigur ar fi pus avertismentul de spoilere.
Hollywood-ul ne-a dresat bine pentru Ziua Judecăţii, cu o serie de disaster movies. Să facem un inventar morbid: asteroizi (Armageddon), roboţi (Terminator), alienşi (Independence Day), potopuri (Day After Tomorrow), viruşi (12 Monkeys), zombies (Resident Evil) şi Everyone Else! Nu mi-e frică de Apocalipsă pentru că o cunosc deja. Cam aşa s-ar traduce şi sloganul (KNOW1NG IS EVERYTHING) ultimului film-dezastru. Ditamai profesorul de astrofizică (Nicholas Cage) care explică existenţa Pămîntului prin hazard („Shit happens”), ajunge să creadă în profeţii numerologice, ca un ultras OTV. Am înţeles că profeţiile alea chiar se adeveresc. Dar tot nu le înţeleg sensul. De ce te-ar avertiza Cineva în privinţa unor catastrofe dacă nu le poţi evita? Poate numai daca Cineva vrea sa faca mişto de tine.
Mă rog, dacă ţii să vezi Knowing (Numere Fatale), lasă-ţi logica acasă! Numai aşa poţi intra în poveste, care cum-necum te prinde. O fi datorita secvenţelor copiate din Întîlnire de gradul 3 şi E.T. de Spielberg (omagiu e atunci cand revizitezi un moment din opera unui autor, nu cand redai scena aproape ca in original). Sau te prinde cu scena tragediei aviatice, filmata in genul unui reporter de război (in cazul catastrofei de la metroul new-yorkez prea devenim constienti ca e desenata pe calculator). Regizorul Alex Proyas ne oferă şi secvenţe originale: planeta arde ca o minge de foc pe muzica lui Beethoven. Măcar Simfonia a şaptea să rămînă după noi!
Doua lucruri majore avem a reprosa acestui thriller, dealtfel decent. Introducerea este la limita plictiselii si enunta scolareste cele doua teme ale filmului: „Tati, suntem singuri in Univers?” ( nu divulg a doua tema, pentru ca as fi obligat sa bag avertismentul de spoilere si nu stiu cum, iar tovarasul Richie e la B’est Fest). Finalul, cat ar fi el de poetic si frumos, tot este in dezacord flagrant cu zeitgeist-ul, afirmand ceva de genul: nu-i nimic copilasi, va da tata o jucarie noua! Poate am trecut de virsta cand vroiam ca Bruce Willis sa salveze tot mankind-ul. Sau poate am citit prea mult Chuck Palahniuk. Apropo, uite ce zice anarhistul in Monstrii Invizibili (Polirom, 2007): „Numai cand vom devora planeta asta Dumnezeu ne va da alta. Vom ramane in amintire mai mult pentru ceea ce am distrus decat pentru ceea ce-am creat”.
p.s. In acest moment, Richie sigur ar fi pus avertismentul de spoilere.
luni, 29 iunie 2009
Şase rînduri frumoase
Văd în continuare destule filme (unu la două-trei zile), dar nu mai am timp/energie să scriu despre ele. Viaţa ne oferă soluţii. Ca să fiu mai precis, verişoara mea (10x Martina) mi-a făcut cadou o mică agendă de buzunar personalizată pentru cinefili. A Do-It-Yourself Movie Guide (vezi foto). Practic, după fiecare vizionare scriu la cald 6 randuri (doar atît spaţiu îi este rezervat fiecărui film). Pe de o parte e ok, ca oricum n-as avea chef sa ma intind. Pe de alta parte e foarte ok, fiindca imi creaza o oarecare disciplina cronicareasca. Si documenteaza ceea ce vad/consum/traiesc/inghit. Cum ar veni: Jurnal de Cinefil. Iata primele două insemnari:
17 iunie The Four Feathers (Penele de "gîscă", un pretext subţire). STARRING: Heath Ledger, Michael Sheen, Djoumon Hounsou RATING: Brainwash. COMMENTS: Ceea ce trebuia să fie o acuză la adresa culturii machiste (din perioada Angliei Coloniale) ajunge să o proslăvească. Supărător de previzibil. Deranjant de siropos. Hounsou, tot în rol de escortă neagră, la fel ca în Black Diamonds. Scenele cu faţa lui Ledger acoperită de păr, sînge şi funingine anticipează parcă machiajul de Joker. Am reţinut scena cu "rîsul fals de englezoi", pe fundal de Lawrence Of Arabia. Replica-cheie: "Mi te-a scos Domnul în cale". Aş fi preferat ca Domnul să nu-mi scoată filmul în cale.
24 iunie Gerry. DIRECTED BY: Gus Van Sant STARRING: Casey Affleck, Matt Damon şi atît (cei doi au crescut în ochii mei, pentru că tot ei au semnat şi scenariul). RATING: Colectable. COMMENTS: Doi prieteni se vîră singuri într-o capcană de zeci de km pătraţi de deşert. Un film despre doi rătăciţi. Mi-a amintit de minirătăcirile proprii alături de Florin, tovarăşul meu de drumeţii. Aici, la cu totul altă scară: Nevada. Mirajul prieteniei pare că se scurge ca apa din corpurile lor secătuite. De-abia cînd am văzut dedicaţia de pe generic către Ken Kesey am înţeles semnificaţia gestului final, acelaşi cu al indianului "mut" din Zbor deasupra unui cuib de cuci. Imagini obsedante, chinuitoare, prin senzaţiile claustrofobice pe care ţi le induc, în ciuda spaţiului vast redat de cameră. Dacă te-ai plictisit la Into The Wild (Sean Penn) aici n-o să rezişti nici 20 de minute. Van Sant te face să simţi ce simt cei doi pierduţi, situaţia lor fără scăpare. Happy-End în Death Valley? No Way. Secvenţă: marşul ritmat al celor doi, văzuţi în prim-plan, conţine nişte elemente horror desprinse parcă din Marsul cel lung (Stephen King).
duminică, 28 iunie 2009
Trailerul zilei: Zombieland
O comedie horror cu zombie e tocmai ce ne lipsea dupa afluenta de filme cu vampiri si slasher/killeri. Bineinteles cu conditia ca poantele sa salveze ridicolul scenariului. Deci am ajuns si la faza cu Pamantul cotropit de zombie retarzi. Noroc ca exista cativa "destepti" - Woody Harrelson printre ei - care s-au specializat in killareala de morti vii si o practica cu pricepere si entuziasm pentru distractia spectatorului. Trailerul pare interesant.
vineri, 26 iunie 2009
XXY (2009)
XXY e un film mai altfel decat ce gusta majoritatea cinefililor. Nici nu stiu daca are sens sa scriu despre el dar uite ca o fac. In mod clar nu e un film facut cu gandul la o pozitie in box office, nici macar nu e un film american, intrucat e genul de poveste incomoda care nu beneficiaza de o larga distributie dar il gasesti la majoritatea festivalurilor de film. E un film argentinian care ridica intrebarea ce anume ne imparte in barbati si femei: felul in care aratam sau felul in care ne simtim? Si ce facem in clipa in care aratam in ambele feluri dar ne simtim undeva la mijloc? Deci un film care trateaza sexualitatea intr-o maniera pe care pe mine unul m-a surprins si mi-a lasat niste nelamuriri in anumite privinte.
Alex (Ines Efron) e o tanara "ciudata" de 15 ani care s-a mutat impreuna cu parintii ei in Uruguay, intr-o zona retrasa, pastrand tacerea asupra felului ei diferit de teama stigmatizarii. Desi arata ca o fata in urma tratamentului intensiv cu medicamente supresive, partea masculina incepe sa revina tot mai puternic, simultan cu descoperirea propriei sexualitati. Tatal incearca s-o ajute oferindu-i carti si sfaturi dar hormonii isi fac de cap. Primind vizita unui chirurg renumit si a familiei sale, interesati de cazul ei, fata/baiatul dezvolta la randul sau un interes pentru Alvaro, fiul doctorului, incercand sa-l seduca. In paralel cu reticenta acestuia ea/el trebuie sa faca fata si situatiei neplacute de a-si fi dezvaluit secretul intregii comunitati de pescari locali si unei tentative de viol.
XXY e un film serios care vorbeste despre sentimente, descoperire de sine, acceptare si decizii grele, adica despre viata in general asa cum se vede ea prin ochii unui hermafrodit. Criza prin care trece acesta contribuie la maturizarea lui si la acceptarea conditiei sale. Stilul de realizare aduce foarte mult cu cinema-ul spanio, practic sunt inrudite, lucru care se vede in franchetea limbajului si lipsa de pudoare a scenelor. Realism european in contra fictionalului hollywoodian. Filmul are multa sensibilitate, regizoarea Lucia Puenzo punand suflet in el, si reprezinta o alternativa perfecta pentru spalarea creierului de efectul blockbusterelor verii. Un atu in plus pentru a-l cauta o reprezinta premiul criticii la Cannes 2007 si faptul ca a reprezentat Argentina cam peste tot in lume. Sper ca o sa-l vedeti si o sa va exprimati impresiile aici.
Trailer.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)