marți, 2 iunie 2009
2009 MTV Movie Awards
Pe vremea cand inca urmaream TV mai trageam cate un ochi si la show-urile MTV, in special la premiile pentru cinema. Erau niste spectacole totale, mai amuzante decat competitiile "oficioase" pe care le stim cu totii. Acum nu mai am ochi pentru asa ceva, dar mai citesc cate o stire si de ex. dau peste rezultatele Premiilor MTV. Nu pot sa nu remarc un pattern intre castigatori:
BEST MOVIE
* Twilight
* The Dark Knight
* High School Musical 3: Senior Year
* Iron Man
* Slumdog Millionaire
BEST FEMALE PERFORMANCE
* Angelina Jolie - Wanted
* Anne Hathaway - Bride Wars
* Kate Winslet - The Reader
* Kristen Stewart - Twilight
* Taraji P. Henson - The Curious Case of Benjamin Button
BEST MALE PERFORMANCE
* Christian Bale - The Dark Knight
* Robert Downey Jr. - Iron Man
* Shia LaBeouf - Eagle Eye
* Vin Diesel - Fast & Furious
* Zac Efron - High School Musical 3: Senior Year
BREAKTHROUGH PERFORMANCE FEMALE
* Amanda Seyfried - Mamma Mia!
* Ashley Tisdale - High School Musical 3: Senior Year
* Freida Pinto - Slumdog Millionaire
* Miley Cyrus - Hannah Montana: The Movie
* Vanessa Hudgens - High School Musical 3: Senior Year
* Kat Dennings - Nick & Norah’s Infinite Playlist
BREAKTHROUGH PERFORMANCE MALE
* Robert Pattinson - Twilight
* Taylor Lautner - Twilight
* Ben Barnes - The Chronicles of Narnia: Prince Caspian
* Dev Patel - Slumdog Millionaire
* Bobb’e J. Thompson - Role Models
BEST COMEDIC PERFORMANCE
* Amy Poehler - Baby Mama
* Anna Faris - The House Bunny
* James Franco - Pineapple Express
* Jim Carrey - Yes Man
* Steve Carell - Get Smart
BEST VILLAIN
* Derek Mears - Friday The 13th
* Dwayne Johnson - Get Smart
* Heath Ledger - The Dark Knight
* Johnathon Schaech - Prom Night
* Luke Goss - Hellboy II: The Golden Army
BEST FIGHT
* Anne Hathaway vs. Kate Hudson - Bride Wars
* Christian Bale vs. Heath Ledger - The Dark Knight
* Ron Perlman vs. Luke Goss - Hellboy II: The Golden Army
* Robert Pattinson vs. Cam Gigandet - Twilight
* Seth Rogen and James Franco vs. Danny McBride - Pineapple Express
BEST KISS
* Angelina Jolie and James McAvoy - Wanted
* Freida Pinto and Dev Patel - Slumdog Millionaire
* James Franco and Sean Penn - Milk
* Kristen Stewart and Robert Pattinson - Twilight
* Paul Rudd and Thomas Lennon - I Love You, Man
* Vanessa Hudgens and Zac Efron - High School Musical 3: Senior Year
BEST WTF MOMENT (New Category)
* Amy Poehler - Baby Mama, Peeing In the Sink
* Angelina Jolie - Wanted, Curved Bullet Kill
* Ayush Mahesh Khedekar - Slumdog Millionaire, Jumping in the Poop Shed
* Ben Stiller - Tropic Thunder, Tasting the Decapitated Head
* Jason Segel and Kristen Bell - Forgetting Sarah Marshall, Naked Break-Up
BEST SONG FROM A MOVIE (New Category)
* “Jai Ho” - AR Raham, Slumdog Millionaire
* “The Wrestler” - Bruce Springsteen, The Wrestler
* “The Climb” - Miley Cyrus, Hannah Montana: The Movie
* “Decode” - Paramore, Twilight
Uimirea mea a atins Level V [Get the fuck outta here - maximum de uimire pe scara blocului) in momentul in care am observat ca saracul Twilight a fost scos din schema la Best WTF moment!!! Cum naiba, nu exista nici unul in tot filmul? Adica nu a stat nimeni cu respiratia oprita la vreo scena soptind WTF? Haida de ca filmul asta e cap-coada un mare WTF!
luni, 1 iunie 2009
Calu' declara
Vesti bune de la Sergiu Nicolaescu. Maestrul a fost operat la fiere, dupa cum a declarat V. Calu, purtatorul de cuvant al Spitalului Elias. Citam din Evenimentul Zilei de azi: "Calu a precizat că medicii au efectuat o intervenţie laparoscopică de colecistectomie, iar operaţia a decurs fără incidente."Mi se pare absolut normala prezenta calului la Spitalul Elias. Dupa o viata petrecuta pe platou alaturi de maestru, Calu nu putea sa lipseasca tocmai acum.
Trailerul zilei: New Moon
Cu riscul de a-mi atrage cateva huiduieli din partea publicului cunoscator, bag si eu trailerul proaspat la partea a doua din saga Twilight - New Moon, strict pentru fetele care adora vampirii sclipiciosi si sugaciosi si uda canapelele alea confortabile de la mall in fata posterului cu Robert Pattinson. Uite asa ne vindem sufletul pentru trafic :)).
Trailer:
(beware, contains werewolf)
duminică, 31 mai 2009
Doi regizori tineri
Amandoi au implinit zilele astea 79 de ani. Amandoi au facut scoala de ingineri. Clint Eastwood s-a lansat in spaghetti western-urile lui Sergio Leone. Sergiu Nicolaescu, cu Dacii. Amandoi au facut cam doua filme pe an, din care (prea) multe patriotice. Amandoi regizeaza, canta si joaca. Daca-l crezi pe Nicolaescu, atunci amandoi au avut cel putin un miliard de spectatori. Sa ne oprim aici cu asemanarile dintre Nicolaescu si Eastwood. Al nostru continua sa livreze de 20 de ani chestii nevizionabile (chiar si pentru fanii nostalgici), spre rusinea C.N.C-ului care ii umfla (din banii nostri) orgoliul de „mare regizor”, spre iritarea breslei si spre adanca oripilare a spectatorului obisnuit. Batranul lor face filme scolaresti, cu morala, corecte politic, dar deloc prafuite sau lipsite de farmec. In Gran Torino, Eastwood joaca prototipul eroului american care a cucerit Vestul Salbatic si a facut dreptate "neiertator", a luptat in Coreea sau Vietnam, iar acum, la varsta senectutii, lupta cu gastile de cartier (deci o compilatie din tot ce a jucat & regizat Eastwood de la The Good, The Bad & The Ugly) incoace. "Walt Kowalsky mi-a spus odata ca nu stiu nimic despre viata si moarte, pentru ca sunt un virgin de 27 de ani, supraeducat, care le tine de mana pe babele superstitioase si le promite eternitatea. Walt n-avea nici o problema sa spuna ce crede. Dar avea dreptate. Nu stiam nimic despre viata si moarte pana l-am cunoscut pe Walt si, baiete, ce-am mai invatat!" asta e epitaful de celuloid al ultimului personaj incarnat de Eastwood. Un morocanos atasant care e mai apropiat de vecinii sai, niste emigranti chinezi din etnia Hmong, decat de fiii sai. Aici Eastwood ne preda o lectie despre barbatie: cum trebuie sa injure ( Be polite, but don't kiss ass), ce scule sau ce masina bengoasa trebuie sa posede un barbat. In ciuda limbajului sau pacatos (ii face pe negrii "spooks" si pe chinezi ii izgoneste de pe gazonul sau), toleranta etnica a personajului (in fapt, el insusi un emigrant polonez), e prea "in your face" dupa ce afli ca a hacuit 15 galbejiti in Coreea. Ma rog, aici se simte interventia la scenariu a tipului care a facut Crash (Paul Haggis). In scenele cand batranul se ia la tranta cu inamicul, ca in tinerete, pe fundal se aude un rapait scurt de tobe martiale. E o autoironie subtila. Semn ca batranul regizor are simtul ridicolului. O calitate care merita apreciata.
Nicolaescu lor a declarat ca e ultimul film in care joaca. Nicolaescu nostru a inceput sa lucreze la Poker, pentru ca vrea sa „aduca spectatorii romani in sala”. In acest timp, Corneliu Porumboiu a fost distins cu premiul criticii si al juriului Un Certain Regard la Cannes pentru Politist, adjectiv (film independent). Un fleac...
p.s. Cand eram mic il iubeam pe Sergiu. Acum nici macar nu-l mai detest. Zilele astea s-a internat iar in spital. Ma gandeam ca o sa moara fix cand imi apare articolul in care il iau iarasi la 11 metri. In acest caz, asteptati-va la o saptamana intreaga de filme marca Nicolaescu si la editii speciale despre rolul jucat de el in cinematografia noastra. Cred ca televiziunile au pregatit deja medalioane cu artistul si extrase din emisiunile in care a fost invitat, asa cum babele la sat pun deoparte prosoape si batiste pentru inmormantarea in care vor fi protagoniste. Si-atunci, m-am intrebat: chiar, ce rol a jucat comisarul in cinematografia noastra? A fost "The Bad" la finalul carierei, asta o stiu sigur. Dar a fost "The Good" vreodata? Sunt curios ce va scrie, pe bune, pe epitaful lui Sergiu. Poate n-a fost nici alb, nici negru. O fi fost pistruiat.
vineri, 29 mai 2009
OptaTIFF sau Obligatoriu
de Lucian Mircu
Pentru mine e o zi tristă. Astazi începe a opta ediţie TIFF. Sunt trist că absentez. Absentez motivat de la cel mai mare festin de cinema nou, alternativ, vibrant, rebel, oripilant, entuziasmant, revoluţionar, actual şi tot ce vreţi de pe plaiurile mio. Cea mai efervescentă sărbătoare de cinema la care am asistat (mărturie, mai jos două articole pe care le-am scris la ediţiile anterioare). E locul filmelor pe care probabil n-o să le vedeţi vreodată în altă parte. Locul marilor premiere. Aici am văzut Moartea Domnului Lăzărescu, în picioare, într-o sală plină ochi. Aici m-am înecat de rîs la A fost sau n-a fost. Aici puteţi vedea ultima creaţie Porumboiu sau Mungiu: Poliţist, adjectiv şi Amintiri din Epoca de Aur. Dacă aveţi şansa, vă rog eu, mergeţi! Chiar şi o deplasare de trei zile, turism de week-end. Pot să vă dau adresa unui motel ieftin în centru, lîngă Parcul Botanic, a două fast-food-uri chinezeşti. Vă vînd şi secretul unei locante, chiar lîngă cinema Victoria, cu o binecuvîntată varză a la Cluj şi cea mai spectaculoasă plăcintă cu brînză, ceva cu nume unguresc. Totuşi, dacă stau bine să-mi aduc aminte, începe să fie o zi frumoasă.
“Arta, Victoria şi ardelenii” sau 48h de TIFF (2005)
Când am ajuns la locul faptei, Festivalul Internaţional de Film Transilvania începuse deja de o săptămână. Mai aveam două zile. Îţi dai seama că eşti în Cluj şi după felul molcom în care se schimbă culoarea semafoarelor. Abaterile de la program au fost minore când te gândeşti că au rulat 90 de filme şi nenumărate alte evenimente. Cinematografele (Republica, Victoria, Arta) au fotolii confortabile şi surround. Aşadar, 10 zile de peliculă pe pâine (spectacolele au rulat mai mereu cu sala plină). Multe filme, din concurs sau dinafară, au venit pe conductă direct de la Cannes sau alte festivaluri. Cu câteva excepţii, nu o să le vedem la cinema. Poate la tv peste 20 de ani. Unele au fost însoţite de realizatori. De exemplu, Todd Solondz a prezentat publicului cinefag “Palindromuri” - o poveste auto-ironică despre copii abuzaţi. Voiaj realist prin purgatoriul spitalicesc, “Moartea Domnului Lăzărescu” a confirmat aşteptările create de premiul obţinut la Cannes. A fost “preferatul publicului” de la Cluj. Mai înhaţă de aici premiul pentru regie (Cristi Puiu îşi consideră personajul “un Lazăr al secolului XXI”) şi interpretare (Ion Fiscuteanu şi Luminiţa Gheorghiu). În total, am văzut 9 filme şi vreo câteva scurt-metraje româneşti. Puţin dar suficient. Încă mai am gust de peliculă pe limbă. Acum, la închiderea ediţiei, mi-e foarte somn şi de aici incoerenţa materialului. Promit că va urma (va urma şi a cincea ediţie TIFF la care mă abonez de pe-acum).
Pentru mine e o zi tristă. Astazi începe a opta ediţie TIFF. Sunt trist că absentez. Absentez motivat de la cel mai mare festin de cinema nou, alternativ, vibrant, rebel, oripilant, entuziasmant, revoluţionar, actual şi tot ce vreţi de pe plaiurile mio. Cea mai efervescentă sărbătoare de cinema la care am asistat (mărturie, mai jos două articole pe care le-am scris la ediţiile anterioare). E locul filmelor pe care probabil n-o să le vedeţi vreodată în altă parte. Locul marilor premiere. Aici am văzut Moartea Domnului Lăzărescu, în picioare, într-o sală plină ochi. Aici m-am înecat de rîs la A fost sau n-a fost. Aici puteţi vedea ultima creaţie Porumboiu sau Mungiu: Poliţist, adjectiv şi Amintiri din Epoca de Aur. Dacă aveţi şansa, vă rog eu, mergeţi! Chiar şi o deplasare de trei zile, turism de week-end. Pot să vă dau adresa unui motel ieftin în centru, lîngă Parcul Botanic, a două fast-food-uri chinezeşti. Vă vînd şi secretul unei locante, chiar lîngă cinema Victoria, cu o binecuvîntată varză a la Cluj şi cea mai spectaculoasă plăcintă cu brînză, ceva cu nume unguresc. Totuşi, dacă stau bine să-mi aduc aminte, începe să fie o zi frumoasă.
“Arta, Victoria şi ardelenii” sau 48h de TIFF (2005)
Când am ajuns la locul faptei, Festivalul Internaţional de Film Transilvania începuse deja de o săptămână. Mai aveam două zile. Îţi dai seama că eşti în Cluj şi după felul molcom în care se schimbă culoarea semafoarelor. Abaterile de la program au fost minore când te gândeşti că au rulat 90 de filme şi nenumărate alte evenimente. Cinematografele (Republica, Victoria, Arta) au fotolii confortabile şi surround. Aşadar, 10 zile de peliculă pe pâine (spectacolele au rulat mai mereu cu sala plină). Multe filme, din concurs sau dinafară, au venit pe conductă direct de la Cannes sau alte festivaluri. Cu câteva excepţii, nu o să le vedem la cinema. Poate la tv peste 20 de ani. Unele au fost însoţite de realizatori. De exemplu, Todd Solondz a prezentat publicului cinefag “Palindromuri” - o poveste auto-ironică despre copii abuzaţi. Voiaj realist prin purgatoriul spitalicesc, “Moartea Domnului Lăzărescu” a confirmat aşteptările create de premiul obţinut la Cannes. A fost “preferatul publicului” de la Cluj. Mai înhaţă de aici premiul pentru regie (Cristi Puiu îşi consideră personajul “un Lazăr al secolului XXI”) şi interpretare (Ion Fiscuteanu şi Luminiţa Gheorghiu). În total, am văzut 9 filme şi vreo câteva scurt-metraje româneşti. Puţin dar suficient. Încă mai am gust de peliculă pe limbă. Acum, la închiderea ediţiei, mi-e foarte somn şi de aici incoerenţa materialului. Promit că va urma (va urma şi a cincea ediţie TIFF la care mă abonez de pe-acum).
O bucata din Tudor Giurgiu, fondatorul festivalului, si mult cinema Republica
Radu Mihaileanu prezinta premiul Caesar
Anamaria Marinca, la interviu
Actorul Ion Sapdaru la premiera A fost sau n-a Fost
TIFF 06: Meeting-Point (2007)
No, păi...Cluj Napoca. Ploaie, soare. Varză, mămăligă. Filme, vedete. Filme-vedetă. Via Cannes. Noul val. Corneliu Porumboiu. („A fost sau n-a fost”). Radu Mihăileanu. Echipa Re:publik. Re:voluţia cool. Scurt-metraje. Viva pelicula. No, păi... Vikiendu’ ăsta... şi gata. Nu rata!
Primele zile de TIFF ‘06 au fost sabotate de meteo. Chiar dacă cinema = înăuntru, când pendulezi între diverse locaţii din festival nu poţi ignora vremea bacoviană. Sau m.cub de apă din şosete. Şi totuşi, a domnit o atmosferă de entuziasm contagios. Nu neapărat pentru că ediţia cu nr. 5 a Festivalului de Film Transilvania ar fi fost „mai mare, mai profesionistă” aşa cum zicea fondatorul Tudor Giurgiu, în seara inaugurală. Ci pentru că TIFF rămâne un loc al întâlnirilor. Al marilor întâlniri. Mă gândesc aici la proaspătul laureat César - regizorul Radu Mihăileanu. După proiecţia ultimului său film (Trăieşte!) a răspuns întrebărilor unui public entuziasmat. Sala a vibrat la maxim şi la spectacolul de gală: A fost sau n-a fost ( filmul 100% privat a lui Corneliu Porumboiu, premiat la Cannes). N-am mai văzut până acum aşa o dezlănţuire de simpatie. Practic, se aplauda ca la teatru, la fiecare scenă savuroasă. Irepetabile au fost şi întâlnirile cu actorii Ion Sapdaru, Luminiţa Gheorghiu sau Buhuhu!...Udo Kier. Dar şi întâlnirile filmice, selecţia de acum fiind mai incitantă ca oricând. Parcă şi scurt-metrajele româneşti au cunoscut un salt calitativ (nu mă refer doar la Marilena de la P7 – în regia lui Cristi Nemescu). Partea faină e că tot mai mulţi tineri trăiesc magia festivalului (nu mă refer doar la voluntarii veniţi chiar şi din Extremul Orient). Am întâlnit mulţi timişoreni la festival (nu mă refer doar la Andrei Ujică, care a prezentat tinerilor metoda sa de film documentar). Noul val în cinema nu poate exista fără un nou val de public. TIFF pregăteşte acest public. Despre cât de necesar&special e acest eveniment a vorbit tot în seara inaugurală şi Luminiţa Gheorghiu: „Mi-a fost dor de atmosfera asta extraordinară. Am trăit toată viaţa pentru reacţia din seara asta, vă jur”.
Primele zile de TIFF ‘06 au fost sabotate de meteo. Chiar dacă cinema = înăuntru, când pendulezi între diverse locaţii din festival nu poţi ignora vremea bacoviană. Sau m.cub de apă din şosete. Şi totuşi, a domnit o atmosferă de entuziasm contagios. Nu neapărat pentru că ediţia cu nr. 5 a Festivalului de Film Transilvania ar fi fost „mai mare, mai profesionistă” aşa cum zicea fondatorul Tudor Giurgiu, în seara inaugurală. Ci pentru că TIFF rămâne un loc al întâlnirilor. Al marilor întâlniri. Mă gândesc aici la proaspătul laureat César - regizorul Radu Mihăileanu. După proiecţia ultimului său film (Trăieşte!) a răspuns întrebărilor unui public entuziasmat. Sala a vibrat la maxim şi la spectacolul de gală: A fost sau n-a fost ( filmul 100% privat a lui Corneliu Porumboiu, premiat la Cannes). N-am mai văzut până acum aşa o dezlănţuire de simpatie. Practic, se aplauda ca la teatru, la fiecare scenă savuroasă. Irepetabile au fost şi întâlnirile cu actorii Ion Sapdaru, Luminiţa Gheorghiu sau Buhuhu!...Udo Kier. Dar şi întâlnirile filmice, selecţia de acum fiind mai incitantă ca oricând. Parcă şi scurt-metrajele româneşti au cunoscut un salt calitativ (nu mă refer doar la Marilena de la P7 – în regia lui Cristi Nemescu). Partea faină e că tot mai mulţi tineri trăiesc magia festivalului (nu mă refer doar la voluntarii veniţi chiar şi din Extremul Orient). Am întâlnit mulţi timişoreni la festival (nu mă refer doar la Andrei Ujică, care a prezentat tinerilor metoda sa de film documentar). Noul val în cinema nu poate exista fără un nou val de public. TIFF pregăteşte acest public. Despre cât de necesar&special e acest eveniment a vorbit tot în seara inaugurală şi Luminiţa Gheorghiu: „Mi-a fost dor de atmosfera asta extraordinară. Am trăit toată viaţa pentru reacţia din seara asta, vă jur”.
Avatar: Concept Art
Incepe frenezia in randul impatimitilor dupa sf o data cu aparitia primelor imagini din Avatar-ul lui James Cameron. E vorba de doar cateva imagini din concept art book-ul ce va fi in curand pus la dispozitie fanilor. Dupa spusele lui Cameron "va fi ceva ce nu s-a mai vazut pana acum"! Si in 3D. Practic va crea o planeta, un ecosistem cu forme de viata indigene etc. Vazusem un interviu cu Sigourney Weaver care era absolut extaziata la gandul cum va arata filmul. Cred si eu, la 240 de milioane cat e bugetul. Am absoluta incredere in James Cameron ca nu va dezamagi. Intotdeauna a facut lucrurile profesionist si meticulos. Aliens 2 e favoritul meu din serie. Terminator 2 la fel. Abys a fost foarte destept la vremea lui, iar Titanicul, oricat l-as uri pentru popularitatea lui, a avut un impact puternic asupra modului de a face film. Probabil Avatar va fi un alt punt de cotitura in cinema: instalarea 3D-ului in varful piramidei.
photsource: MarketSaw
joi, 28 mai 2009
Trailerul zilei: Moon
"The film revolves around Sam Bell (Sam Rockwell), who is nearing the end of his contract with Lunar. He’s been a faithful employee for 3 long years. His home has been Selene, a moon base where he has spent his days alone, mining Helium 3. The precious gas holds the key to reversing the Earth’s energy crisis. But 2 weeks shy of his departure from Selene, Sam starts seeing things, hearing things and feeling strange. And when a routine extraction goes horribly wrong, he discovers that Lunar have their own plans for replacing him and the new recruit is eerily familiar." Moon
The Sheltering Sky (1990)
Carte Vs. Film
rating: Colectable
Sunt rare ocaziile cand citesc o carte buna si apoi a doua zi am parte si de filmul ei. Mult mai rare sunt insa situatiile cand nu sunt dezamagit de nici una din ele. The Sheltering Sky a fost una din acele raritati in care dupa ce am citit cartea (Ceai in Sahara de Paul Bowles) am pus mana si pe filmul lui Bernardo Bertolucci din 1990, adaptare fidela a romanului. Si am fost absolut incantat. Atat cartea cat si filmul sunt concentrate pe ideea de calatorie, dar in vreme ce traducerea in romana a cartii m-a abatut de la sensul titlului, purtandu-mi gandul catre diferite partide de ceai (se bea mult ceai in fostele colonii) abia filmul "mi-a deschis ochii" punand in prim plan Cerul. Din aceast motiv consider ca cele doua nu sunt in competitie, si nu ma veti auzi niciodata spunad care din ele e mai buna, pentru ca filmul pur si simplu completeaza cartea. Merg impreuna folosind instrumente diferite ca sa spuna aceeasi poveste.
Povestea presupune o calatorie de regasire, o tentativa de a reaprinde pasiunea intr-un cuplu plictisit de normalitate. Port (John Malkovich) si Kit Moresby (Debra Winger), doi americani din New York, impreuna cu un amic, Tunner (Scott Campbell) calatoresc in Africa in scopul unei sederi prelungite. Merg din oras in oras afundandu-se tot mai tare in desert in cautarea unui loc cat mai deosebit. Ei nu sunt turisti, sunt calatori, cum le place sa-si spuna, explicand ca turistul se gandeste la intoarcere din prima clipa cand ajunge, in vreme ce calatorul poate sa nu se mai intoarca niciodata. Aceste vorbe concentreaza intreaga poveste prin fatalismul continut de ele.
Figura centrala atat in carte cat si in film este Kit, femeia, sotia, amanta, cea care tine trioul la un loc. Si-ar dori reuniunea cu Port dar nu e dispusa sa faca nimic pentru asta, "totul trebuie sa vina de la el", insa in acelasi timp e atrasa de tinereatea si jovialitatea amicului Tunner, neascunzandu-i acest fapt lui Port si starnind gelozia lui. In fapt, e o femeie duplicitara care traieste usuratic dar e in acelasi timp e tematoare sa-si asume riscurile unei confruntari sentimentale directe. E intr-o amanare perpetua si realizeaza acest fapt abia cand e prea tarziu.
Din cartea Ceai in Sahara (tr. rom) decoperi multe din reflectiile interioare personajelor ceea ce nu se regaseste decat firav in film. Ar fi fost si greu, caci, desi il avem pe Paul Bowles ca narator, el apare doar ca factor moralizator asupra intregii intamplari. Deci psihologia personajelor, explicatiile si motivatiile actiunilor lor, sunt mult mai clare in carte. La fel si visele lui Port, care sunt foarte amplu descrise in vreme ce in film sunt doar amintite. The Sheltering Sky insa pluseaza la capitolul imagine, ceea ce in carte iti lipseste, cititorul fiind lasat in bratele propriei imaginatii. Culorile desertului sunt absolut magnifice: albul orbitor si galbenul pal din vazduh, portocaliul nisipului, albastrul azuriu al cerului, roseata unui apus de soare desertic, toate sunt pitoresti de-a dreptul. Cinematografia lui Vittorio Storaro e superba. Un pustiu ademenitor, majestic si amenintator in acelasi timp, intins sub un cer ca o cupola protectoare care cheama tot mai adanc ascunzand faptul ca te apropie de punctul fara intoarcere. E locul in care civilizatia cum o stim noi se pierde, ingropata in nisipul vesniciei.
In ce-i priveste pe actori si interpretarea lor, John Malkovich nu poate fi decat extraordinar, chiar si atunci cand nu face nimic altceva decat sa bea ceai. Agonia sa din final e mult mai emotionala vizual decat o aveam descrisa in carte. Debra Winger e foarte sexy la cei 35 de ani cat avea in timpul filmarilor, iar asta in ciuda faptului ca Bertolucci e cuminte, rezumandu-se doar la cateva nuduri (comparativ cu The Dreamers). Muzica (onorata cu un Glob de Aur) este la randul ei de apreciat, potentand foarte bine imaginile cu ritmurile specifice lumii arabe si, in special, Africii.
Trailer.
miercuri, 27 mai 2009
Ai filme în cap? Scrie-le!
Dacă eşti un tînăr pasionat de cinema, acum ai o şansă să-ţi vezi filmul pe ecran şi nu doar în minte. Mai trebuie să ai condei şi idei. Şi mai puţin de 29 de ani (cînd tocmai credeam că pot scoate drafturile alea vechi din sertar, am "întîrziat" cu 54 de zile). Poate te încadrezi:Asociatia Culturala Control N organizeaza intre 15 aprilie si 31 iulie 2009 etapa nationala a Concursului de Scenarii NISI MASA. Concursul se desfasoara pentru al 8-lea an in Europa si este unul dintre cele mai cunoscute concursuri adresate pasionatilor de cinema.
Concursul European de Scenarii NISI MASA se adreseaza tinerilor scenaristi, profesionisti si amatori, cu varste cuprinse intre 18 si 28 de ani. Inscrierea la concurs se face trimitand un scenariu de film de scurt metraj, puternic legat de tema din acest an: “Tabu”.
Se vor desemna maxim 3 scenarii castigatoare ale fazei nationale, care ulterior vor participa la etapa de jurizare internationala. Etapa de jurizare internationala se va definitiva in luna noiembrie cu desemnarea celor 12 scenarii castigatoare. Scenaristii selectionati vor participa gratuit la workshopul European Short Pitch şi vor avea ocazia sa obtina finantare pentru producerea scenariilor lor.
Mai multe detalii despre inscrierea la concurs, conditii de participare si ghidul de baza pentru scrierea scenariilor se gasesc pe site-ul www.nisimasa-scriptcontest.eu si la adresa de email: info@controln.ro.
Pentru inspiraţie, uite o idee mişto de scurtmetraj: “Du-te într-un loc. Întreabă 50 de oameni acelaşi lucru. Filmează-le răspunsurile”. Ce-mi place foarte mult la proiectul 50 people1question sunt oamenii din film. Uitasem cît de frumoşi pot fi oamenii adevăraţi.
Fifty People, One Question: London from Fifty People, One Question on Vimeo.
duminică, 24 mai 2009
Cannes 2009: Previziuni + Premii
Gata, v-am lasat destul sa va ganditi la Concurs. Acum ne dam noi cu parerea pana nu ne-o ia juriul de la Cannes inainte si anunta castigatorii din seara asta. Nu stiu ce parere v-a facut voua selectia, dar noi de pe Marele Ecran am citit un pic ce zicea lumea de la festival si impresia generala e ca sunt foarte mult filme pe care ne dorim sa le vedem. Barfele umbla in jurul Bastarzilor lui Tarantino (cica Universal ar vrea sa-l trimita in cabina de montaj sa mai lucreze la film) si a Antichristului lui von Trier care ar fi starnit reactii ciudate, dezaprobatoare. Cert e ca un film necontroversat nu naste acelasi interes ca unul pe care il scuipa si saruta lumea deopotriva. Pe noi romanii iara o sa ne loveasca un aer de superioritate dupa ce filmul lui Porumboiu - Politist, adjectiv - a luat premiul presei la categoria Un Certain Regard. Din 2003 incoace, in fiecare an cate un roman vine cu ceva acasa de la Cannes. Misto, nu?
Deseara se dau insa premiile importante din categoria Competition. Facem si noi pe "specialistii" si dam niste pronosticuri in orb (la unele filme nici macar trailere n-am vazut).
Palme D'Or: Un Prophete (Jaques Audiard)
Grand Prix: in mod exceptional juriul se hotaraste sa dea doua: Bright Star (Jane Campion) & Enter The Void (Gaspar Noe)
Premiul de regie: Ang Lee (Taking Woodstock)
Astea sunt alegerile mele, desi nu stiu exact daca am nimerit categoriile. Si am o presimtire legata si de Park Chan Wook.
Deseara se dau insa premiile importante din categoria Competition. Facem si noi pe "specialistii" si dam niste pronosticuri in orb (la unele filme nici macar trailere n-am vazut).
Palme D'Or: Un Prophete (Jaques Audiard)
Grand Prix: in mod exceptional juriul se hotaraste sa dea doua: Bright Star (Jane Campion) & Enter The Void (Gaspar Noe)
Premiul de regie: Ang Lee (Taking Woodstock)
Astea sunt alegerile mele, desi nu stiu exact daca am nimerit categoriile. Si am o presimtire legata si de Park Chan Wook.
Lucian
Palme D'Or: Enter The Void (Gaspar Noe)
Grand Prix: Un prophete (Jaques Audiard)
Premiul pentru regie: Michael Haneke (The White Ribbon)
Pe langa astea trei filme pe care imi doresc sa le vad neaparat, manifest o curiozitate deosebita pentru Thirst (Park Chan Wook) - despre vampiri in alte feluri - si Vengeance (Johnnie To). Ce sa fac, platesc tribut asiaticilor.
Grand Prix: Un prophete (Jaques Audiard)
Premiul pentru regie: Michael Haneke (The White Ribbon)
Pe langa astea trei filme pe care imi doresc sa le vad neaparat, manifest o curiozitate deosebita pentru Thirst (Park Chan Wook) - despre vampiri in alte feluri - si Vengeance (Johnnie To). Ce sa fac, platesc tribut asiaticilor.
Richie
Revenim cu castigatorii veritabili :D.
Later Edit:
Nu are sens sa mai dedicam un post separat anuntului final. S-au impartit trofeele si fericitii castigatori de la Cannes au fost:
Palme d'Or
DAS WEISSE BAND (The White Ribbon) directed by Michael HANEKE
Grand Prix
UN PROPHÈTE (A Prophet) directed by Jacques AUDIARD
Best Director
Brillante MENDOZA for KINATAY
iar restul aici.
Voi n-ati castigat nimic. Doar eu se pare ca am nimerit Grand Prix-ul si l-am intuit si pe Haneke ca va castiga ceva (nu ma gandeam chiar la Palmier totusi). Sorry, poate data viitoare. Oricum cine vrea la film e binevenit :).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)