Momente "Cu ochii in 4"

Ca dupa fiecare editie Ceau, Cinema!, dincolo de filme, ramanem cu cateva momente de tinut minte. Fiecare participant ramane probabil cu altele, si ne-am bucura sa le aflam. Deschidem lista:

-seara dinainte de festival, cand o mana de inimosi voluntari, condusi (prin puterea exemplului) de Iulia Kovacs, au curatat Gradina de Vara de balarii si au sters de praf fiecare scaun (actiune la care a participat voios chiar si selectionerul, Ionut Mares)

-Coada de la intrare la deschiderea cu Planeta Petrila se intindea pana la semaforul de la Catedrala. Unii ar putea zice ca e semnul unei slabe organizari - asta daca nu stii ce inseamna 700 de spectatori care vin in acelasi timp. In afara de acest record de participare, am avut si un Q & A maraton, care a durat mai bine de o ora, pana la 1 noaptea.

-nu cred ca cineva a mai prezentat sponsorii sau o va mai face vreodata in stilul Christine Cizmas si Laurentiu Banescu (teatrul Aualeu). Ei n-au "prezentat", au facut un "happening".

-momentul cand minerul Catalin Cenusa a tinut sa-si declare, pentru prima data intr-o casnicie de 22 de ani, recunostinta pentru sotia lui. Carmen era in partea cealalta a gradinii, la standul de tricouri, si nu auzise nimic. A doua zi mi-a zis ca daca n-as fi luat-o de mana s-o duc pana in fata scenei, nu s-ar fi putut deplasa. I se taiasera picioarele. Cei doi soti s-au imbratisat pe scena de la Gradina si pot sa pariez pe 10 lubenite ca nu doar ochii lor erau in lacrimi. Asa a simtit Catalin. Ca acesta e momentul in care sa se deschida si sa-i multumeasca sotiei, in fata celui mai numeros si calduros public in fata caruia a vorbit vreodata. Ma simt privilegiat ca am fost acolo.

-Stiam ca Fiicele Dansului (Corki Dancingu) e o alegere riscanta (musical-horror cu sirene carnivore), dar in acelasi timp o placere vinovata. Am vrut sa-l revad pe ecranul panoramic de la Gradina. Mi s-au taiat si mie picioarele, cand filmul s-a intrerupt brusc. Apoi l-am vazut pe Andrei de la tehnic cum scoate cablul dintr-un laptop, il introduce in laptopul de rezerva (!) si filmul se reia imediat. Singurul disconfort pentru spectatori a fost ca au revazut 2 minute din film. M-am bucurat inca o data ca avem o echipa tehnica care isi ia toate masurile pentru a evita un cosmar.

-a doua zi dupa demonstratia Plan Zero de imprimare 3D, am auzit de la un parinte ca baietelul lui a adormit cu mini-clacheta Ceau in mana

-traditionalul deja Mic-Dejun cu Juriu de la Ambasada ne-a dezvaluit trei tineri (Anamaria Antoci, Alex Potocean si Catalin Olaru) dezghetati, simpatici, prietenosi si cu o gramada de povesti din culisele meseriei. Amintirile lui "Poto" cu toate "mortile" lui din filme -inclusiv cele doua din Anacondas: Trail of Blood - sunt de povestit la nepoti.

-discutia cu Alexandru Solomon a putut fi intrerupta doar de caldura infernala a amiezii, altfel ma tem ca eram si acum acolo, in sala de sedinta de la Ambasada, disecand in patru firul de maimuta si "Nasterea lui Tarzan"

-placerea de a-i vedea pe aceiasi trei jurati (plus o gradina plina de oameni) razand cu gura la urechi la Marita (de Cristi Iftime) si apoi pe Potocean, intors acasa la Timisoara, prezentandu-si noul film alaturi de Ada Solomon

-Rasaritul care ne-a prins dupa party-ul Ceau, Cinema din D'arc, care a degenerat sublim si de nepovestit. Ajunge sa spunem ca unul din invitati (Catalin Olaru) i-a acordat ratingul "perfect".

-pe stadionul din Gottlob, inainte sa inceapa filmul, vedeam pentru ultima oara clipul montat de K-lu si -zbang!- o rafala puternica de vant a rupt o gaica a panzei ecranului. Vreo zece secunde ne-am uitat cum flutura in vant. Sporadic, bucati din clip mai licareau pe panza scapata de sub control. Norocul a fost ca fotograful Mircea Gherase (Tzarcu) este si alpinist cu vechime. S-a urcat repede pe scara si in mai putin de 5 minute am dat drumul la film, timp in care oamenii s-au realimentat cu lubenita din partea casei.

Am inteles inca o data ca acest festival nu ne apartine noua, o mana de oameni care-l organizam. E al tuturor celor care si-au daruit o bucata din suflet, din timp, din energie pentru a crea impreuna aceste momente vii, care speram ca vor trai peste timp. Unul din oamenii care au crezut in festival si care ne-a onorat de doua ori cu prezenta, a fost regizorul Razvan Georgescu, plecat dintre noi chiar a doua zi dupa festival. Amintirea lui ramane vie la Ceau, Cinema!