Killing Time. Ucide-mă frumos

Nu ştiu dacă Killing Time, noul lungmetraj independent al lui Florin Piersic Jr., este o guilty pleasure, dar pot spune cu siguranţă că m-am distrat, m-am lăsat păcălit şi mi-am pus întrebări asupra raportului violenţă-cinema în timpul vizionării sale. 

A fost un fel de proiecţie personală, adică m-am trezit singurul spectator în cinematograful Europa (bucureştenii îl ştiu ca fostul Mioriţa) de pe Calea Moşilor, la prima reprezentaţie din însorita zi de marţi. E drept, au mai intrat (nu-mi explic de ce) şi două doamne pensionare, care au plecat însă după câteva minute şi numeroase schimburi de replici cu voce tare (din care am dedus că filmul românesc a ieşit din nou şifonat). Nu am regretat că am rămas unica persoană din sală, pentru că am putut să râd mai cu poftă şi fără stânjeneală la umorul de multe ori foarte (!) negru.

Deşi sună ciudat într-un sistem oricum sărac în producţii şi fonduri (nu şi în premii internaţionale), Killing Time, parodie autohtonă la peliculele americane cu gangsteri sau ucigaşi plătiţi, este un film independent. Şi bine face. Pentru că libertatea lui Florin Piersic Jr. este totală, dar folosită cât mai creativ şi, pe alocuri, exploziv de scandalos (Killing Time este interzis celor sub 18 ani, dar tocmai acest lucru l-ar putea transforma într-un film cult printre adolescenţii pasionaţi de Tarantino & Co). 

Mai jos am încercat să schiţez cinci motive pentru care filmul merită văzut (şi de spectatorii dispuşi să lase pentru scurt timp garda jos):

- Hollywoodul ne-a învăţat că cele mai cool replici şi înjurături între gangsteri sunt cele în engleza americană. Aşa o fi. Numai că Piersic Jr. ne arată că, scrise inteligent, astfel de dialoguri pot prinde natural şi în solul limbii române (mai ales când asasinul principal, jucat de Cristian Ioan Gutău, vorbeşte cu accent moldovenesc).

- Killing Time te aruncă de la început în braţele unui personaj simpatic, comic, aparent naiv sau chiar prostuţ, doar pentru ca spre final să-ţi dezvăluie adevărata natură a răului carismatic şi înşelător.

- Piersic Jr. nu se teme să filmeze în cadre fixe şi minute bune un singur personaj, mizând doar pe carisma actorului şi inteligenţa monologurilor (Killing Time conţine, de fapt, mai multe monologuri decât dialoguri propriu-zise). Şi îi iese.

- Piersic Jr. nu se ia prea mult în serios, rămâne întotdeauna în convenţia parodiei şi a comediei negre, dar ansamblul propune o reflecţie gravă: în ce măsură plăcerea pe care o produce în rândul unor spectatori violenţa  este inocentă? Şi mai putem râde când vorbim de crimă?

- Killig Time este un film de autor în sensul hard, aşa cum numai o producţie independentă şi cu buget redus poate fi: Florinel are unul din cele două roluri principale şi este regizor, scenarist, monteur şi co-producător.

Ionuţ Mareş