Cat de simple si, totusi, cat de pline de sens pot fi unele filme cand ies din mainile unor oameni dotati cu sensibilitatea artistica pe care o solicita meseria de cineast. Aseara in Bruiaj Bar dupa o serie de scurt-metraje de calibru (Wim Wenders, Werner Herzog, Jim Jarmush) a fost proiectata o capodopera a cinema-ului francez din anii 50, Le ballon rouge. Filmul de 30 de minute, regizat de Albert Lamorisse si avandu-l in prim plan pe fiul acestuia, Pascal, e o mica bijuterie magico-realista oscarizata in 1956 pentru cel mai original scenariu.
E povestea unui pusti de 10 ani care in drum spre scoala gaseste un balon rosu legat de un felinar, il dezleaga si-l poarta cu el peste tot. Balonul, initial un simplu obiect, isi dezvaluie repede esenta magica adoptand un comportament si o vointa propriu. Fidel ca un animal de companie (sau un prieten imaginar) balonul il insoteste peste tot pe copil, indiferent daca-l tine de franghie sau nu, se joaca cu el de-a v-ati ascunselea, il asteapta rabdator sa iasa de la scoala si doarme in camera cu el. Cand un profesor il cearta pentru atasamentul sau fata de balon, balonul o ia personal si-l “fugareste” pe asprul profesor prin tot orasul.
Fiind atat de mare si rosu balonul nu trece neobservat de gasca de copii din cartier care vor sa si-l insuseasca. Urmeaza apoi o harjoneala destul de amuzanta in care toti pustii il fugaresc pe copil si balonul sau, din ce in ce mai invidiosi si mai violenti, pana cand reusesc sa-l distruga. Ceea ce se intampla in final e cel putin la fel de fantastic si nu merita spoilarit intrucat transforma totul intr-o parabola. Ajunge sa spun ca va starni comentarii ca la vederea unui animal pufos.
Pentru mine Le ballon rouge a venit ca o revelatie pentru cat de mult poti sugera cu un anumit context si o poveste bine spusa. Daca faci un film pentru copii nu ai nevoie de un bagaj foarte consistent. Inocenta copilului, lipsa de aparare a balonului magic, legatura celor doi care chiar si franta renaste intr-o forma noua sunt chestiuni cu un simbolism aparte care pot fi regasite peste tot in lumea reala. Tine doar de imaginatia noastra daca acceptam o asemenea poveste si ne putem regasi in personajul ei.
Enjoy:
merci, cafeaua matinala are mai mult gust cu shortu asta :D
RăspundețiȘtergere