Punct ochit, punct...ratat

WILD TARGET (2010)

rating: Brainwash sau Eroare dupa (haz) caz Am intrat cu sperante la filmul asta. Am sperat ca voi rade. Sa va zic cea mai tare gluma a filmului: un criminal sadic insotit (ca intotdeauna) de un malac fara creier intra in biroul unui expert in arta ca sa-l stoarca de informatii. Malacul incepe sa rontaie ceva dintr-o farfurie si, apoi, catre victima: "Sunt bune. Cu ce is?". "Potpuriu" i se raspunde (adica plante uscate parfumate).

Wild Target (Punct ochit, Punct iubit) e plin de garzi de corp bovine, de hitmani care ranjesc in stil comic-book (Martin Freeman din The Office), urmariri cu masini care scot "vijiituri" cand trec prin zona turistica a Londrei. E o parodie in tuse groase dupa comedia politista britanica sau frantuzeasca (minus politisti). Include pana si cliseul hitmanului in prag de pensionare, cliseul femeii urmarite care e salvata tocmai de cel care trebuia s-o omoare si -cel mai greu de ingurgitat- cliseul femeii urmarite care se indragosteste de protectorul ei, cu ecouri clari dupa seria Jandarmii sau Pantera Roz. "Anti-eroul" interpretat (cam manierist si monoton) de Bill Nighy e o combinatie de inspectorul Clouseau (varianta Peter Sellers) si mustaciosul Jean Rochefort (aflu acum, cand caut poze, ca Wild Target e remake dupa succesul omonim a lui Pierre Salvadori din 1993, cu Rochefort si regretatul Guillaume Depardieu in rolurile principale).

La prima vedere, Wild Target se bucura de un ansamblu de actori de liga I si un scenariu spumos, dar pe undeva s-au gresit dozajele. Poate daca se apasa mai tare pedala parodiei sau daca se insista cu omagiul pentru anii '70. Asa, ramane suspendat in purgatoriul comediilor minore, condamnate la uitare vesnica.

Stiu, baieti, aveti dreptate - Emily Blunt e delicioasa, dar la un moment dat iti dai seama ca registrul ei de maimutareli si mutre de pitipoanca/escroaca de lux e limitat, repetitiv si lipsit de imaginatie. Iar pe Rupert Grint chiar ca nu stiu de ce l-as aminti (eventual ca e primul film de oameni mari in care il vad, iar barba aia pe care si-a asortat-o cu aceasta ocazie nu il prinde deloc).

Dupa prima jumatate de ora (agreabila, dealtfel) care schiteaza cadrul general, filmul se prabuseste intr-un ocean de banalitate. Insotit de tot mai putine rasete. In caz ca doriti sa aveti de-a face cu acest semiesec european, aveti in trailer toate fazele simpatice (minus scena umilirii batranului bodyguard de catre patron).