
In dulcele stil al realismului romanesc care place atat de mult regizorilor nostri, Bobby Paunescu, avandu-l in spate pe Cristi Puiu, isi face debutul cu o felie de viata bucuresteana fara inceput si sfarsit clar, ca o radiografie rece de imigrant. Tanara educatoare Francesca (Monica Barladeanu) are de gand sa plece in Italia sa munceasca o vreme ca asistenta de batran pentru ca ulterior sa deschida o scoala pentru copii de imigranti. In acelasi timp iubitul ei Mita e implicat in niste afaceri dubioase ajungand sa datoreze bani la niste smecheri recuperatori (foarte convingator tipul care-l joaca pe Remulus). Idealista Francesca se vede astfel pusa in situatia de a lua decizii dificile care evident se invart tot in jurul banilor. Initial filmul mi s-a parut plictisitor (dar asta e problema cu filmele romanesti, sunt prea statice) iar unele replici au fost prea regizate (discutia Francescai cu femeia din casa scarii la inceput si cea de cuplu in dificultate) cu toate astea n-as spune ca filmul e rau. Se salveaza prin cateva scene destul de reusite (vizita Francescai la nasul ei) si prin aducerea pe ecran a Luminitei Gheroghiu (mama). Monica nu a sclipit dar si-a facut rolul convingator si a dus filmul pana la final. Merita vazut tocmai pentru a ne pune in locul publicului italian care l-a vizionat la festivalul de la Venetia si l-a aplaudat desi ulterior a fost interzis in Italia pentru remarcile "jignitoare" la adresa deputatei Mussolini si a primarului Veronei: "Nu ai auzit-o pe tarfa aceea de Mussolini care vrea sa-i omoare pe toti romanii? Si idiotul de primar al Veronei care a declarat orasul liber de romani?" zice tatal Francescai in film cand afla de dorinta ei de a pleca.
Trailer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.