sâmbătă, 11 martie 2017

Cinecultura, editia 8-a (20-25 martie 2017)

6 zile, 11 filme, 10 limbi – la sfârșitul lui martie ne întâlnim din nou în Aula Magna a Universității de Vest din Timișoara pentru o nouă ediție a Festivalului Internațional de Film CINECULTURA. Aflat la cea de-a opta ediție, festivalul organizat de către lectorii de limbi străine și de limba română pentru străini, de la Universitatea de Vest și de la Universitatea
Politehnica, precum și de către voluntari, se va desfășura în acest an, în perioada 20-25 martie 2017.

Deschiderea festivalului va avea loc luni, 20 martie, la ora 19:00 și va sta sub semnul filmului românesc „Cel Ales”, de Cristian Comeagă. Vorbitorul ales să facă trecerea dinspre realitatea obiectiv-contextuală spre lumea de dincolo de ecran este un glas al femininului scriitoricesc contemporan – Ioana Duda, creatoarea Instinctului și continuatoarea trăirii după și dincolo de prima moarte. Va vorbi, așadar, despre „Cel Ales” cineva care înțelege și drama, și polifonia de stiluri și voci, și realul, și misterul, și imaginarul.

În următoarele zile, programul va include filme din Austria, Franța, Germania, Italia, Peru, Portugalia, Serbia, Spania și – pentru prima dată la Cinecultura – din Bulgaria și Rusia.

În cea de-a doua seară, în 21 martie, ne întâlnim la ora 18:00 cu unul dintre cele mai cunoscute filme peruane ale tuturor timpurilor. “A los 40” este o comedie despre neliniștile care încep să ne macine pe toți cam pe la jumătatea vieții. La ora 20:00, prin thrillerul german “Victoria”, ne întâlnim cu o tânără din Spania care ajunge să fie implicată în jaful unei bănci, într-o noapte memorabilă, la Berlin. Regizat de Sebastian Schipper, filmul a fost turnat dintr-un singur cadru continuu, fără montaj.

Seara de miercuri, 22 martie, este dăruită cu totul comediilor. Primul film, cu începere de la ora 18:00, este producția italiană “Perfetti Sconoscutti”. La o cină obișnuită, niște prieteni decid să fie complet transparenți și fiecare începe să citească mesajele celuilalt. A doua comedie, care începe la ora 20:00, este producția spaniolă “Mi Gran Noche”, a faimosului regizor Álex de la Iglesias, avându-l în rolul principal pe Mario Casas și care se descrie simplu, astfel: intrigi și o emisiune înregistrată pentru Anul Nou.

Joi, 23 martie, la ora 18:00, ne întâlnim cu drama portugheză “Viagem A Portugal”. Regizorul Sérgio Tréfaut filmează în alb și negru prejudecățile unui sistem care nu reușește să vadă mai departe de naționalitate și de culoarea pielii. Filmul francez, cu începere de la ora 20:00, este “La Famille Bélier”, o producție care s-a bucurat de un mare succes în țara de origine. Popstar Louane joacă rolul unei adolescente perfect sănătoase, care își dorește să urmeze o carieră muzicală, chiar dacă provine dintr-o familie cu deficiențe de auz.

Cele două filme de vineri, 24 martie, sunt adaptări cinematografice ale unor opere literare.
“Maikäfer Flieg”, filmul austriac de la ora 18:00, este o adaptare după faimoasa carte pentru copii, a autoarei Christine Nöstlinger. Filmul descrie ultimele zile ale războiului din Viena anului 1945. De la ora 20:00 pășim în universul lui Anton Chekhov, prin adaptarea pentru marele ecran a nuvelei “Палата № 6” (Salonul Nr. 6). Prima prezență a Rusiei la Cinecultura îi va purta pe spectatori pe coridoarele psihiatriei rusești, unde atât doctorul, cât și pacientul cugetă asupra unor concepte filosofice.

Ultima seară a festivalului, sâmbătă, 25 martie, este dedicată în întregime filmelor din spațiul slav. Bulgaria debutează la Cinecultura, la ora 18:00, cu filmul “Маймуна“ (Monkey)”. Acțiunea se desfășoară la Sofia și urmărește viața a două surori, adolescentele Iva și Maya. Al doilea film al serii, cu începere de la ora 20:00, este producția sârbească “Ивкова слава” (Ivko’s Feast), o comedie plasată în Nis, în s. al XIX-lea, unde ospățul lui Ivko scapă de sub control din pricina unor oaspeți insolenți.

Filmele vor fi difuzate în limbile originale, cu subtitrări în română sau în engleză. Intrarea este liberă în toate serile festivalului. Acest lucru este posibil datorită sponsorilor noștri, ambasadelor și institutelor culturale din țările participante, precum și caselor de producție, regizorilor și voluntarilor prezenți.

vineri, 3 martie 2017

Plesh goes to Holywood...and trips (XX)



Premiera The Crossing la Timisoara (2011). In mijloc, Cristian Plesh si Boris Gaza 



Pentru ca noua serie de confesiuni din mijlocul industriei americane de film se opreste pentru moment cu postarea de azi, se cuvine o mica recapitulare. De vreo 4 ani, tanarul timisorean (si absolvent de UNATC) Cristian Plesh incearca sa-si gaseasca rostul la Holywood. In palmares, avea un scurtmetraj notabil (The Crossing, cu Boris Gaza si Toma Cuzin), premiat in diverse festivaluri, chiar si in SUA. In L.A. face tot felul de job-uri de asistent productie, in speranta ca intr-o zi va putea si regiza. Dupa doua scenarii neterminate, al treilea (cu strigoi), atrage atentia unor producatori. Le vinde drepturile de "option" pe mai nimic, cu promisiunea ca va regiza filmul. Gaseste si un producator in Romania si locatii de filmare. Inapoi in State, producatorii americani nu gasesc finantare pentru ca regizorul e "no name". I se propune sa se retraga ca regizor si sa accepte postul de producator. Si cam asta e momentul in care ne aflam cu povestea.  

Daca stai sa te gandesti logic, ar fi trebuit sa accept. De fapt si daca nu te gandesti logic la situatie, tot ar fi trebuit sa accept. Ce nu pot accepta este tradarea.

Cand le-am dat filmul, l-am dat pe nimic (daca va amintiti, nici macar o luna de chirie nu imi acopeream) pentru ca am simtit ca le sunt dator. Si pentru ca ne implicam toti in a face filmul. Toti suntem la inceput de drum si ne straduim impreuna sa facem un proiect in a carui succes avem incredere. Si astfel, tinandu-ne de mana, ne vom porni carierele in lumea mare a filmului. 

Evident ca am luat in calcul de la inceput si varianta in care n-o sa-mi pot face propriul film. Este greu de acceptat insa felul in care s-a intamplat asta. Practic, m-au lucrat pe la spate. Iar cand au primit confirmare de la un regizor ca vrea sa faca filmul, doar atunci s-au gandit sa ma scoata din imagine. 

Mai mult, unul din argumentele unui producator a fost "Si cu ocazia asta vei fi platit si vei putea incerca sa iti aduci fosta prietena aici. Ca stiu ca asta vrei". Wow. Asta ce e?  Santaj?

Constiinta nu ma lasa sa fiu de acord cu astfel de comportament sau sa fiu complice cu el. Da, imi dau singur cu piciorul la o sansa destul de buna. Dar nu vreau sa pun inca o piesa de lego la un turn care este cladit pe nepotism, santaj, coruptie si incapabilitate. 

Pe de alta parte, cu ce ma ajuta daca zic "Nu" si raman fara film, cand as putea sa zic "Da" si sa intru in sistem? Probabil cand as privi inapoi, nici nu mi-ar mai pasa de acest moment, stand undeva in Beverly Hills cu vreo 10 case si iahturi prin lume. Partea logica si pragmatica din mine asa dicteaza dar... De ce nu pot incerca sa fac lucrurile cum ar trebui? Intr-o varianta onorabila?

Acestea erau gandurile care imi treceau prin cap la intalnirea cu producatorii. Cand, in sfarsit, am deschis gura, le-am zis ca nu ma retrag ca regizor. Evident intalnirea nu a fost foarte amicala.

In timp ce ne scria acest ultim e-mail, candva la sfarsitul lunii februarie, cu cateva zile inainte ca industria americana de film sa se bata singura pe spate (si sa gafeze intr-un mod incredibil), Cristian Plesh mai primeste un e-mail:

Sfarsit de linie. Am fost dat afara de la propriul meu film fara nici o compensatie.

E timpul de a gasi un alt scenariu...

Cristian Plesh

joi, 2 martie 2017

Plesh goes to Holywood...and learns the fine art of betrayal (XIX)




Ma intorc dintr-o vacanta prelungita, care si-a avut efectul. Ma intorc cu dorinta de a razbate si de a gasi suma necesara pentru a atasa un actor. Nici bine nu ajung si primesc un mesaj de la producatori ca vor sa ne intalnim. Ei niciodata nu vor sa ne intalnim asa din senin...Nu-i a buna.

Conversatia a mers exact cum m-am asteptat. Producatorii mei imi sugereaza ca lucrurile nu functioneaza nicicum. Ar avea oameni interesati sa investeasca in film, dar nu o fac din cauza ca eu nu am nume. Desi stam in bratele unui producator care se ocupa de BTL si avem nevoie de doar 100k USD pentru a putea atasa un actor (care automat ar aduce si restul de investitie) nu pot sub nici o forma sa gaseasca acesti bani. Imi propun sa fac un pas in spate si sa raman ca producator. Le spun ca trebuie sa ma gandesc.

Si m-am gandit. La plusuri si la minusuri.

Minusurile sunt evidente: nu regizez nici un film si nici nu imi pornesc cariera.

Plusuri: ca producator, as avea totusi un proiect langa numele meu. Cand vorbesc cu cineva nu voi fi "Plesh ala din Romania care n-are nimic", ci "Sunt Plesh. Producatorul de la filmul cutare". Iar daca filmul are succes, macar nu imi va fi refuzata imediat orice discutie. Ar putea fi macar un inceput de intrare. O intrare propriu-zisa nu - doar daca filmul are un succes fenomenal (vezi Lights Out). Dar macar ar fi un inceput.

Asa m-am gandit pana cand am inteles ca ei au discutat deja cu un regizor. Deci discutia nu a fost ca "Hai sa ne gandim la alte variante". In realitate a fost "Hai sa ne scapam de el, ca avem pe altul care vrea sa faca filmul si Plesh ne sta in drum".

Maine, poti afla ce e la capatul povestii lui Cristian Plesh. It's twisted, it's scary. It's a Holywood classic!



miercuri, 1 martie 2017

Plesh goes to Holywood...to read (XVIII)




Cand producatorii  mi-au sugerat sa facem citirea scenariului cu oameni din industrie, reactia mea a fost "Pe bune?".  Ei nu au suficienta greutate pentru a "forta" pe cineva sa apara. Toata chestia asta va fi o mare pierdere de timp dar in fine... Ei stiu mai bine, nu?

Acum trebuia sa gasesc actorii pentru citire. In mod normal astfel de citiri se fac cu actori care sunt atasati proiectului. Nu e treaba mea sa gasesc actori intermediari care sa citeasca pentru un rol pe care acestia stiu ca nu o sa-l primeasca. 

Dar o facem si pe asta. Am gasit doi actori foarte buni pentru cele doua roluri principale. Cel putin actritei eram gata sa ii ofer rolul final, dar stiam ca producatorii nu vor fi de acord.

Se apropie data citirii si primesc un telefon. Trebuie sa imi dau afara cei doi actori pentru rolurile principale, care oricum fac asta ca favoare, si sa ii inlocuiesc cu doi actori gasiti de ei. M-am uitat repede la ce au facut acesti actori si...le zic ca nu sunt buni. "Nu, nu...Sunt foarte buni" imi zic producatorii. Ii intreb daca s-au uitat la aceleasi video-uri la care m-am uitat si eu. 

Vine ziua cu citirea si...toti care apar sunt prieteni sau fosti colegi de clasa. Nimeni din industrie. O pierdere totala de nervi si de energie. Pe deasupra cei doi actori adusi de ei au fost foarte prosti. Asa de prosti incat producatorii au fost vizibil marcati. Mda...nimeni nu ma asculta.

Macar a fost o actrita romanca si a citit rolurile care trebuiau sa fie in romana. Mi-a facut favoarea asta desi o cunoscusem doar cu 2 saptamani inainte. Deh...din cand in cand mai e cineva care te ajuta. Ii sunt recunoscator. 


*

La acest exercitiu inutil a venit si producatorul din Romania. Mi se parea haios si totodata aberant ca el este mai profesionist decat producatorii din America. S-a uitat in incapere si a zis: "Ce-i cu prostia asta?". Avea dreptate.

Dupa citire, am avut o discutie doar cu producatorii americani si mi-au facut o propunere. Initial am crezut ca e o gluma. In incercarea lor de a gasi finantare pentru film, s-au intalnit cu alte persoane. Aceste persoane au primit pitch-ul verbal si au zis: "Finantam filmul daca il luati pe Idris Alba". 



Le reamintesc, nu am nici o problema ca personajul masculin sa fie negru dar...am mai discutat despre asta. O sa creeze impresia gresita. 

La care primesc replica: "Da... dar ei ziceau sa luam si pentru personajul feminin". 

"Pai... stii da ca personajul feminin este de origine romana si mai mult e de vita nobila", le zic eu stupefiat. 

"Da" imi raspunde unul din producatori. 

"Pai, tocmai ce ai fost in Romania acum cateva luni. Ti se pare ca avem negri in Romania? Si, mai ales, negri mostenitori de castele?". 

"Pai, nu sunt?" ma intreaba foarte serios

Si cu asta m-am hotarat ca e timpul sa imi iau o vacanta si sa plec din Los Angeles pana nu imi pierd mintile.