marți, 29 noiembrie 2016

duminică, 20 noiembrie 2016

Cand ai plans ultima oara la un SF?

ARRIVAL SAU PUTEREA EMPATIEI



Brexit. Trump. Siria. Semnele dezastrului iminent sunt peste tot. Al treilea razboi mondial pare sa bata la usa.

Toate stirile pesimiste din 2016 au fost maturate in doua ore de un film. Arrival/ Primul Contact iti poate reda proverbiala incredere in umanitate.

Da, probabil Pamantul va disparea inghitit candva de propriul soare, daca nu ne dam singuri foc la valiza pana atunci. Oricum ar fi, va fi bine...daca accepti ca asta-i mersul universului.

Ceea ce ne face o specie rezistenta, nu vine atat din sofisticarea tehnicilor de supravietuire aka tehnologie. E mai degraba din intelegerea ca suferinta (implacabilul sfarsit/ trecerea distrugatoare a timpului etc) nu poate fi evitata, atat ca destin al speciei cat si personal.

Poate suna ca niste maxime dintr-o carticica budista la moda. Dar vine dintr-o intelegere mai adanca a ceea ce ne face oameni. Asta e recompensa filmului regizat, cu delicatete de neurochirug, de Denis Villeneuve.

Nu-mi amintesc un SF in care momentul intalnirii cu 'alta civilizatie' sa fie atat de plauzibil si visceral. De obicei, vizitatorii vorbesc engleza cu accent de bastinasi. Sau capitanul navei Enterprise ordona 'deschiderea canalului de comunicare'. Sau apare un device gen Google Galactic Translate.

Emotiile, fricile 'primului contact' sunt aici credibile nu doar pentru ca Villeneuve ocoleste cu eleganta toate cliseele genului, show-off-ul gratuit, ci si pentru ca protagonista Amy Adams ofera o demonstratie a puterii empatiei umane.

Arrival te poate emotiona pana la lacrimi, fara sentimentalisme gratuite. Fara sa fie o secunda patetic. Sau ridicol. Din aceasta perspectiva, baga in buzunar superproductii gen Interstellar sau Gravity.

Mergeti sa-l vedeti musai la cinema. Nu stiu, faceti un imprumut daca trebuie. Sau faceti un bilet cadou cuiva drag. Arrival e vestea buna cu care se incheie 2016. O revelatie.

Filmul cu 'extraterestri' de la care pleci intrabandu-te 'ce inseamna sa fii om'.



sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Afacerea Est. Don' Profesor si Sancho Pedro





Breaking Bad?

Nu. BREAKING BĂLȚI

Avem aici perechea Don Quijote si Sancho Panza de la est, cu idealuri mai mult sau mai putin cavaleresti. 'Dom profesor' de muzica (Constantin Puscasu), longilin, uscativ si melancolic, viseaza la succesul in afaceri pentru a se putea casatori cu Dulcineea/ Barcelona lui. Se asociaza accidental si inevitabil cu rotofeiul si mult mai descurcaretul Pedro ('ala cu idei', cum il complimenteaza un politician), excelent jucat de Ion Sapdaru (A fost sau n-a fost). La perechea asta se adauga un sofer etern mahmur (Daniel Busuioc). Pe scurt, umbla toti dupa potcoave de cai morti, pe fundalul unei epidemii de gripa aviara si deznadejde generala.

AFACEREA EST, cel mai recent film de Igor Cobileanski, e picaresc pana in maduva. Pana la definitia de manual: 

PICARESC - care, prin intermediul personajului tip picaro (cerșetori, vagabonzi, aventurieri), investighează, cu accente satirice, cele mai diverse medii sociale, moravuri etc., reliefând amănuntul pitoresc, într-un limbaj cu elemente argotice și familiare. 

In drumul impiedicat al anti-eroilor intalnim personaje colorate (care populeaza universul lui Cobileanski de la primele lui scurtmetraje) in fiecare scena. De la politisti tampi, la betivi de profesie ("Uai, eu beu de la 12 ani"), la chelneri mofluzi, controlori care - surprinzator - 'nu se lasa cinstiti', politicieni, aplaudaci, afaceristi verosi, mujici necajiti si lista e lunga cat drumul de la Leova la Balti, cu trenul/ autobuzul electoral/ microbuzul cu ajutoare de la "Europa" si duba de politie.





Un road-trip cu gainari, intr-o lume care nu e nici rusească, nici romaneasca. E ceva intre, si totuși familiara. Blocurile in care se taie apa in timp ce administratorul cânta la acordeon. Profesorii ratati care ajung sa 'umble cu cerutul'. In tot locul domneste mica bisnita cu miros de teapa. Iar cea mare teapa e politica. 'Votați cu Ursu!'. 

Replicile in dulcele grai moldovenesc sunt instant memorabile si de povestit la un pahar de vorba/ vodca: "Uleiul e sanatos. Are Omega 3", "Lasa-ma, uai, cu fizica ta!". Inspirata adaugarea subtitrarii, desi intelegi peste 90 % din vorbele aistea.

Am ras bine la AFACEREA EST de Igor Cobileanski. O comedie din categoria Doua Lozuri, la care adaugi aerul exotic al planetei Moldova. Apropo de Doua Lozuri, imi pare rau ca AFACEREA EST nu are (cel putin pana acum) norocul de public al primului. L-ar merita. Care o fi explicatia salilor goale de la mall (cel putin la Timisoara)? Lipsa unor staruri pe afis, ca Bucur sau Papadopol? Pariul nu e inca pierdut. Si ar fi pacat ca AFACEREA EST sa esueze la box-office la fel ca visele naive ale unor personaje din film.

Dincolo de comic e un substrat tragic. Simți disperarea si abandonul intre paharele de vodca si cântecele vesele. Dar canti mai departe, ce sa faci?

Tag-line: "Aici nu e Europa pe care-o crezi tu. Aici Băd, not Good."