marți, 17 martie 2015
Grand Central: Lea
ATENȚIE, SE DESCHID UȘILE! URMEAZĂ STAȚIA GRAND CENTRAL
Am văzut Grand Central în urmă cu aproape 2 ani, la premiera oficială de la Cannes. Am fost norocos, da, să fiu atît de aproape de Lea Seydoux, la numai vreo 10 metri. În sală era prezent, pe lîngă distinșii membri ai juriului Un Certain Regard (între care danezul Thomas Vintenberg), și regizorul Jacques Audiard.
Audiard făcuse Un Prophete în 2009, filmul care l-a "explodat" pe Tahar Rahim în cinemaul mondial ca un veritabil star. La finalul proiecției, conform ritualului cannez, filmul este huiduit sau ovaționat.
Filmul Rebeccăi Zlotowski a primit 10 minute de ovații în picioare. Sunt sigur că vreo 8 minute și jumătate au fost pentru Lea Seydoux. Șapte zile mai tîrziu avea să ajungă și ea în Pantheon, cînd lua (în premieră în istoria festivalului, alături de regizor și cealaltă actriță) Palme D'Or pentru rolul din La Vie d'Adele.
Deși cele două personaje cu care era prezentă în competiție la Cannes erau foarte diferite, aveau amândouă ceva în comun: o senzualitate debordantă. Provenită dintr-o familie de mari producători de film, probabil că ascensiunea i-a fost mai ușoară decît lui Rahim, de exemplu. Dar nimeni nu poate nega că e iubită de cameră și că ți se lipește de retină ca, vorba romanței, 'marca de scrisoare'.
Am stat să mă gândesc acum, după doi ani, cu ce am rămas după Grand Central. Doar Lea. Intimidantă, copleșitoare, hot. Prezența ei voluptuoasă e mai puternică decît filmul și povestea. Lea e o Malenă a acestor ani, fiind urmașa de drept a lui Monica Belluci, Raquel Welch, Sophia Loren, Anita Ekberg, Briggite Bardot și putem merge hăt departe pînă la Mae West.
În Grand Central, Lea a reușit performanța să îl treacă pe Rahim în planul doi deși el apare în mai multe scene. Filmul e marketat drept o "iubire radioactivă", pentru că povestea se desfășoară în jurul unei centrale nucleare. Dar în anul 50 Shades, spectatorii mai puțin pudici nu vor fi ademeniți cu cîteva scene încinse de amor. Pot în schimb să vadă o divă autentică. Care nu se tăvălește prin făină ca să-ți atragă atenția.
Nu vreau să micșorez meritele regizoarei: mizanscena e reușită, atmosfera duce înspre distopie, muzica e "cool". Ceea ce va suna bine în proiecția de la AMBASADA, realizată de partenerele noastre de la Pelicula Culturală. Dar trebuie să fiu sincer pînă la capăt. Filmul e despre dragostea care te face să-ți pierzi mințile. Filmul este despre Lea. Filmul este Ea. Ceea ce uneori e mai frumos de văzut decît tone de efecte speciale.
Grand Central. 24 martie, ora 19. AMBASADA (Timișoara). Intrare: 10 lei.
Audiard făcuse Un Prophete în 2009, filmul care l-a "explodat" pe Tahar Rahim în cinemaul mondial ca un veritabil star. La finalul proiecției, conform ritualului cannez, filmul este huiduit sau ovaționat.
Filmul Rebeccăi Zlotowski a primit 10 minute de ovații în picioare. Sunt sigur că vreo 8 minute și jumătate au fost pentru Lea Seydoux. Șapte zile mai tîrziu avea să ajungă și ea în Pantheon, cînd lua (în premieră în istoria festivalului, alături de regizor și cealaltă actriță) Palme D'Or pentru rolul din La Vie d'Adele.
Deși cele două personaje cu care era prezentă în competiție la Cannes erau foarte diferite, aveau amândouă ceva în comun: o senzualitate debordantă. Provenită dintr-o familie de mari producători de film, probabil că ascensiunea i-a fost mai ușoară decît lui Rahim, de exemplu. Dar nimeni nu poate nega că e iubită de cameră și că ți se lipește de retină ca, vorba romanței, 'marca de scrisoare'.
Am stat să mă gândesc acum, după doi ani, cu ce am rămas după Grand Central. Doar Lea. Intimidantă, copleșitoare, hot. Prezența ei voluptuoasă e mai puternică decît filmul și povestea. Lea e o Malenă a acestor ani, fiind urmașa de drept a lui Monica Belluci, Raquel Welch, Sophia Loren, Anita Ekberg, Briggite Bardot și putem merge hăt departe pînă la Mae West.
În Grand Central, Lea a reușit performanța să îl treacă pe Rahim în planul doi deși el apare în mai multe scene. Filmul e marketat drept o "iubire radioactivă", pentru că povestea se desfășoară în jurul unei centrale nucleare. Dar în anul 50 Shades, spectatorii mai puțin pudici nu vor fi ademeniți cu cîteva scene încinse de amor. Pot în schimb să vadă o divă autentică. Care nu se tăvălește prin făină ca să-ți atragă atenția.
Nu vreau să micșorez meritele regizoarei: mizanscena e reușită, atmosfera duce înspre distopie, muzica e "cool". Ceea ce va suna bine în proiecția de la AMBASADA, realizată de partenerele noastre de la Pelicula Culturală. Dar trebuie să fiu sincer pînă la capăt. Filmul e despre dragostea care te face să-ți pierzi mințile. Filmul este despre Lea. Filmul este Ea. Ceea ce uneori e mai frumos de văzut decît tone de efecte speciale.
Grand Central. 24 martie, ora 19. AMBASADA (Timișoara). Intrare: 10 lei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
she is one hot chick
RăspundețiȘtergere