marți, 6 ianuarie 2015
Hobitul e mut, oameni buni!
Pe barba lui Gandalf, proiecțiile Hobbit-ului la Timișoara sunt blestemate de orci!
Dacă anul trecut a fost o neașteptată invazie de purici, finalul noii trilogii peterjacksonești a sucombat la ciocnirea celor cinci oștiri. Mai multe personaje și-au pierdut glasul și am văzut silent movie timp de vreo 7-8 minute (atașez proba A mai jos, pînă se sesizează youtube și mi-o blochează). Apoi filmul a fost întrerupt mai bine de un sfert de oră. Cum nimeni din partea cinematografului nu a sărit în ajutorul spectatorilor debusolați de ochelarii 3D rămași fără folos pe nas, eram pe punctul să mă ridic și să strig "Scapă cine poate!" înainte să cer banii pe bilet înapoi. Doar că mai eram cu un prieten și n-am vrut să-l las singur cu dragonul. La reluarea filmului, am revăzut cele 10 minute mute (acum cu sunet), așa că, în total, Hobbitul 3 a ținut 3 ore pentru mine. Cu aproape 3 ore mai mult decît trebuia, pentru că în afară de cîteva scene cu adevărat "epice" și peisajul neozeelandez (atît cît e real și nu e compus digital), restul nu are nici măcar farmecul filmelor de "aventura! strigați ura!". Sau poate am ieșit eu din "demografic", la cîte bunicuțe cu nepoței am văzut în sală (totuși, nu e cam devreme pentru atîta violență?).
Nu e prima oară cînd proiecțiile de la Cinema City, costisitoare de altfel, au probleme tehnice. Dar defecțiunile tehnice se pot întîmpla oricui. Ceea ce mă irită e faptul că se dispune de timpul meu, nu doar de bani. Cu altă ocazie, la o animație, proiecția a întîrziat să înceapă cu un sfert de oră după ora trecută în program. Am ieșit și am rugat pe cineva din personal, dacă tot au întîrziat, măcar să ne scutească de programul de reclame și trailere. Eram 6 oameni într-o sală de 200 de locuri, deci n-ar fi fost mare pierdere. Mi-au dat dreptate dar cînd m-am întors în sală am avut parte de calupul întreg de publicitate. Deci încă o jumătate de oră my precious din viață pierdută.
Și pe timpul pierdut nu cred că poți să ceri banii înapoi la casa de bilete.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
E trist ca ai ghinionul asta la inceput de an dar ca sa te simti mai bine sa stii ca nu e o problema restransa la Timisoara/Romania. Ascult podcasturi si nu de putine ori critici de film din State se plang de calitatea sau problemele proiectiilor la care au luat parte (cele comerciale, nu de presa). Cred ca peste tot e, daca nu putina lehamite, o relaxare in profesionalismul care s-ar impune. Ma gandesc desigur la reactiile staffului nu la echipamentul tehnic caruia nu-i poti ghici toanele.
RăspundețiȘtergereMa gandesc tot mai mult la home theater, in ciuda faptului ca ne cheama Marele Ecran :) Desi unele filme vor merita intotdeuana sa treci peste conditiile de proiectie si sa rabzi pentru a le vedea in cinema.
RăspundețiȘtergere