sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Game of Thrones: Trailer IMAX la sezonul 5

Iarna se intoarce in Westeros.
Urzelile tronului continua.
Toti oamenii trebuie sa moara.
Unii mai devreme decat altii...

A descins in cinematografe (da, in cinematografe) trailerul sezonului 5 al mult pomenitului si mult asteptatului serial HBO, Game of Thrones. Si nu doar ca arata senzational dar si promite sa fie spectaculos. Misteriosul regat Dorne urmeaza a fi dezvaluit, Littlefinger isi face figura plantand semintele razbunarii in mintea Sansei, "Ucigasul de regi"Tyrion pleaca in pribegie, Aria ajunge in Braavos la Casa in Alb si Negru iar Daenerys e pe cale sa se dezlantuie. Pana in aprilie mai e ceva timp. As putea citi inca un volum din seria lui George R. R. Martin.




vineri, 30 ianuarie 2015

joi, 29 ianuarie 2015

Procurorul Panait - Actorul Oprea

DOSAR DE ACTOR




Emilian Oprea e mare în rolul procurorului Panait. 

Asta a fost senzația mea cînd s-au aprins luminile în sala Capitol, după ce am văzut proiecția de laborator a filmului De ce eu? (r. Tudor Giurgiu) la Timișoara. La senzație a contribuit și "efectul ecranului de cinema" (una e să-l vezi pe Mastroianni mare cît un perete, alta e să-l vezi pe un ecran de laptop). 

Zicea un spectator: aș fi preferat să nu-l văd pe actor imediat după film. 
Am înțeles ce a vrut să zică.

În afara ecranului, Emilian e un tip de statură medie, mai degraba zvelt decat impozant. Dar în film pare o prezență masivă, e aproape intimidant. Așa că, dacă îl vezi pe Emilian coborînd de pe ecran în sală, s-ar putea să îți micșoreze din impresia puternică lăsată de personajul său, un erou tragic modern, genul de care zic americanii că e "larger than life". 

Dacă-l vezi, să zicem, la o masă de restaurant (așa cum l-am văzut după avanpremiera de la Timișoara), Emilian arată și se poartă ca un tînăr obișnuit. Din punctul meu de vedere, asta e o mărturie în plus a talentului său și a felului în care a fost pus în valoare de echipa de filmare.  
  
Misiunea lui Emilian nu a fost ușoară. Practic apare în fiecare scenă a filmului. Cred că e corect să spun că succesul filmului depinde de interpretarea lui, de cît de credibil reușește să-și facă personajul. Mai ales că transformarea sa e radicală, și totuși compusă din nuanțe, tușe subtile, nu din note stridente.

Mi-a plăcut cum a "dus" filmul, dar am notat și cîteva poticneli minore în relația cu iubita din film, pe care s-ar putea să le vedem totuși rezolvate în versiunea finală a filmului (premiera, în 27 februarie).




E fără îndoială un rol dificil, cu mare încărcătură emoțională, inspirat de personajul real Cristian Panait, procurorul care s-a sinucis în 2002, la doar 29 de ani, în timp ce ancheta un alt procuror. Presa a speculat intens, la acea vreme, că gestul său ar fi fost determinat de presiunile exercitate asupra sa, într-un sistem de justiție puternic influențat de politică.

La sesiunea de întrebări de după proiecția de la Timișoara am descoperit un tînăr discret, care nu vrea să-și asume prea multe merite. Are o (cvasi)pioșenie vizavi de omul a cărui viață o joacă. 

Emilian Oprea a studiat atent cazul, imaginile apărute în presă și informațiile adunate de echipa filmului și s-a întâlnit cu cei care l-au cunoscut. 

Am preluat rolul lui Cristian Panait cu mare responsabilitate și teamă. Pe lângă informațiile scrise pe care mi le-a pus la dispoziție Tudor Giurgiu, aveam nevoie să vorbesc cu cineva care a stat în preajma acestui om excepțional. Am reușit să mă întâlnesc cu trei persoane: o fostă studentă, o fostă iubită și un fost coleg procuror. Am luat din poveștile lor, am pus înăuntru și apoi am plecat să ducem lucrurile mai departe. Pentru mine, Cristian Panait e departe de a fi doar un rol și sunt extrem de onorat să îi pot duce povestea mai departe”, a declarat actorul.

La Timișoara, cea mai mare laudă pe care i-o putea aduce cineva a fost mărturia unei spectatoare, fostă studentă a procurorului Cristian Panait, care a simțit că și-a "revăzut" profesorul.



De unde a răsărit Emilian Opreanu? 
Născut la Bîrlad, absolvent de actorie la Iași, Emilian joacă de 12 ani la Teatrul din Brăila, iar peste o săptămână va fi văzut la Berlin, unde e prezentat filmul lui Giurgiu în premieră mondială (în cadrul secțiunii Panorama). Din distribuție mai fac parte Dan Condurache, Mihai Constantin și Andreea Vasile. 

De ce el? De ce a fost ales de Tudor Giurgiu? 

Nu am aflat încă. Cert e că Emilian Oprea face unul din rolurile anului în filmul românesc. Eu l-aș pune în "urmărire generală".   


sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Camp X-Ray (2014)

Daca sunteti intrucatva interesati de subiectul “Guantanamo Bay” si totodata dispusi sa eliminati si ultimele forme de ostilitate si prejudecata la adresa lui Kristen Stewart aruncati o privire asupra lui Camp X-Ray, film de debut care a starnit ceva simpatii pe la Sundance anul trecut. Construit sub forma unei drame deloc complicate pe tema empatiei fata de un dusman zdrobit si dezumanizat in numele unei “justitii” destul de opace, filmul lui Peter Sattler ofera o perspectiva din interior asupra rutinei militaresti dintr-o inchisoare de maxima securitate. Fosta adolescenta inadaptata cu o slabiciune pentru vampiri metrosexuali se achita onorabil de rolul paznicului novice care trebuie sa invete rapid procedurile de detentie si sa tina piept atitudinilor sexiste dovedind totodata ca nu-i prea moale pentru asemenea indatoriri.

Cu personaje insuficient conturate si fara o intriga anume Camp X-Ray pune totusi accentul pe ceva: relatia dintre protagonista Amy Cole (K. Stewart) si unul dintre detinuti, Ali Amir (interpretat de Payman Maadi cunoscut din A Separation), practic singurul care nu-i arata ostilitate si pare interesat de persoana sa. Daca interesul e real sau doar un tertip in razboiul psihologic dintre gardieni si detinuti asta e o chestiune de aflat. Initial, Amy se straduie sa imite autoritatea brutala a colegilor sai, ignorand provocarile, insa inclinatia sa spre compasiune si veghea continua (suicide watch) conduc spre un fel de mila crestineasca ori chiar simpatie fata de Ali. Oricat de improbabila ar parea o asemenea relatie intre gardian si detinut ea are totusi un efect autentic: disconfortul real cauzat privitorului prin faptul ca umanizeaza ‘inamicul’ si atrage atentia asupra statutului “special” pe care-l au cei din astfel de inchisori albe.




Prin urmare fara a fi un film despre razboi sau militarie in special, Camp X-Ray, asa imperfect cum e, se dovedeste destul de interesant, furnizand cateva informatii noi si dand ocazia celor doi actori inspirat distribuiti sa-si arate masura talentului si sa faca credibili doi oameni infranti si deziluzionati care trec peste suspiciuni si bariere mentale si culturale pentru a gasi, in cel mai neasteptat loc, putina consolare. Si chiar daca nu incrimineaza "militarismul si imperialismul american" e o alternativa la filmele patriotice din ultimii ani. 
Trailer

vineri, 23 ianuarie 2015

Păi ori facem filme, ori nu mai facem?


Dacă 2014 a fost un an slab pentru cinemaul românesc, se pare că 2015 e anul nostru. Back in the game!

Docul Chuck Norris vs. Communism a fost selectat la prestigiosul Sundance și a stîrnit curiozitatea pînă și a celor de la Rolling Stone.



Comoara lui Corneliu Porumboiu e printre cele mai așteptate filme ale anului pentru cei de la Indiewire (laudatio aici). Și pentru noi.



Între timp, Aferim (Radu Jude) a fost selectat în competiție la Berlin (la noi intră în cinematografe în 3 martie), iar De ce eu? (Tudor Giurgiu) va fi prezentat în secțiunea Panorama ( și în 27 februarie la cinema).



Fan-fact: În Comoara și Aferim joacă Toma Cuzin (camaradul lui Boris Gaza în The Crossing)

Și acesta e doar începutul.



  

Vinerea animata: DIS \ CONNECT

luni, 19 ianuarie 2015

Winter Sleep la Timișoara


Timișoreni, nu vă grăbiți să descărcați  vedeți acasă Winter Sleep (de Nuri Bilge Ceylan), laureatul Palme d'Or-ul pe 2014. Pelicula Culturală îl aduce în 11 februarie, la Sala 2 a Teatrului Național Timișoara (în parcul din spatele Conti), cu sprijinul Asociației Macondo. Cu această proiecție, Pelicula Culturală deschide seria "Filmul de 10" (un film de nota 10, la 10 lei biletul). La cît mai multe!

   
ps. Felix a scris aici despre film, ca sa știți ce nu aveți voie să pierdeți:

"Fara discutie, filmul cu cel mai bun si cerebral dialog (fara sa fie fortat) din 2014, asta pe langa multe alte calitati: scenariul mustind de intelepciune orientala si subiecte sociale mereu fierbinti, acting fara cusur, imaginea sihastra aproape nepamanteana a Anatoliei in iarna, umor fin adaugat de urmasul lui Nastratin Hogea. Un film lung cat o iarna din sufletul unui om inghetat, lung cat incapatanarea aparent logica a unui barbat (chiar generic luat) incapatanat. Un copac crescut fara graba, cu toate ramurile si ramurelele la locul lor si cu fructe perfect coapte in plina iarna. Dupa "Once Upon a Time in Anatolia", Winter Sleep ajunge sa fie filmul meu preferat din arta lui Nuri Bilge Ceylan"

vineri, 16 ianuarie 2015

De ce eu? la Berlin


UPDATE la postarea de zilele trecute: filmul lui Tudor Giurgiu a fost selectionat la Festivalul de film de la Berlin (5 - 15 februarie) in cadrul sectiunii PANORAMA, dedicata premierelor din cinema-ul independent. Si avem si un afis oficial (fun-fact: desi procurorul Panait era dinamovist, la fel ca Tudor Giurgiu, tag-line-ul de pe afis este, din cate tin minte, sloganul rapidistilor - "Singuri impotriva tuturor").


Vinerea animata: Lost Cubert

joi, 15 ianuarie 2015

Trailerul zilei: DE CE EU?



Și avem o dată oficială de lansare în cinematografe a mult-așteptatului film de Tudor Giurgiu (DE CE EU?): 27 februarie. Inspirat de cazul sinuciderii procurorului Cristian Panait, care a zguduit România la începutul anilor 2000. Noi am văzut (și sprijinit) proiecția "de laborator" a filmului, la Timișoara, în săptămâna extrem de încordată din turul 2 al alegerilor. Deocamdată vă spunem doar că ne-a plăcut și că îl considerăm cel mai bun film al regizorului de pînă acum.




DE CE EU? este printre primele lansări românești ale anului, care se anunță extrem de bogat în filme de la aproape toți regizorii importanți: Corneliu Porumbiu, Cristian Mungiu, Radu Muntean, Florin Șerban, Marian Crișan, Radu Jude, Adrian Sitaru, Anca Damian, Cătălin Mitulescu ș.a.. Plănuiam să fac un material în amănunt cu noutățile lui 2015, dar pînă atunci puteți studia materialul pregătit de Diana Pîrvulescu (Mediafax).

miercuri, 14 ianuarie 2015

Filmul Charlie Hebdo

HIPERCINEMA & CINEVIZIUNE



A trecut o săptămînă de când lumea întreagă a urmărit în fața ecranelor "filmul" prinderii atacatorilor redacției Charlie Hebdo, film întins pe durata a 2 zile. Audiențele unor televiziuni au sărit în aer, atingînd creșteri cu pînă la 918 % !!! (detalii).

"I-au prins?" a fost prima întrebare a unui prieten, cu care m-am întîlnit în zilele acelea.

Televizoarele erau aprinse pe canalele de știri pînă și la mall, în baruri, cafenele. Se trăia cu sufletul la gură, ca la un eveniment sportiv. În fond, era o vînătoare. O cursă globală. Am auzit de mai multe ori spunîndu-se în legătură cu dramaticele evenimente: "E ca un film". Un film în care am avut inclusiv "the money shot": uciderile unui terorist și a unui polițist, în fapt două snuff-uri prezentate pe toate ecranele, la ore la care se uită și copiii.

Să fie acesta noul tip de experiență cinematografică?

Felul în care cinemaul acaparează (tele)realitatea e lămurit de cercetătorii francezi Lipovetsky și Serroy într-o carte care a apărut și la noi (Ecranul Global):

"Cinematograful s-a construit plecîndu-se de la ideea unui loc colectiv și public (sala obscură)...Ecranul cinematografului are puterea de a-l smulge pe spectator din banalitatea zilelor: acaparînd toată atenția publicului, el operează o distincție între spectacol și realitate.

La început, televiziunea a produs o ruptură față de cinematograf, atît timp cît receptarea imaginilor se efectuează la domiciliu. "Locul vrajei exercitate de imaginea-cinema este luat de zapping și semidezrădăcinarea caracteristice experienței televizuale."

"Pe de altă parte, imaginile tele funcționează în timp real. Instaneitate, ubicuitate, simultaneitate: micul ecran i-a pus pe oameni în contact cu întreaga lume, devenită una fără frontiere, un sat global.

Durata unui spectacol de cinema e limitată; programele televiziunilor deversează însă un val crescînd și cvasipermanent de imagini - un robinet de imagini.

Acum, cinematograful nu mai prezintă cel mai mare spectacol al lumii. Televiziunea provoacă un entuziasm și o febră colectivă fără egal. Publicul vibrează la unison în fața ecranului tv, ca odinioară în cinematografele de cartier."

Aparent, televiziunea a cîștigat lupta. Dar spiritul cinema e prezent în televiziune: în estetica sa, în spectacularizare, în starizare, în dramatizare, în felul în care suscită emoție.

"Televiziunea, magia transmiterii în direct, sportul, toate acestea au făcut ca cinematograful să-și piardă exclusivitatea și poziția sa predominantă. Dar acest regres e sinonim și cu încoronarea sa, într-atît i-a împrumutat show-ului tehnicile sale de luat vederi, estetica-șoc și emoțională și de scenarizare totală. Dacă televiziunea a provocat o transformare a imaginilor cinematografului, acesta n-a încetat să fie modelul visului reprezentat și al mizanscenei spectaculare.

Cu cît spectatorul frecventează mai rar sălile, cu atît cinematograful se amestecă în televiziunea văzută ca mijloc media. Acum întreaga informație se construiește în vederea divertismentului și a mobilizării afective a publicului. Jurnale televizate, punerea în scenă a știrilor, reportaje: media TV își organizează tot mai mult programele ca o punere în film generalizată centrată pe "uman" și pe intim, pe emoție și pe compasiune. Dacă videofilia a detronat cinefilia, aceasta a fost în beneficiul căutării emoției-cinema pe toate celelalte ecrane.

Individul hipermodern este cel care așteaptă și caută cinematograf acolo unde nu există. Cinematograful nu e în regresie: adevărul este că el a fagocitat mai mult sau mai puțin toate imaginile, el remodelează gusturile și practicile înspre tot mai multe efecte-șoc și de mare spectacol. S-a născut o cinemanie care prin intermediul televiziunii și dincolo de ea, prin intermediul celorlalte ecrane, inaugurează atît un nou stil, cît și un nou fel de a privi: cineviziunea."

Deci, de fapt, noi vrem să vedem și vedem filme peste tot. Suntem cinefagi și cinemaniaci.

"Visul nu mai e așteptat doar în ficțiunea cinematografică, ci într-un real audiovizual, filmat și scenarizat. După ce am visat alte lumi, vrem visul și senzațiile pe toate ecranele lumii."

Ecranul Global de Gilles Lipovetsky & Jean Serroy (Polirom, 2008)





marți, 13 ianuarie 2015

The Interview: A bad trip to Coreea

COMENTAT (APROAPE) MINUT CU MINUT



The Interview. Practic toată planeta a auzit de controversatul film (sau mai bine zis de scandalul din jurul lui). Ca de obicei, nu toată lumea l-a și văzut. Am fost avertizați să-l ocolim (nu doar de Kim Jong Un), ci și de critici.  Cu toate astea, la Marele Ecran ne-am asumat misiunea să vedem filme proaste în locul tău. Așa că m-am instalat în fața ecranului, cu intenția de a comenta pe twitter, în timp real, ce văd (în caz că mă plictisesc).

INTERIOR, SEARĂ
Filmul începe acasă la James Franco ( o reședință de star holywoodian, așa cum am văzut în This is the end). Franco e în halat de casă, se admiră în oglindă. Soneria îi întrerupe exercițiul zilnic de auto-admirație. Intră prietenii lui canadieni, Seth Rogen și Evan Goldberg.

Dude, am făcut rost de marfă. Ceva nou, din Indonezia. Da shit. 

Jointul Țigara trece repede de la unul la altul. Ca de obicei, băieții rîd cu spume și inventează tot felul de jocuri de puberi singuri acasă. Astăzi joacă: "Cu ce dictator ai putea avea un bro-mance?"

Evan Goldberg, evident evreu, ar fi fost camarad cu Dolphie Hitler, din cauza unui complex oedipian care îl împinge să se răzvrătească față de generația părinților.  Franco ar fi fost tovarăș cu generalul Franco  - coincidență de nume. Ajung cum-necum la Kim Jong Un, care ar fi BBF cu Rogen din cauza fizicului pufos asemănător și a slăbiciunii comune pentru thai food și thai massage.

Goldberg are o revelație: 
Dude, dar tu chiar ai putea fi body cu Kim. Am auzit că-i place Pineapple Express.

Franco, nu vrea să-l lase singur pe Rogen:

Cum ar fi să mergem amîndoi în Coreea, bro? Ne dăm cu tancu. Jucăm baschet. Ne uităm la M.A.S.H. și la Asian și la Kardashian, împreună cu Kim. You know, men stuff. Ascultăm Katy Perry și bem margaritas. Dar crezi că ne-ar invita?

GOLDBERG Știu! Știu!  Mergeți să-i luați un interviu. 

Franco, desenează cu mîinile în aer:

Bro, this is huge: THE INTERVIEW.  Sunt atît de excited. 
Îl mîngîie pe Rogen: O să sun la Sony.

Și eu sunt excited. Rogen deschide frigiderul:

FRANCO Hai că tu o să te îndrăgostești de sora lui Kim. 

GOLDBERG Nu, mai bine de una din gărzile lui de corp. 

ROGEN Nu contează, coreeancă să fie.

FRANCO Băi, ce tare e marfa asta. Indonezia zici? 

Rîd toți. Goldberg își dă seama că au lovit o mină de aur:

Suntem geniali. Everybody's gonna hate us

FRANCO They hate us cause they ain't us. 

ROGEN Anus?

Acum nu se mai pot opri din rîs. Rogen se îneacă cu o brioșă. Franco strigă spre Goldberg:

Noteaz-o! Noteaz-o!

CUT TO...


Scena asta nu apare în film. Dar aproape sigur că de la ea a pornit ideea filmului. Pentru că ceea ce urmează nu poate fi decît rezultatul unui bad trip. Și acum #theinterviewminutcuminut



incepe cu o fetita care canta un imn de preamarire liderului suprem si ca "USA sa explodeze si sa se inece in propriul poo" bad opener

CUT TO Interviu tv cu Eminem care recunoaste ca e de fapt gay. James Franco e un fel de Maruta

Scene încinse de bro-mance, desprinse din viața lor reală. Franco spre Rogen: "you are my Samwise Gamgee to my Frodo; my precious"

Bomb! Lui Kim Jong Un, avid consumator de entertainment american, ii plac The Big Bang Theory si The Skylark Tonight (show-ul lui Franco)

Enters Soon Yon Park. Ofiter-femeie. Ceea ce combina doua fantezii ale barbatilor albi: Asian + femeie in uniforma

Min. 19. Franco, in costumul lui Heath Ledger din Batman

Min. 20. Prima glumă cu urme de inteligență: "This is the biggest thing since the Frosty (sic!)/ Nixon interview"

Min. 21. Din nou referinte la LOTR. "Come with me to Mordor" Sau Nordoreea.

Min. 24 Franco apare în același cadru cu Jo Gordon-Levitt. Cu ocazia asta nu o sa-i mai confund. Are un merit și  

Min. 25. Glume cu anus. De trei ori Anus. S-a strigat Bingo! Franco e ca prietenul ala beat caruia i-a iesit o gluma si apoi nu stie sa se mai opreasca

Mostra:
CIA: Trebuie sa-l lichidati pe Kim Jong Un. 
Franco: Adica sa-l udam?
Rogen: Sa-l stropim?
Franco: Imbatam?
Etcetc


Momentul Pineapple din Cei doi se drogheaza. Era..pffua...inevitabil


Apoi momentul Hangover, care se termina brusc. Enters CIA. Iar intriga ni se releva abia acum, in min. 25. Desi stia toata Terra despre ce e vorba

La 2 minute dupa glumele cu anus, acum sunt glume cu celelalte parti puturoase ale corpului. Nu e vorba de picioare. Sper ca Obama vede asta si ii e jena.

Momentul Hangover nu e totuși gata. Intră în scenă tigrul. "He has night vision goggles?!!"  se vrea un fel de Austin Powers, cu umor ieftin asumat. Dar e doar prost gust.

Kim: Am primit tancul de la Stalin
Franco: In my country is pronounced Stallone
Kim: You're so funny

Kim Joke One: You know what's more distructive than nuclear bombs?
Words charliehebdo

Prima scena cu adevarat funny in vine de abia în minutul 62

Si un pic de adevar geo-politic:
"Kim must die. That's the American way"

Kim: Without loyalty a country is like a lawless joungle
Franco, fredoneaza: Welcome to the joungle, baby, Welcome to the joungle

Minutul 80. In care se transforma in "Frosty/Nixon". Franco e ptr Kim ce a fost Frost ptr Nixon. Si Rogen e Boromir...Whaaat?!

Franco: "We might die. I had a great live. Fucked more woman than Ellen DeGeneres"

În schimb, genericul de final e glorios. Combină ingenios imageria de propagandă cu cartoons. That's all folks. Much ado about nothing.



E clar. Ca să-ți placă Interviul, trebuie să fumezi ce au fumat creatorii poveștii (Franco, Rogen, Goldberg și Dan Sterling). Asta nu e "arta luata ostateca". Ar fi o jignire pentru marile creatii cenzurate de-a lungul timpului. E un triumf al prostului-gust, o demonstrație de aroganță adolescentină lipsită de creativitate, a unor "spoiled brats" de la Hollywood (apropo de Sony hacks). Acum, în contextul #charliehebdo al "luptei multilaterale" pentru libertatea de expresie, se pune întrebarea dacă merită să aperi dreptul lor de a arunca cu rahat, cu orice rahat, spre noi (people want shit, zice Franco). 

Categoric DA. În fond, și filmul lor e o caricatură de film (deși s-ar impune mai multă auto-cenzură, din respect pentru public, nu pentru vreo autoritate seculară).

Categoric DA, pentru că în lumea liberă, nu te obligă nimeni să stai cîteva ore și să urmărești un spectacol plictisitor și de prost gust, cum se întîmplă pe stadioanele din Phenian. Nu vă leagă nimeni dacă vedeți sau nu vedeți The Interview.  

Deși, aici sunt de acord cu Kim Jong Un: ar fi mai bine să NU îl vedeți.
Sau poate vă plac glumele cu anus.



luni, 12 ianuarie 2015

Yoyo, spectacol la 8 1/2


Doi clovni intră într-un oraș:

 "Pff! Ai văzut cine mai are spectacol la 8 și jumătate?
 Împachetează! Plecăm."



Yoyo e un film din care curg gagurile și țîșnește magia ca apa din peruca cu rezervor de 6 litri a unui clovn. Un număr de iluzionism nemuritor din sertarul cu fantezie a mimului Pierre Etaix. De văzut cu copilul de lîngă voi sau din voi.

Better Call Mad House of Thrones


Primăvara asta îi va prinde pe mulți în fața televi...mă rog, în fața serialelor tv (indiferent de suportul pe care le vedeți).

House of Cards revine (cu sezonul 3) din 27 februarie cu începutul răzbunării lui Kevin Spacey, așa cum a anunțat aseară la Golden Globes (salutăm apariția unui blog nou, făcut de voluntari Marele Ecran și Ceau, Cinema! :)



Spiritul Breaking Bad se reîncarnează în Better Caul Saul, care se arată la fel de amuzant (într-un sens bolnav), dezlănțuit și catchy, cum ne garantează geniul lui Vince Gilligan. Plus, cîteva apariții bonus, cum e a lui Mike. Din 8 februarie.




Apoi, din aprilie se joacă Game of Thrones (sezonul 5) și avem de încheiat socotelile cu Mad Men. Și astea sunt numai patru seriale. It's show time, folks! Timp să avem.

duminică, 11 ianuarie 2015

Cele mai bune filme din 2014 (IV) - Foxcatcher

    
    Sunt omul caruia nu-i place sa ramana dator nici cu o fisa de telefon, asa ca mai adaug la lunga lista lista de filme bune din 2014 cateva si facand bilantul, raman cu gura cascata ca oricat am injurat porcariile de blockbustere, s-a cernut o lista consistenta de filme bune sau interesante. "Vederea aeriana" ajuta la clarificarea situatiei in cele mai multe cazuri si duce la detasare.

"Serious sport has nothing to do with fair play. 
It is bound up with hatred, jealousy, boastfulness, disregard of all rules and sadistic pleasure in witnessing violence. 
In other words, it is war minus the shooting."
- George Orwell

    Sunt inclinat sa-l cred pe Orwell pentru ca povestea acestui film e o poveste de razboi. Razboiul tacut dintre clasele sociale, razboiul tacut intre fairplay si frauda, razboiul tacut intre sanatatea mentala si seducatoarea nebunie, razboiul pentru piedestalurile (sau locurile de veci) pe care societatea pune cativa oameni, razboiul educatie si multe alte zone tensionate de lupta. O dramatizare a unei afaceri  celebre si tenebroase din sportul american al anilor '80. O poveste faustiana, mereu actuala si buna de dezbatut. Un Steve Carell cum nu l-a mai vazut nimeni, coborand in subsolurile umede si intunecate ale mintii umane, nascand un joc diametral opus la orice rol comic facut de el pana acum. Se adauga un duo de actori  (Channing Tatum, Mark Ruffalo) atat de balansat si expresiv incat toata povestea capata dimensiuni si reverberatii de teatru grec antic. Daca mai mentionez si muzica potrivita (in acelasi ton cu cea din "Chariots of Fire"), imagine plina si grea cu look palpabil si realist (oarecum asemanatoare cu cea a filmelor americane din anii '75), montaj excelent si o vointa regizorala ferma de a nu demistifica nimic pe ecran si care lasa privitorul sa-si exercite mecanismele, trag concluzia ca e unul din cele mai bune filme americane din 2014 si din ultima decada. Doresc sa mentionez ca am evaluat acest film ca fictiune, nu ca "poveste reala", pentru ca daca o sa cautati adevarata poveste si scandalul de dupa film, nu stiu cu ce ganduri am ramane. Oricum, un film care reuseste cu brio ce si-a propus: sa ne spuna la ureche o poveste bizara si infricosatoare dar in acelasi timp arhetipala. Sa ne faca sa simtim si sa gandim dupa film. Si nu e putin lucru! (sunt critici care au strigat "manipulare!", si in oarecare masura sunt de acord cu ei, dar manipularea functioneaza de obicei in timpul filmului, dupa el ramanem singuri cu gandurile noastre si oricum, arta e prin definitie manipulativa). Cu ocazia vizionarii acestui film mi-am raspuns temporar si la dilema "Nature or nurture?" cu "la fel de infricosatoare si de neoprit atunci cand nu functioneaza bine..."

vineri, 9 ianuarie 2015

The Theory of Everything (2014)

Poate că e un pic cam devreme pentru astfel de recomandări, dar o să risc totuşi şi o să vă spun că The Theory of Everything e filmul perfect pe care să-l vedeţi cu iubita / iubitul de Valentine’s Day. Iar asta pentru că titlul care sună oarecum „ştiinţific” şi prezentarea filmului ca fiind unul despre fizicianul cosmolog Stephen B. Hawking sunt doar un cover-up pentru o dramă romantică în toată regula. Probabil ar fi fost mai cinstit să spună mare pe afiş că scenariul porneşte de la memoriile nevestei lui Hawking, care nu prea avea nicio treabă cu formulele matematice necesare calculării existenţei găurilor negre şi a naşterii universului. Deci nu vă aşteptaţi la explicaţii ştiinţifice detaliate, ca în A Beautiful Mind sau Interstellar, de exemplu.



Dar carenţa asta nu-l transformă într-un film slab. Dimpotrivă, Felicity Jones face un rol excelent în postura femeii animate de o iubire feroce pentru un bărbat condamnat să îşi poată controla corpul din ce în ce mai puţin. Diagnosticul care confirmă un soi cumplit de scleroză e pus în perioada timpurie a relaţiei dintre Stephen şi Jane, dar nu o descurajează să rămână mai departe alături de el. Chit că e conştientă că îl aşteaptă o viaţă în scaunul cu rotile. Aşa că se căsătoresc şi încearcă să ducă o viaţă de familie normală. Au trei copii şi duc o existenţă cotidiană relativ firească şi rutinată. Dar nu sunt scutiţi de eroziunea impusă de timp asupra cuplului. Sub povara îngrijirii copiilor şi a unui soţ handicapat, Jane suferă tăcut. Nu ridică vocea, nu face reproşuri, rar varsă lacrimi. Frustrarea de durată i se citeşte în cearcănele şi ridurile tot mai adânci, într-un soi de mohoreală latentă.


Felicity Jones joacă discret şi expresiv rolul lui Jane Hawking în The Theory of Everything. Şi cred că sunt şanse mari să o vedem pe lista de nominalizări la Oscar. Nici sarcina lui Eddie Redmayne, de a reda trupul în degradare al lui Stephen Hawking, nu e deloc uşoară. Dar îi face faţă într-un mod extrem de credibil. Şi face posibilă pe ecran alăturarea dintre viitorul cumplit care îl aşteaptă pe protagonist şi optimismul său incurabil.

The Theory of Everything e un film care te face să îţi dai seama cât de mărunte sunt nemulţumirile tale zilnice şi îţi insuflă un val contagios de speranţă. Plus ideea că dragostea învinge (aproape) orice. Fără prea multe banalităţi şi note false, fără exagerări de duzină. Avem nevoie şi de un film din ăsta din când în când, nu?

200 de filme esențiale pe care orice scriitor de comedie ar trebui să le vadă

LISTA LUI BILL HADER



Una din dorințele mele pentru 2015 este să completez lista lui Bill Hader.  Comedianul american, pe care îl știți din scheciurile Saturday Night Live sau, mai nou, din The Skeleton Twins, a alcătuit recent o listă personală de filme pe care le consideră "funny și influente", apărută în cartea Poking a Dead Frog (de Mike Sacks). Unele sigur le-ați văzut, altele vor părea surprinzătoare (Ace in the Hole, Eyes Wide Shut). Hader zice că a învățat multe din ele (ca scriere și interpretare). Pînă la vîrsta asta eu am bifat vreo 70. Voi cîte ați văzut?

Să vă fie de folos și...de rîs!

1. 9 to 5 (1980)
2. 1941 (1979)
3. Abbott and Costello Meet Frankenstein (1948)
4. Ace in the Hole (1951)
5. The Adventures of Baron Munchausen (1988)
6. After Hours (1985)
7. Airplane! (1980)
8. Amarcord (1973)
9. American Graffiti (1973)
10. An American in Paris (1951)
11.Animal Crackers (1930)
12. Annie Hall (1977)
13. The Apartment (1960)
14. Army of Darkness (1992)
15. Arsenic and Old Lace (1944)
16. Back to the Future (1985)
17. The Bad News Bears (1976)
18. Bananas (1971)
19. The Band Wagon (1953)
20. The Bank Dick (1940)
21. Barton Fink (1991)
22. Beetlejuice (1988)
23. Being There (1979)
24. Best in Show (2000)
25. Better off Dead (1985)
26. Big Deal on Madonna Street (1958)
27. The Big Lebowski (1998)
28. The Birdcage (1996)
29. Blazing Saddles (1974)
30. The Blues Brothers (1980)
31. Boogie Nights (1997)
32. Born Yesterday (1950)
33. Bottle Rocket (1996)
34. Boudu Saved from Drowning (1932)
35. Brazil (1985)
36. Broadway Danny Rose (1984)
37. Bullets Over Broadway (1994)
38. The ‘Burbs (1989)
39. Cabin in the Sky (1943)
40. Caddyshack (1980)
41. Catch-22 (1970)
42. The Circus (1928)
43. City Lights (1931)
44. A Clockwork Orange (1971)
45. Closely Watched Trains (1966)
46. The Cocoanuts (1929)
47. Coming to America (1988)
48. The Court Jester (1956)
49. Crimes and Misdemeanors (1989)
50. Dames (1934)
51. A Day at the Races (1937)
52. Dazed and Confused (1993)
53. Design for Living (1933)
54. Dirty Rotten Scoundrels (1988)
55. Down by Law (1986)
56. Dr. Strangelove (1964)
57. Drag Me to Hell (2009)
58. Duck Soup (1933)
59. Ed Wood (1994)
60. Election (1999)
61. The Evil Dead (1981)
62. Evil Dead 2 (1987)
63. Eyes Wide Shut (1999)
64. Fargo (1996)
65. Ferris Bueller’s Day Off (1986)
66. The Firemen’s Ball (1967)
67. A Fish Called Wanda (1988)
68. The Foot Fist Way (2006)
69. The Fortune (1975)
70. Four Lions (2010)
71. Gates of Heaven (1978)
72. The General (1926)
73. Get Shorty (1995)
74. Ghostbusters (1984)
75. The Gold Rush (1925)
76. Good Morning (1959)
77. The Goonies (1985)
78. The Graduate (1967)
79. Grand Illusion (1937)
80. The Great Race (1965)
81. The Groove Tube (1974)
82. Groundhog Day (1993)
83. Hail the Conquering Hero (1944)
84. Heaven Can Wait (1943)
85. His Girl Friday (1940)
86. Horse Feathers (1932)
87. The Hudsucker Proxy (1994)
88. I Vitelloni (1953)
89. I Wanna Hold Your Hand (1978)
90. I’m Gonna Git You Sucka (1988)
91. The Incredibles (2004)
92. It Happened One Night (1934)
93. It’s a Gift (1934)
94. It’s Always Fair Weather (1955)
95. The Jerk (1979)
96. Jules and Jim (1962)
97. The Kentucky Fried Movie (1977)
98. The King of Comedy (1983)
99. Kung Fu Hustle (2004)
100. L’Atalante (1934)
101. The Ladykillers (1955)
102. The Last Detail (1973)
103. The Lavender Hill Mob (1951)
104. Let It Ride (1989)
105. The Life Aquatic with Steve Zissou (2004)
106. The Life and Death of Colonel Blimp (1943)
107. Little Murders (1971)
108. Lolita (1962)
109. The Long Goodbye (1973)
110. Lost in America (1985)
111. Love and Death (1975)
112. Loves of a Blonde (1965)
113. M*A*S*H (1970)
114. The Man in the White Suit (1951)
115. The Man with Two Brains (1983)
116. A Matter of Life and Death (1946)
117. The Merry Widow (1934)
118. Midnight Run (1988)
119. The Miracle of Morgan’s Creek (1944)
120. Modern Romance (1981)
121. Mon Oncle (1958)
122. Monkey Business (1931)
123. Monsters, Inc. (2001)
124. Monty Python and the Holy Grail (1975)
125. Monty Python’s Life of Brian (1979)
126. Mr. Hulot’s Holiday (1953)
127. Mr. Mom (1983)
128. Mystery Train (1989)
129. The Naked Gun (1988)
130. Nashville (1975)
131. National Lampoon’s Animal House (1978)
132. Never Give a Sucker an Even Break (1941)
133. A Night at the Opera (1935)
134. Noises Off (1992)
135. One, Two, Three (1961)
136. Orgazmo (1997)
137. Our Hospitality (1923)
138. Out of Sight (1998)
139. The Palm Beach Story (1942)
140. Parenthood (1989)
141. Pee-wee’s Big Adventure (1985)
142. Play Time (1967)
143. The Player (1992)
144. The Princess Bride (1987)
145. The Producers (1968)
146. Punch-Drunk Love (2002)
147. Radio Days (1987)
148. Raising Arizona (1987)
149. Real Life (1979)
150. The Royal Tenenbaums (2001)
151. Ruggles of Red Gap (1935)
152. Rushmore (1998)
153. Safe Men (1998)
154. Salesman (1968)
155. Schizopolis (1996)
156. A Serious Man (2009)
157. Shaolin Soccer (2001)
158. Shaun of the Dead (2004)
159. Sherlock Jr. (1924)
160. Shoot the Pianist (1960)
161. The Shop Around the Corner (1940)
162. Short Cuts (1993)
163. Singin’ in the Rain (1952)
164. Sixteen Candles (1984)
165. Songs from the Second Floor (2000)
166. South Park: Bigger, Longer & Uncut (1999)
167. The Squid and the Whale (2005)
168. Stranger Than Paradise (1984)
169. Stripes (1981)
170. Sullivan’s Travels (1941)
171. Take the Money and Run (1969)
172. Talladega Nights: The Ballad of Ricky Bobby (2006)
173. Team America: World Police (2004)
174. This is Spinal Tap (1984)
175. Three Amigos! (1986)
176. Time Bandits (1981)
177. To Be or Not to Be (1942)
178. Toy Story (1995)
179. Toy Story 2 (1999)
180. Toy Story 3 (2010)
181. Trading Places (1983)
182. Trouble in Paradise (1932)
183. Twentieth Century (1934)
184. Unfaithfully Yours (1948)
185. Up (2009)
186. Used Cars (1980)
187. Vernon, Florida (1981)
188. Waiting for Guffman (1996)
189. A Wedding (1978)
190. Wet Hot American Summer (2001)
191. What’s Up, Doc? (1972)
192. What’s Up Tiger Lily? (1966)
193. The White Sheik (1952)
194. Withnail and I (1987)
195. You Can’t Cheat an Honest Man (1939)
196. You Can’t Take It with You (1938)
197. You the Living (2007)
198. Young Frankenstein (1974)
199. Zelig (1983)
200. Zero for Conduct (1933)