sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Astă seară leşinăm în familie

AMAT ESCALANTE, LA TIMIŞOARA

Trei injecţii cu adrenalină una după alta. Cam acesta va fi impactul vizionării celor trei filme de Cannes de diseară. Un pic cam mult, ca să le poţi asimila cum se cade. Poate că lucrurile ar fi stat altfel dacă oraşul ar fi avut o cinematecă, unde să poţi încasa treptat (şi în mai multe zile, proiecţii etc) acest triplu şoc. Fără să fiu cîrcotaş, maratonul de azi subliniază încă o dată lipsurile oraşului la acest capitol.

Trecînd peste acest minus (care nu ţine de Asociaţia Cinemascop şi Voodoo Films), e frumos că organizatorii Les Films de Cannes a Bucarest s-au gîndit să vină şi la Timişoara şi ţin să cred că prin aceste evenimente (pe care le tot provoacă de un an de zile) bat şi un apropo subtil la municipalitate în vederea edificării unui cinema dedicat alternativei la multiplex. Evenimentul de azi e "o şansă pentru public", aşa cum spune şi Cristian Mungiu, să vadă cum ar fi dacă ar fi...

Sincer, nu mai speram să văd Heli pe un ecran mare. L-am ratat în primăvară la Cannes şi am înţeles, din ecourile pe care le-a provocat, că a fost una din marile mele ratări. Nesperată e şi prezenţa la Capitol a regizorului Amat Escalante, care va răspunde întrebărilor spectatorilor după proiecţie. După ce Cuaron, Del Toro şi (mai puţin) Innaritu s-au vîndut Hollywoodului, Escalante şi prietenul/asociatul său Reygadas (Post Tenebras Lux) poartă stindardul cinemaului mexican.  

Mi-a plăcut debutul său în lungmetraj, Sangre (2005, TRAILER), pe lîngă care Poliţist Adjectiv pare un thriller intens. Amatorii de minimal, neo/hiperrealism sordid vor tremura de plăcere. Los Bastardos (2008, TRAILER), comparat cu Funny Games datorită intrigii similare (invazia domestică) e de fapt o metaforă pentru migraţia mexicanilor în GringoLand. Tot despre situaţia socială a mexicanilor, Heli a produs controverse la Cannes datorită violenţei (prea) explicite (spun unii), justificată (spun alţii). Este posibil ca astă seară să fie cîteva leşinuri în sală sau vertijuri puternice.

"Îmi place cînd oamenii sar de pe scaun în cinema sau îi apucă ameţeala. Îmi place să le fac asta oamenilor. Cînd am văzut Exorcistul aproape că am leşinat şi eram ameţit. Wow! mi-am zis: un film poate să-ţi facă asta. Cred că şi eu încerc să fac la fel"  (Amat Escalante)




2 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.