joi, 17 octombrie 2013
Gravity: praf (stelar) în ochi
N-am apucat să scriu cronica "back to back" cu Richie, deşi am văzut Gravity împreună. Îmi dau acum restanţa:
600 kilometri deasupra Pămîntului. În urma unui accident la o staţie spaţială, astronauta Randy (Sandra Bullock) pluteşte în vidul cosmic, cu rezerve limitate de oxigen. Camera o urmăreşte de la depărtare cum se scufundă lent în întunericul dezolant. Se roteşte necontrolat în linişte absolută (în spaţiu nu există sunet). Fragilitatea vieţii umane şi nepăsarea Universului, izolarea noastră în lume şi izolarea noastră ca indivizi unii faţă de alţii sunt cîteva teme sugerate de această scurtă scenă. Mă aşteptam ca tot filmul să păstreze sensibilitatea asta, CURIOZITATEA asta de a explora umanitatea.
Din păcate, restul filmului gravitează pe structura narativă a unui thriller obişnuit. Colegul Waka_x e mult mai dur: "cred ca filmul e scris de un tractorist din Mexic şi Cuaron a gasit scenariul în autobuz".
În cartea "Three uses of the knife" (Trei utilizări ale cuţitului), David Mamet (dramaturg, scenarist, regizor, teoretician) vorbeşte despre structurarea unui film ca un "meci perfect". "Ne dorim ca Echipa Noastră să ocupe terenul şi să spulbere opoziţia din Primul Moment? Nu. Ne dorim un meci luptat pe viaţă şi pe moarte, care conţine multe întorsături satisfăcătoare (...) Fiecare act al jocului recapitulează jocul întreg, urmînd această paradigmă: Da! Nu! Dar stai...!".
La fel, eroina noastră trebuie să depăşească o serie de
obstacole, pentru a-şi recăpăta elanul vital. "Sandra joacă rolul de Mr. Bean - nu numai că e urmarită de fatalitate
după fatalitate dar chiar mormăie ca Mr. Bean cîteodată" (Waka_x).
Nu m-a iritat atît faptul că urmează principiile dramei hollywoodiene. Ci metaforele alea vîrîte în ochi. Dezastrul din spaţiu e o metaforă
pentru dezastrul din viaţa ei. O metaforă pentru renaştere, atît de evidentă că
deranjează. Pătrundem în lume purtaţi într-o capsulă Soyuz (mamele noastre),
ieşim din apă şi trăim legaţi de varii cordoane ombilicale (în film, Sandra se prinde şi se desprinde de cordoanele staţiilor spaţiale).
Pînă la urmă,
Gravity e un 127 de ore în spaţiu.
Acţiunea putea fi la fel de bine plasată pe un vîrf de munte. Pentru că aici, spaţiul cosmic e doar un decor (ce-i drept unul foarte spectaculos). La finalul filmului, totul
este clar. Nu rămîne un rest de mister. Nimic nu te îndeamnă să contempli necunoscutul universului, aşa cum te-ai
aştepta după 90 de minute în care priveşti Pământul din altă perspectivă (de
sus). Nu aşteptam o nouă Odisee Spaţială. Dar măcar un Another Earth (film independent din 2011, care a costat probabil cît cateringul la Gravity, dar infinit mai profund şi mai aproape de ceea ce trebuie să fie un science-fiction).
Păcat de experienţa 3D (absolut onorabilă), efectul de “gravitaţie zero” (te întrebi mereu “cum au
făcut”), camera lui Emannuel Lubezki (mexican şi el, unul dintre cei mai buni d.o.p. ai momentului; a filmat The tree of life), imaginea unui răsărit de soare şi alte "giumbuşlucuri spaţiale" (Waka a promis că e ultimul film pe care îl vede la multiplex, pecetluind promisiunea cu guma găsită sub scaun). Îl înţeleg perfect, pentru că şi eu m-am săturat să ni se vîndă rahat ambalat în hîrtie sclipitoare.
Dacă Gravity
era făcut de un regizor american din industrie l-aş fi salutat ca pe o reuşită (oricum e superior junk-ului obişnuit de la mall).
Dar dezamăgirea e cu atît mai mare fiind scris şi
regizat de Alfonso Cuaron (Y tu mama tambien, Children of Men). Mi se pare trist că talentul enorm al celor mexicanului (şi ca el mulţi) orbitează acum planeta Haliud. Dincolo de efecte speciale e un mare vid...cosmic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
si ca sa mai adaug niste boabe de porumb la colt:
RăspundețiȘtergereCred ca cel mai tare m-a deranjat ( bine, ca nu e nimic nou ) monologul Sandrei - la toate filmele noi (blockbustere), personajele explica TOT. Verbalizeaza ce nu intelege publicul, dar verbalizeaza si ce intelege publicul. Practic- nu mai e nevoie sa asculti dialogul pentru ca el devine redundant - e o descriere a actiunii (pe care o vezi). E ca la un film pentru nevazatori. Am eu probleme cu vederea dar nici chiar asa ... Lipsa misterului real duce la lipsa fiorului cinematografic. Aparent, producatorului ii e teama ca publicul sa nu plece fara raspunsuri din sala de cinema. Cred ca boala asta banalizeaza cumplit produsele Hollywood contemporane si duce "lowest common denominator" in jos.
Omul capitalist/socialist razbeste... . Un film motivational/motivant si "colorat" Albastru/Rosu, eventual si Alb. Feellgood Movie For The Man.
RăspundețiȘtergere@Anonim
Ștergereadevarat
Feelgood movie for the working man
ca sa se trezeasca si maine sa mearga la job, pentru propasirea neamurilor
filmul asta mi-a adus aminte de "couch couple" din "Harry and Paul".
RăspundețiȘtergerehttp://youtu.be/cB2NCQFppsY?t=24m12s
:)
imi pare rau sa spun, dar uneori va luati rolurile de critici de film un pic prea in serios. cineva neavizat ar intelege ca e un film slabut, din ce ziceti voi aici.
RăspundețiȘtergereMihai: eu nu imi iau rolul de critic in serios. nu mi l-am luat niciodata. si sa-ti para rau :) dar rolul de spectator/platitor il iau in serios. nu prea am de ales :) si da - e un film slabut. chiar enervant de slabut. Sandra Bullock nu reuseste sa-si duca rolul si CG-ul bun nu poate "scoate la liman" un intreg film/spectacol complex. daca faci un efort si citesti atent ce a zis Lucian si ce am adaugat eu, chiar si sketchul din Harry and Paul, o sa intelegi foarte bine de ce nu ne-a placut !
Ștergere@Mihai
RăspundețiȘtergereproblema mea e ca tot mai multi regizori (altadata) vizionari au inceput sa lucreze dupa "reteta"
e, daca imi permiti, o pervertire
filmul nu e slabut (dupa standardele de multiplex), experienta poate fi "enjoyable", dar din perspectiva artei cinematografice acest film nu va ramane in timp
acum ne ia ochii, pentru ca e realizat bine din punct de vedere tehnic si spectaculos, dar e posibil ca in cativa ani si aceasta tehnica sa fie datata
(Children of Men era si el thriller, inova si el la nivel de tehnica de filmare, dar mai era ceva acolo, care il face neperisabil)
si atunci intrebarea e: ce preamarim de fapt?
tehnologia?
capacitatea industriei cinematografice de a ne uimi prin efecte speciale?
sau vrem sa ne uimeasca prin altceva?
acel "ceva" care face magic cinematograful, de la Chaplin incoace
si care ramane in timp
parerea mea, de ne-critic
(apropo, nu am zis niciodata ca sunt critic de film, sunt cel mult cronicar - adica, un fel de observator sau, daca vrei, chibit :)
Pentru mine muritorul de rand / neavizatul / workeru' / corporatistul / profanul, Gravity este filmul anului.
RăspundețiȘtergereAtentie! Este obligatoriu de vazut la IMAX!
Cu respect,
Mitica
You're The Man! :)
ȘtergereDraga Mitica, sunt de acord: e filmul anului...la multiplex
RăspundețiȘtergereAsa cum poate filmul dezamageste un pic prin scenariu prost si personaj principal care merge de la idiot la geniu (dafuq), la fel impresioneaza prin visuals. La urma urmei, un film e facut din parti egale, depinde de fiecare ce apreciaza mai mult la el. Cu siguranta ca nu e filmul anului, dar imaginile sunt fantastice si pentru o desfasurare a actiunii atat de simplista te tintuieste bine in scaun.
RăspundețiȘtergereOricum, tineti-o tot asa, mie-mi plac discutiile in contradictoriu despre filme :)
Ma bag si eu in discutie pentru a spune cateva lucruri:
RăspundețiȘtergereIn primul rand referindu-ma strict la filmele de mare impact si destinate unui public numeros (deci nu vb de cinema arthouse), cele care sunt acum considerate momente definitorii/borne ale istoriei cinema-ului etc nu sunt privite astfel (doar) datorita unui interpretari extraordinare, sau a unui scenariu fara cusur. In cele mai multe cazuri exact progresul tehnic (mijloace cinematice puse in slujba unei viziuni artistice) si mestesugul autorului au fost cele care avut rolul hotarator (Jaws, Star Wars).
Asa ca sa descalificam din start un film pentru ca e "tehnic fara cusur, iti ia ochii etc" e nedrept.. Vorbesc la modul general, nu doar referitor la Gravity. Normal ca pentru a deveni ceva remarcabil e nevoie si ca celelalte aspecte sa fie fara cusur, iar aici filmul lui Cuaron e cam stangaci. Dar sa nu uitam ca nici el nu e un auteur ci un bun tehnician, comercial si cu o semnatura regizorala pe care si-o finiseaza tot mai bine.
In al doilea rand faptul ca o parte din noi sufera de saturatie filmica si greu se mai lasa impresionati de constructii de manual, banale, cliseice, lipsite de subtilitate, cautand de la fiecare noua experienta emotia anilor cand descoperea cinema-ul ca arta, e o circumstanta care ne priveste doar pe noi. Sigur, putem aborda o perspectiva mai inalta, mai aroganta, mai elitista, considerand ca experienta de vizionare ne-am oferit toate cheile de la usa cinema-ului dar am face bine sa nu uitam doua lucruri: altii au fost la fel de "indirjiti" in critici inaintea noastra cu filme pe care acum noi le privim cu veneratie, poate, -2001 Space Oddisey a fost facut praf la aparitie, Blade Runner la fel, Scarface a avut numai huiduieli in presa de specialitate etc- iar apoi, raspunderea pentru filmul realizat e in totalitate a regizorului iar daca el, capabil in alte imprejurari de o subtilitate remarcabila, alege apoi un compromis pentru a-si implini o idee (filmare continua in gravitatie zero), cine suntem noi sa-l judecam.
Tot ce putem sa face e strambam din nas din confortul propriei noastre pozitii de cinefili si sa asteptam lucruri mai bune lasandu-l pe om sa-si stranga laurii de la cei la care s-a gandit cand a facut filmul si pe care s-a temut sa nu-i confuzeze prea tare daca dupa ce-i ametea in IMAx le vai dadea si niste probleme existentiale de interpretat singuri.
@Richie
RăspundețiȘtergereo spun deschis si pentru totdeauna: nu sunt impotriva filmului comercial
nu ma ascund
si nu mi se imbujoreaza obrajii cand spun ca merg la Bond si la Bruno si la Turbo
dar (sper ca) nu ma pacalesc nicio clipa ca vad altceva decat un produs de divertisment
in primul rand ca spectator si nu in calitate de "cinefil elitist"
simt nevoia de a distinge intre cinema ca produs industrial si cinema ca produs artistic
daca vrei, intre cinema de autor si cinemaul de producator
sau intre cinemaul care "inoveaza" tehnica de filmare si cel care inoveaza limbajul cinematografic (sigur ca un film mare le poate face pe amandoua, dar nu e cazul cu Gravity)
hai sa privim Gravity in fata si sa spunem exact ceea ce este: un spectacol la scara monumentala, un spectacol care poate fi (la naiba, ESTE!) placut, uimitor, antrenant, dar nu mai mult de atat
Gravity e o "gadgetarie" motivationala; stiu ca generatia noastra e entuziasmata de tehnologie, dar un film mare ar trebui ceva mai mult decat "noul iPhone"
nimic rau in faptul ca e un spectacol; asa a inceput filmul, ca spectacol de circ, dar intre timp a evoluat iar noi avem dreptul sa cerem mai mult
si aici ajung la comentariul tau: "cine suntem noi sa-l judecam"?
pai suntem singura instanta care conteaza pana la urma
Publicul
cel care plateste bilet
cel pentru care (teoretic) regizorul a facut filmul (pentru ca, in lipsa lui, filmul nu exista)
biletul cumparat mi-a dat dreptul sa imi spun parerea, chiar daca pare elitista, aroganta...
Am tot dreptul sa ma insel, timpul ne-o va dovedi daca e mai mult decat un Titanic sau Avatar al timpului sau
Din tot ce ai zis, ultimul paragraf m-a dat gata: sa-l lasam "sa-si stranga laurii de la cei la care s-a gandit"
Gasesc stranie sugestia ca ar trebui sa tacem daca nu ne regasim in categoria de public pentru care autorul "s-a gandit cand a facut filmul".
E un indemn similar cu a spune ca, lasa-l pe Guta sa-si stringa laurii (si euroii) de la publicul sau! (scuza-mi comparatia ieftina)
Normal c-o sa-l las (oricum, ce as putea sa-i fac?), dar lasa-ma si pe mine sa spun ce sunt cantecele lui (nota bene: nu zic ca Gravity e manea)
deci, inca o data, nu sunt impotriva filmelor comerciale
(atata vreme cat acele filme nu pretind ca sunt altceva)
vreau doar sa nu amestecam mere cu pere, manele cu doine etc
ps pot fi bolnav dupa cinema, dar nu sufar de "saturatie filmica" :)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerecred ca totul se reduce la faptul ca (cei care fac comert cu ele) au redus filmele la un produs simplu - ca o gogoasa cu ciocolata sau o sticla de coca-loca. ti-e bine cand bagi in gura, te balonezi putin la stomac si apoi il trimiti in canalizare prin toileta. eu nu cred acum si n-am crezut niciodata ca entertainmentul bun sau arta se pot consuma asa. si nu o sa cred niciodata. indiferent ce o sa ni se spuna. evident ca o gogoasa facuta de casa iti poate trezi amintiri, poezie, si iti poate da alte perspective filosofice. dar ma indoiesc ca e cazul la gogosile de serie, facute scrupulos dupa "reteta colonelului Spandex" ...
RăspundețiȘtergeredoamnelor si domnilor, sa nu uitam ca nu suntem roboti !
(indiferent de biasurile noastre cognitive si alte treburi speculate de comercianti)