joi, 1 august 2013

The Wolverine (2013)

rating: Brainwash (pentru fani)


Cred ca dupa ultimul episod din seria X-Men dedicat lui Wolverine s-a spus cam tot ce se putea despre acest personaj si putem sa-l pensionam linistiti astfel incat Hugh Jackman sa fie liber sa se dedice si altor preocupari artistice. Pisica asta a fost destul jumulita si oricate vieti ar avea ea nu poate scapa de uzura morala. Sigur, Jackman inca e destul de in forma pentru a face fata cerintelor fizice iar ca actor dramatic stim ce poate, lucrul destul de vizibil in The Wolverine, filmul menit a explora ceva mai bine partea umana a personajului. Dar cred ca felina si-a atins limita blanii si fara o radicala dorinta de reinventare a personajului, fixarea atentiei (doar) asupra lui Logan/Wolverine nu mai e justificata. Cu alte cuvinte un sequel la acest episod din saga Marvel ar fi complet neavenit.

Doua lucruri au fost interesante de explorat la Wolverine: felul in care si-a dobandit ghearele si scheletul de adamantiu si relatia nefericita cu Jean Grey, varful feminim din triunghiul amoros format impreuna cu Cyclops. Ambele au fost epuizate in prima trilogie X-Men si asta fara a fi ceva mai mult decat sub-ploturi plasate intr-un cadru largit de ceilalti colegi de echipa si de evenimente care nu-l vizau direct pe Logan. Apoi cei de la Marvel s-au gandit sa capitalizeze pe seama unui personaj iconic dandu-i nu unul ci doua filme proprii si rapindu-i aura misterioasa care-l facea cool si interesant. X-Men Origins: Wolverine n-a fost decat o tentativa foarte neinspirata de a oferi “anii tineretii” unui personaj simpatic tocmai prin rolul sau de oaie neagra in echipa X-Men, permanent ursuz si neadaptat, irascibil si taios in replici.

Al doilea parcurs solo, The Wolverine, desi sensibil mai bun decat Origins - insa nu multumita materialului sursa derivativ (seria grafica scrisa de Chris Claremont si desenata de Frank Miller) macelarit de 2 scenaristi din dorinta de continuitate narativa, ci acelor cateva momente de inspiratie ale regizorului James Mangold si a unei distributii noi si exotice de la soare-rasare - dovedeste inca o data in plus ca in felul in care a fost creionat pana acum, Logan nu poate tine un film de unul singur. Chiar si daca acel film exploreaza vulnerabilitatea sa si, ceva mai straveziu, ratiunea de a fi a alter-ego-ului sau mutant. Dupa ce ani de zile am fost lasati sa intelegem ca ceea ce-l definea pe Logan era, afara de capacitatea sa de regenerare, firea independeta si incapatanarea sa caineasca, iata ca acum suntem supusi unei tentative de imblanzire a bestiei prin depresie amoroasa si conflict cultural cu rol cizelator.


Motivul pentru care nu am putut inghiti aceasta escapada in Tokio a fost tocmai pentru ca ea demoleaza ideea pe care mi-am facut-o despre Logan/Wolverine, asa cum e impersonat de Hugh Jackman. In toate filmele de pana acum Logan era varianta umana a unui motan vagabond pe care un profesor in scaun cu rotile l-a luat in casa si l-a domesticit.. oarecum, facand din el un teamplayer. Dar, din cand in cand, motanul Wolverine o zbughea pe fereastra in treaba lui si revenea doar cand avea el chef, terfelit dar fara sa dea socoteala nimanui despre locurile pe unde umbla. Cand credinciosul Cyclops il dojenea aspru, motanul se zbarlea, scotea ghearele si rostea o injuratura printre dinti care asigura comedia situatiei.

Vizita in Tokio era exact genul ala de disparitie despre care Logan nu ar fi vorbit pentru ca era doar treaba lui si el nu-i muiere sa se planga. Acum se dovedeste ca aventurile sale solitare erau interesante doar prin felul in care ele, asa oculte cum erau, ii asigurau o aura misterioasa si razvratita in grupul in care era integrat. Nu meritau a fi scrutate cu lupa pana la descoperirea vulnerabilitatilor sale. Asta ar fi functionat in cazul unor personaje ca Magneto sau Mystique, care intotdeauna fascinau prin faptul ca lasau impresia de a fi mai mult decat pareau. Wolverine era din capul locului definit de caracterul sau neslefuit si dinamica sa cu restul personajelor si nu invoca analize aprofundate care sa contrazica structura sa de adamantiu.


Intr-o lume ideala Wolverine - Misiune la Tokio putea fi redus la 10 minute in care insul ii capaceste pe niste braconieri care i-au ucis ursul favorit, e invitat la o inmormantare in Japonia [pauza] din care se intoarce cu ghearele rupte dar insotit de o mignona roscata. Nici nu conta cum s-au derulat efectiv lucrurile in Tokio, cati yakuza a taiat Logan, cum s-a eliberat de spectrul lui Jean Grey gasind un alt motiv pentru a trai in chipul lui Mariko, mostenitoarea unui miliardar supravietuitor din Nagasaki, cum si-a infruntat pentru a treia oara alter-ego-ul adamantin si cum invincibilul Wolverine si-a gustat propria mortalitate. Nu prieteni, era suficienta expresia de pe fata lui Cyclops cand Logan intra pe usa. Mintea noastra ar fi umplut golul cu mai putine efecte speciale.

Acum, nu vreau sa las impresia ca The Wolverine ar fi un film slab. E doar un popas satisfacator si pe alocuri cu sclipiri cinematice interesante (de ex. partea de inceput sau episodul cu Mariko) care ar putea deschide directii incitante de explorat in cazul veninoasei Viper (Svetlana Khodchenkova, intruchiparea sintagmei mortal de sexoasa) sau a fetiscanei samurai Yukio (Rila Fukushima) pe care le-as revedea cu placere in alte montari ale francizei. In schimb Logan isi poate lua concediu o vreme, pastrandu-si fortele pentru cele cateva aparitii din filmele cu echipa. Cea mai personala si onorabila aventura a sa a fost grosolan deraiata prin faptul ca scenaristii au ales drumul verificat in loc sa riste dand glas angoasei eroului asa cum a facut Chris Claremont in paginile comic-ului:

The key isn't winning or losing. It's making the atempt. I may never be what I ought to be, want to be... But how will I know unless I try?
Sure it's scary, but what's the alternative? Stagnation... A safer, more terrible form of death. Not of the body but of the spirit.
An animal knows what it is and accepts it. A man may know what he is... but he questions. He dreams. He strives. Changes. Grows.

6 comentarii:

  1. (spoiler alert)

    Legat de raiting, trebuie sa pun intrebarea: la care fani se refera? Daca la fanii de filme cu eroi de benzi desenate dar care nu s-au obosit vreodata sa citeasca materialul sursa, ok, sunt deacord. Daca vorbim de fanii personajului Wolverine, asa cum e el in comicsuri, filmul trebuie sa primeasca raitingul de eroare.
    Povestea a avut intr-adevar un potential urias. Personajele principale din ea avea mereu o influenta majora asupra lui Wolverine in benzile desenate si multe arcuri de poveste cruciale personajului se desfasorau in Japonia. Iar regizorul trebuia sa fie Aronofsky, care din start vroia sa faca un film cu rating R, asa cum e si personajul defapt. Studiol a vrut PG-13, asa ca a plecat Aronofsky si a venit Mangold, iar noi ne-am ales cu varza asta rece.
    Cu toate elementele exotice prezente, si idei interesante, filmul e slab. In origins macar am avut niste antagonisti pe masura eroului. Liev Schrieber era genial ca si Sabertooth, Dany Houston era si el in forma si am avut si cateva momente tari cu Deadpool (inainte de modificarile chirurgicale de final). Aici avem antagonisti cu tona, dar calitatea lor este inexistenta. Aven Yakuza care apar si cad ca mustele. Avem ninja care apar si ei in numar mare dar nu fac mai nimic interesant, iar liderul lor e mai indecis ca un mucos de 14 ani. Avem un Viper care probabil a dat inspiratie piesei Poison de Alice Cooper - vorbeste cate ceva, arata bine si cam atat. Avem o drama de familie, o criiza de constiinta (ok, aia cu Jean Grey e singura parte faina a filmului), ceva pokemoni ici colo. Iar marele rau...un magnat industrias intr-un costum de robot urias. Parca am mai vazut asta in primul Iron man, dar acolo am avut un film intreg care sa cladeasca personajul negativ. Aici asta apare putin la inceput, putin la sfarsit, ca doua semne de ghilimele, cum e si "filmul" asta.
    Iar 3D-ul a fost inexistent.
    Stiu ca o sa iau in freza pentru asta, dar dintre toate filmele cu personaje Marvel, pana si Elektra era mai bun si mai convingator decat produsul asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salutare. Da, la fanii filmelor cu super-eroi m-am referit in privinta ratingului. Nici eu nu sunt un cunoscator al universului X-Men din comics sau al personajului Wolverine. Am citit doar seria desenata de Miller pe care acest film o ia drept punct de pornire. Sunt intrutotul de acord ca avea un potential enorm insa probabil daca ramanea in mainile lui Aronofski.. sau era preluata de cineva mai dispus sa inoveze, sa sara din trenul care circula regulat pe ruta arhivele Marvel - ecranul de cinema.
      Absolul de acord ca filmul duce lipsa unui villain potent.. si nu pot sa nu sesizez ca de cate ori se vrea a crea niste probleme pentru Logan recurg la adamantiu. Sincer, asta e cea mai mica problema pentru Wolverine.. E punctul sa forte. Dusmanii ar trebui sa-i atace slabiciunile (lipsa de prevedere, incapatanarea, dispozitia de a se sacrifica pentru o cauza dreapta etc) Un dusman inteligent ar exploata mult mai abil aceste lucruri facandu-l pe erou sa se autodepaseasca in lupta finala...
      Viper mi-a amintit de Mystique.. probabil asta s-a urmarit, o schimbare de culoare dar nu foarte stridenta.

      Ștergere
    2. Esti super elegant in exprimare Richie.

      Adevarul e ca sunt varza atat scenaristul cat si regizorul. e chiar o provocare sa faci praf o idee plina de potential, dar ei au reusit. Ceea ce nu e putin lucru.

      Dar nu e singurul film distrus de producatori.
      E plina livada (las altora "gradina" :D) de idei minunate facute praf, aceasta auto-distrugere este evidenta in special cand e vorba de seriale.

      Parerea mea de consumator, nu specialist.

      Ștergere
  2. Mai incerc pentru o a treia oara.
    Pardon pentru "OffTopic", da' se (mai) merge la Festu' de la Biertan? Un raspuns binevenit ar fi, de nu raspun s se considera cel "primit" pana acu'

    RăspundețiȘtergere
  3. Comentariul meu la acest film:

    "We are the Borg. Your biological and technological distinctiveness will be added to our own. Resistance is futile."

    :DDD

    RăspundețiȘtergere
  4. Filmul daca era de (15) ani cu crimele din Japonia arata foarte ok.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.