sâmbătă, 13 iulie 2013

Săucan, despre cel mai mare film românesc

Marii regizori îşi fac rar declaraţii de dragoste. Recitind Fantasme şi adevăruri. O carte cu Mircea Săucan, proiectul unicat de acum deja 10 ani al Iuliei Blaga, am dat peste o frumoasă reverenţă pe care regizorul Meandrelor o făcea unui coleg - Iulian Mihu - şi unui mare film - Secvenţe, de Alexandru Tatos.

Mircea Săucan: Cu mare tristeţe o spun, studiourile de la Buftea au devenit hangare pentru străinii care vor să facă filme. Dar fiecare face cum ştie că-i mai bine... Eu zic că e păcat de cinematografia română care s-a dezvoltat în socialism ca niciodată, cu toate tâmpeniile respective, cu Nicolaeşti cu tot, cu Drăgani... Totuşi, pe lângă toate aceste chestii a evoluat un film minunat. 

Şi cu ocazia asta vreau să fac declaraţii de dragoste pentru doi regizori. În primul rând, pentru Iulian Mihu, care a fost unul din cei mai dinamici susţinători ai noului val în cinematografia română. El, cum să zic, niciodată n-a rotunjit un film total, dar şi-a presărat opera cu atâta inovaţie cinematografică, cu atâta dragoste... Era un cineast înnăscut.

"Secvenţe"

Pe al doilea regizor nu l-am cunoscut, nu i-am văzut decât un singur film care, după părerea mea, este o capodoperă. Filmul este Secvenţe, iar regizorul - Alexandru Tatos. E, poate, cel mai mare film românesc. La Trieste, unde l-am văzut, am nimerit din întâmplare. Eu nu ştiam cine este Tatos. Cu atâta subtilitate polifonică, cu contrapuncturi, el descrie cel mai exact ultimii ani ai României ceauşiste. Splendid. E o replică acolo, a unui mic om de afaceri, viitor mafiot, care lucrează într-o cârciumă şi care spune: "A plecat nevastă-mea. Da' nu înţeleg de ce să plece muierea. Eu am covor, dom'le. Vă garantez că am covor, un covor foarte bun". Bineînţeles, nu e o cronică a filmului aici, dar vreau să spun că şi figurile, ciocnirile vizuale sunt nemaipomenite. Trebuie văzut filmul şi difuzat şi scris despre el. Cu dragoste.

2 comentarii:

  1. Sigur ca „Secvente” nu poate fi decât o capodopera a filmului românesc. Sa ne amintim de secventa intâlnirii „întâmplatoare” a lui Lucian Pintilie cu unul din actorii principali ai secventelor, pe platoul din Buftea.
    L.P: Ce faci pe aici?
    C.D: Lucrez la un film cu Felini al nostru...
    Asadar, Alexandru Tatos putea fi comparat la nivelul anilor ’80, cu Felini...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc de comentariu. nu stiu ce sa zic de comparatie. e o diferenta de stil intre fellini si tatos. iar daca fellini a dat aproape numai mari filme, tatos a avut cu adevarat un singur film mare, Secvente. restul sunt sub nivelul acestuia. dar poate ca este suficient, cine stie? din pacate, se scrie despre si se difuzeaza f putin Secvente, aproape necunoscut, cred, publicului mai larg...

      Ștergere