sâmbătă, 23 martie 2013
Un film cadou
"DOMESTIC", DIN DRAGOSTE...
"Ce soluţii are un regizor român cînd filmul lui nu intră la multiplex sau în reţeaua vechilor cinematografe?"
Pregătisem întrebarea asta pentru interviul pe care i l-am luat lui Adrian Sitaru acum patru zile. Am renunţat la ea, pentru că regizorul îmi răspunsese deja. Prin tot ceea ce făcuse timp de o lună şi jumătate. La Deva, Sibiu, Timişoara şi alte oraşe unde filmul nu avea intrare (aka nu intră in cinematografele vechi pentru că nu sunt condiţii tehnice şi nici în multiplexuri, din lipsa salilor).
A întrebat în toate părţile, a căutat o sală în care filmul să fie vizionat în condiţii optime (confort, sunet, imagine), a insistat ca locul să fie drăguţ (să fie o plăcere să vii la film, nu o tortură ca în cinematografele de stat), a fost inventiv şi deschis pentru variante "neconvenţionale" (săli de teatru la Deva şi Sibiu, sala de concerte la Timişoara), a ţinut ca filmul să rămînă în oraşele respective şi după premierele de gală. Asta pe lîngă eforturile tradiţionale sau mai noi de promovare a filmului, coordonate de Monica Lăzurean Gorgan (producător) şi Anamaria Antoci.
Echipa filmului Domestic nu a stat cu mîinile în sîn. Nu s-a lamentat că "Vai cinematografele, vai publicul, vai România...". Atitudinea a fost de tipul: dacă spectatorii nu pot veni la film, aducem noi filmul la spectatori. Este ceea ce a făcut şi Cristian Mungiu cu caravana 432 şi cu proiecţiile speciale După Dealuri.
Prioritar pentru aceşti cineaşti a fost ca filmul lor să ajungă la public, să îl vadă, să îl discute.
Să nu credeţi că proiecţiile acestea de gală sunt vreo afacere. Gîndiţi-vă că, de exemplu la Timişoara, casa de producţie a lui Sitaru (4Proof) suportă închirierea sălii şi a echipamentului (ecran, proiector, sonorizare). Biletul costă 5 lei. La 330 de locuri cîte are sala, dacă ar fi plină s-ar strînge aproape 400 de euro, ceea ce probabil nu acoperă nici măcar cheltuielile. Nu mai vorbesc de costurile deplasării echipei filmului (regizorul Adrian Sitaru, operatorul Adrian Silişteanu, actorul Dan Hurduc, Monica Lăzurean au confirmat pînă acum venirea la Timişoara).
Dacă stau bine să mă gîndesc, premiera de gală din această seară e un cadou pentru timişoreni.
Anumiţi critici îl plasează pe Adrian Sitaru "în valul doi" al "noului val" de regizori români, alături de Radu Jude şi Călin Netzer. Ne ferim de asemenea categorisiri. Dar există ceva ce toţi aceşti regizori (Puiu, Mungiu, Porumboiu, Netzer, Jude, Sitaru) au în comun, în afară de premii. Hotărîrea şi forţa de a-şi face filmele singuri.
În această seară (sîmbătă, 23 martie, ora 19.00) putem să le arătăm că nu sunt chiar aşa de singuri.
Vă plac filmele româneşti? Atunci lăsaţi "like"-urile de pe fb şi veniţi să vă arătaţi aprecierea în sală. E cea mai directă formă de a încuraja facerea de noi filme. Venind la cele existente.
Sitaru şi echipa lui au înţeles că pentru succesul unui film trebuie să fii creativ nu doar în facerea filmului, ci şi după (vă rog să urmăriţi pe pagina filmului ce campanie au făcut cu "poveştile domestice"). Timişoreni, veniţi la film deseară din respect pentru munca unor oameni. Din respect pentru un regizor care a înţeles că în epoca aceasta trebuie să fie şi organizator de evenimente, şi agent de presă şi promotor online.
Veniţi măcar din orgoliu, ca să arătaţi că şi la Timişoara putem umple sala ca la Sibiu, Deva, Cluj etc.
Veniţi la Domestic măcar că îl puteţi vedea în "sala cu cea mai bună acustică din sud-estul Europei", sala liceului de muzică "Ion Vidu" (ceea ce ar trebui să sune bine pentru un film românesc). Şi, mai ales, veniţi la film pentru că merită. Veţi rîde cu lacrimi.
Biletele se pot rezerva pe site-ul www.d-stars.ro sau se pot achiziţiona înainte de film.
"Ce soluţii are un regizor român cînd filmul lui nu intră la multiplex sau în reţeaua vechilor cinematografe?"
Pregătisem întrebarea asta pentru interviul pe care i l-am luat lui Adrian Sitaru acum patru zile. Am renunţat la ea, pentru că regizorul îmi răspunsese deja. Prin tot ceea ce făcuse timp de o lună şi jumătate. La Deva, Sibiu, Timişoara şi alte oraşe unde filmul nu avea intrare (aka nu intră in cinematografele vechi pentru că nu sunt condiţii tehnice şi nici în multiplexuri, din lipsa salilor).
A întrebat în toate părţile, a căutat o sală în care filmul să fie vizionat în condiţii optime (confort, sunet, imagine), a insistat ca locul să fie drăguţ (să fie o plăcere să vii la film, nu o tortură ca în cinematografele de stat), a fost inventiv şi deschis pentru variante "neconvenţionale" (săli de teatru la Deva şi Sibiu, sala de concerte la Timişoara), a ţinut ca filmul să rămînă în oraşele respective şi după premierele de gală. Asta pe lîngă eforturile tradiţionale sau mai noi de promovare a filmului, coordonate de Monica Lăzurean Gorgan (producător) şi Anamaria Antoci.
Echipa filmului Domestic nu a stat cu mîinile în sîn. Nu s-a lamentat că "Vai cinematografele, vai publicul, vai România...". Atitudinea a fost de tipul: dacă spectatorii nu pot veni la film, aducem noi filmul la spectatori. Este ceea ce a făcut şi Cristian Mungiu cu caravana 432 şi cu proiecţiile speciale După Dealuri.
Prioritar pentru aceşti cineaşti a fost ca filmul lor să ajungă la public, să îl vadă, să îl discute.
Să nu credeţi că proiecţiile acestea de gală sunt vreo afacere. Gîndiţi-vă că, de exemplu la Timişoara, casa de producţie a lui Sitaru (4Proof) suportă închirierea sălii şi a echipamentului (ecran, proiector, sonorizare). Biletul costă 5 lei. La 330 de locuri cîte are sala, dacă ar fi plină s-ar strînge aproape 400 de euro, ceea ce probabil nu acoperă nici măcar cheltuielile. Nu mai vorbesc de costurile deplasării echipei filmului (regizorul Adrian Sitaru, operatorul Adrian Silişteanu, actorul Dan Hurduc, Monica Lăzurean au confirmat pînă acum venirea la Timişoara).
Dacă stau bine să mă gîndesc, premiera de gală din această seară e un cadou pentru timişoreni.
Anumiţi critici îl plasează pe Adrian Sitaru "în valul doi" al "noului val" de regizori români, alături de Radu Jude şi Călin Netzer. Ne ferim de asemenea categorisiri. Dar există ceva ce toţi aceşti regizori (Puiu, Mungiu, Porumboiu, Netzer, Jude, Sitaru) au în comun, în afară de premii. Hotărîrea şi forţa de a-şi face filmele singuri.
În această seară (sîmbătă, 23 martie, ora 19.00) putem să le arătăm că nu sunt chiar aşa de singuri.
Vă plac filmele româneşti? Atunci lăsaţi "like"-urile de pe fb şi veniţi să vă arătaţi aprecierea în sală. E cea mai directă formă de a încuraja facerea de noi filme. Venind la cele existente.
Sitaru şi echipa lui au înţeles că pentru succesul unui film trebuie să fii creativ nu doar în facerea filmului, ci şi după (vă rog să urmăriţi pe pagina filmului ce campanie au făcut cu "poveştile domestice"). Timişoreni, veniţi la film deseară din respect pentru munca unor oameni. Din respect pentru un regizor care a înţeles că în epoca aceasta trebuie să fie şi organizator de evenimente, şi agent de presă şi promotor online.
Veniţi măcar din orgoliu, ca să arătaţi că şi la Timişoara putem umple sala ca la Sibiu, Deva, Cluj etc.
Veniţi la Domestic măcar că îl puteţi vedea în "sala cu cea mai bună acustică din sud-estul Europei", sala liceului de muzică "Ion Vidu" (ceea ce ar trebui să sune bine pentru un film românesc). Şi, mai ales, veniţi la film pentru că merită. Veţi rîde cu lacrimi.
Biletele se pot rezerva pe site-ul www.d-stars.ro sau se pot achiziţiona înainte de film.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Lucian, cu voia ta as face o mica precizare legat de expresia pe care ai folosit-o "nu avea intrare", faptul ca la Deva,Timisoara, Sibiu filmul nu e prezentat in vreun multiplex. Expresia contine ceva negativ, pare un gen de critica la adresa atmosferei din orasele respective, suna cumva ca si cind orasele sint ostile acestei productii sau altora. La Sibiu din cite stiu cinema Arta nu e echipat cu proiector digital, de aceea a trebuit gasita o solutie de proiectie digitala in vreo sala din oras. Lucrurile s-au rezolvat splendid la Teatrul Gong. La Deva aceeasi situatie, cinema-ul din oras nu are proiector digital, lucrurile s-au rezolvat splendid in prea-frumoasa sala a Teatrului de Arta Deva. Timisoara e un caz mai aparte, exista CinemaCity dar care din cite stiu a refuzat sa prezinte filmul intrucit multiplexul e subdimensionat (doar 7 sali, ca si la Iasi doar 5 sali, culmea in 2 dintre cele mai mari orase ale Romaniei !!), iar managementul CinemaCity se uita la orice banut pe care un loc de sala il poate genera. De asta prefera sa gazduiasca block-bustere, filme deja consacrate care sa aduca garantat bani buni / loc vindut. Spre exemplu la Arad oras la jumatate fata de Timisoara din multe puncte de vedere CinemaCity are 18 (optsprezece) sali, motiv ptr "Domestic" a fost preluat si va fi prezentat publicului fara probleme. Am tinut sa fac aceste precizari ptr ca e f. important lumea sa inteleaga: exista orase importante ale tarii printre care si Timisoara in care din varii motive nu exista inca locatii potrivite ptr a prezenta opere cinematografice, altele decit block-bustere.
RăspundețiȘtergere@anonim
RăspundețiȘtergereda, nu are intrare tocmai din aceste motive pe care le-ati explicat
si noi le tot povestim aici de ani de zile
nu vroiam sa spun ca are cineva ceva cu Domestic
intr-adevar expresia contine ceva negativ
acel ceva negativ la care ma refer e ca autoritatile locale si cei care decid soarta cinematografelor la nivel national nu fac nimic (sau prea putin) pentru a contracara monopolul multiplexului (e la discretia lor ce filme intra si ce nu)
si apoi cinematografele RADEF, in care nu poti proiecta filmul din cauze tehnice
de asta "nu are intrare"
insist pe faptul ca Timisoara nu e primitoare deocamdata pentru film romanesc, din aceste cauze (si din cate stiu si Deva si Sibiu sunt in aceeasi situatie)
tocmai de aceea promovam de mai multi ani ideea unei cinemateci la Timisoara
multumesc pentru precizari
Citesc destul de des acest blog si incerc sa tin cont de filmele recomandate de Lucian. Tocmai de aceea am fost sa vizionez acest film. Acceptarea sau neacceptarea filmelor romanesti in cinematografe cred ca este legata si de modalitatea de abordare a regizorilor romani asupra temelor alese. Am vizionat niste discutii atat de tipic romanesti incat puteam sa ies pe strada si sa le ascult la coltul blocului nu sa platesc 25 de lei la cinema. Am vazut multe filme romanesti: cu un scenariu cursiv, cu o doza buna de comic, filme pe care le apreciez si acum dupa multi ani. Insa, imi pare rau ca am ales sa merg la Domestic. Reclama la multe produse in timpul filmului, scenariu neatractiv, texte care te fac sa zambesti in coltul gurii. Si nu sunt genul care sa ma uit la Twilight sau comedii de prost gust. Ma intreb: oare chiar asta este "valul 2" al regizorilor romani? Sper ca nu.
RăspundețiȘtergereOricum voi reveni cu placere sa citest Marele Ecran dar unele filme nu cred ca merita sa intre in cinema oricat de patrioti am fi.
@ci3alint
RăspundețiȘtergeree dreptul dumneavoastra incontestabil de a gusta sau nu un film
stiti vorba aceea: "carnea unuia, otrava altuia"
nu sunt de acord insa cu asertiunea privind "acceptarea sau neacceptarea filmelor romanesti in cinematografe" ar fi legata de temele abordate.
Cred ca e legata pur si simplu de cifre. Filmul romanesc(cu putine exceptii) nu face public. Poate ca prea multi compatrioti se regasesc in ce se intampla pe ecran si vor sa evadeze din realitatea gri
Personal, cred ca exista o doza sanatoasa de cinema, emotie, umor, culoare in spatele "discutiilor atat de tipic romanesti" din Domestic.
"reclama la multe produse" - nu a fost product-placement, regizorul, operatorul si scenograful au ales produsele care se vad in cadru in functie de personaje (respectiv niste bere)
un singur brand a dat bani (post-productie) pentru promovare (eu nu-i acuz, poate nu stiti cat de greu se obtin finantarile pentru film in Romania)
una peste alta, nu am sustinut Domestic (si alte filme romanesti) din patriotism
chiar credem in ele
desigur, nu toate sunt capodopere, dar o cinematografie nu se construieste numai cu capodopere revolutionare ci cu filmele normale, agreabile, bune
va multumim ca ne cititi si ca ramaneti aici chiar si cand suntem in dezacord :)