vineri, 1 martie 2013
O doamnă
DIN ARHIVA MARELE ECRAN: INTERVIU LUMINIŢA GHEORGHIU
A lucrat cu Haneke, Puiu, Mungiu, a încarnat figura mamei în Moromeţii şi a fost numită (de Ada Solomon) principalul motiv pentru cîştigarea ultimului Urs de Aur. Incontestabil, Luminiţa Gheorghiu este o mare actriţă a filmului românesc. Dar în primul rînd este o mare doamnă.
Am întîlnit-o de două ori. Prima oară, la Timişoara, la premiera de gală a filmului Moartea Domnului Lăzărescu. A doua oară, în "satul filmului" de la Anonimul, Sfîntu Gheorghe. De fiecare dată, a vorbit cu mine (un anonim stîngaci) de la unu la unu, cu generozitatea şi deschiderea faţă de cei mai tineri pe care numai marii oameni o au. M-au impresionat simplitatea, delicateţea şi, trebuie să spun, ecvanimitatea ei. Un cuvînt pretenţios pentru o calitate rară. Andrei Pleşu o defineşte astfel: "A traversa cele patru anotimpuri cu un unic anotimp lăuntric". Distanţă egală faţă de toţi ceilalţi.
Fiindcă sunt zilele acelea dedicate femeii, vă propun să (re)vedeţi mini-interviul pe care i l-am luat doamnei Gheorghiu în septembrie 2005, în holul cinematografului Timiş. Avea emoţii în legătură cu primirea filmului Moartea Domnului Lăzărescu la Timişoara. S-a liniştit cînd a văzut sala plină.
Marele Ecran: Ce înseamnă acest rol pentru cariera dumneavoastră de până acum?
Luminiţa Gheorghiu: Primul rol principal, ţinând cont de lungimea lui. Sunt la a doua colaborare cu Cristi Puiu şi cred că avem pe nevorbite acelaşi fel de a lucra, de a privi camera. În clipa în care am citit scenariul mi-am zis: stai atât de mult în faţa camerei, cum vei rezolva momentele în care asistenta Mioara nu are nimic de spus, dar are tot timpul ceva de gândit?
M.E.: Ce deficienţe umane ale românilor scoate la iveală acest film?
L.G.: E vorba de lipsa de comunicare, care are loc la Bucureşti, în Congo, oriunde pe suprafaţa pământului. Trăim în viteză. Greu avem răbdare şi timp să ascultăm durerea celui de lângă noi. Vedem un om căzut pe stradă, zicem: “Vai săracul!”. Dar de la “Vai săracul” şi până la a-i da o mână de ajutor e drum lung.
M.E.: Afişul filmului conţine un cadru cu toţi actorii veseli şi un domn Lăzărescu bine-mersi. Ca să nu se sperie lumea că ar fi un film serios?
L.G. Nu cred că ar fi fost indicat un afiş dramatic. Filmul e o felie de viaţă. Cât este de râs, tot atâta e şi de plâns. Aici se face o înmormântare, alături o nuntă, un botez. Ca în viaţă.
M.E.: Ce sentimente vă trezeşte venirea la Timişoara?
L.G. Timişoara e în admiraţia ţării întregi. Personal, îi port o afecţiune specială. În anul IV de facultate am avut spectacol cu “Neînţelegerea” lui Camus. La ora 15, sala Teatrului era plină. Doamnele erau de o eleganţă…Aveau blăniţă în jurul gâtului şi mănuşi trei-sferturi. Din 1972 şi până azi sunt impresionată de respectul publicului pentru el, pentru teatru şi pentru proaspeţi mucoşi actori. Bravo Timişoara!
În 8 Martie, Luminiţa Gheorghiu va intra în cinematografe cu noul "rol principal", din Poziţia Copilului. La Mulţi Ani doamnelor din cinematografia noastră! Şi celor care ne citesc.
A lucrat cu Haneke, Puiu, Mungiu, a încarnat figura mamei în Moromeţii şi a fost numită (de Ada Solomon) principalul motiv pentru cîştigarea ultimului Urs de Aur. Incontestabil, Luminiţa Gheorghiu este o mare actriţă a filmului românesc. Dar în primul rînd este o mare doamnă.
Am întîlnit-o de două ori. Prima oară, la Timişoara, la premiera de gală a filmului Moartea Domnului Lăzărescu. A doua oară, în "satul filmului" de la Anonimul, Sfîntu Gheorghe. De fiecare dată, a vorbit cu mine (un anonim stîngaci) de la unu la unu, cu generozitatea şi deschiderea faţă de cei mai tineri pe care numai marii oameni o au. M-au impresionat simplitatea, delicateţea şi, trebuie să spun, ecvanimitatea ei. Un cuvînt pretenţios pentru o calitate rară. Andrei Pleşu o defineşte astfel: "A traversa cele patru anotimpuri cu un unic anotimp lăuntric". Distanţă egală faţă de toţi ceilalţi.
Fiindcă sunt zilele acelea dedicate femeii, vă propun să (re)vedeţi mini-interviul pe care i l-am luat doamnei Gheorghiu în septembrie 2005, în holul cinematografului Timiş. Avea emoţii în legătură cu primirea filmului Moartea Domnului Lăzărescu la Timişoara. S-a liniştit cînd a văzut sala plină.
Luminiţa Gheorghiu: Primul rol principal, ţinând cont de lungimea lui. Sunt la a doua colaborare cu Cristi Puiu şi cred că avem pe nevorbite acelaşi fel de a lucra, de a privi camera. În clipa în care am citit scenariul mi-am zis: stai atât de mult în faţa camerei, cum vei rezolva momentele în care asistenta Mioara nu are nimic de spus, dar are tot timpul ceva de gândit?
M.E.: Ce deficienţe umane ale românilor scoate la iveală acest film?
L.G.: E vorba de lipsa de comunicare, care are loc la Bucureşti, în Congo, oriunde pe suprafaţa pământului. Trăim în viteză. Greu avem răbdare şi timp să ascultăm durerea celui de lângă noi. Vedem un om căzut pe stradă, zicem: “Vai săracul!”. Dar de la “Vai săracul” şi până la a-i da o mână de ajutor e drum lung.
M.E.: Afişul filmului conţine un cadru cu toţi actorii veseli şi un domn Lăzărescu bine-mersi. Ca să nu se sperie lumea că ar fi un film serios?
L.G. Nu cred că ar fi fost indicat un afiş dramatic. Filmul e o felie de viaţă. Cât este de râs, tot atâta e şi de plâns. Aici se face o înmormântare, alături o nuntă, un botez. Ca în viaţă.
M.E.: Ce sentimente vă trezeşte venirea la Timişoara?
L.G. Timişoara e în admiraţia ţării întregi. Personal, îi port o afecţiune specială. În anul IV de facultate am avut spectacol cu “Neînţelegerea” lui Camus. La ora 15, sala Teatrului era plină. Doamnele erau de o eleganţă…Aveau blăniţă în jurul gâtului şi mănuşi trei-sferturi. Din 1972 şi până azi sunt impresionată de respectul publicului pentru el, pentru teatru şi pentru proaspeţi mucoşi actori. Bravo Timişoara!
În 8 Martie, Luminiţa Gheorghiu va intra în cinematografe cu noul "rol principal", din Poziţia Copilului. La Mulţi Ani doamnelor din cinematografia noastră! Şi celor care ne citesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
O admir pentru cariera si pentru reusita de la Berlin, cu filmul binecunoscut deja, Pozitia Copilului. Tot ceea ce ai descis in articolul tau desemneaza caracterul de om integru si pretios pe care il are doamna Gheorghiu.
RăspundețiȘtergere