Marele Ecran: Oslo, 31 august (2011)

vineri, 15 iunie 2012

Oslo, 31 august (2011)

It all works out. Or not.

rating: Colectabil

Ce poate determina un om la 34 de ani sa-si ia viata? O constanta stare de depresie si senzatie de ratare personala? Un manunchi de alegeri gresite care la un moment dat au convers catre fractura care acum provoaca depresia? Un fel de alienare sociala fata de fostii apropiati, familie sau prieteni, oameni pe care stii ca i-ai dezamagit dar, totodata, ii vrei sa te ierte sau, macar, sa te salveze de tine insuti? Rusinea? Jena? Nostalgia pentru cele cateva clipe de fericire petrecute intr-o companie ce nu mai poate fi regasita? Oricare din ele poate fi, in momentul potrivit, 'glontul fatal'. Mana e demult pe tragaci, chiar inainte sa-i realizezi taria si raceala. In mare, despre asta e vorba in Oslo, 31 august, cel de-al doilea lung-metraj al danezului Joachim Trier, recent premiat cu trofeul TIFF de juriul festivalului clujean. Filmul e o extraordinara piesa de cinema nord-european si o memorabila poveste existentiala, confectionata atent, chiar cu blandetea unui epitaf vizual, din momentele definitorii ale unei “ultime zile”.

Anders, un tanar de 34 de ani abia iesit dintr-o clinica de reabilitare, are o prima tentativa de sinucidere - esuata - si decide sa-si mai acorde o zi pentru ca gasi motive reale ca sa mai traiasca. Se intoarce astfel in Oslo - oras a carui importanta ne e revelata in deschiderea filmului - si reviziteaza cativa prieteni, cateva rude, cateva locuri, merge la un interviu si incearca chiar sa reinoade unele relatii din trecut. Anders Danielsen Lie, interpretul din rolul principal, e pe cat de natural poate fi un om pe cale sa-si incheie conturile. Jocul sau e captivant, in perfect acord cu atmosfera de trista nostalgie pe care o creaza camera de filmat si coloana sonora. Filmul e ca o poezie pentru cei plecati. O trecere in revista a vietii lui Anders care, fara a explica foarte multe, ne lasa sa descoperim un tanar inteligent, de conditie buna, cu potential artistic remarcabil (experienta de jurnalist, pasiune pentru pian), apreciat de ceilalti pana la un punct dar care, undeva pe drum, s-a ratacit.

Cu acest al doilea film Joachim Trier m-a convins definitiv. Dupa Reprise - un poetic si ambitios portret cinematic a doi scriitori aspiranti aflati intr-o competitie pentru publicarea primului roman - am descoperit inca un portret remarcabil de viu, desi mult mai cenusiu, cel al unui suflet torturat. Oslo, 31 august e excelent filmat si jucat, un studiu de caracter ce nu ofera multe detalii narative dar care staruie in a te face martorul mut al ultimelor momente cu adevarat intime si insemnate dintr-o viata pe cale sa se incheie. Frumos, delicat si inconfortabil... cu rezonante adanci in sufletul celor ce cauta sensul vietii intr-un pahar cu bere, vodka sau alte cele.