luni, 2 aprilie 2012
We bought a zoo (2012)
Mi-a placut comedia asta proaspata care a rulat acum ceva saptamani si la noi. Nu e un film cu pretentii insa e unul destul de bun si care, lucru important, te lasa cu o stare de bine dupa. Venind de la Cameron Crowe e cu atat mai binevenit intrucat marcheaza o firava revitalizare a celui care acum 10 ani ridica pretentii serioase de regizor influent cu filme ca Jerry Maguire, Almost Famous sau Vanilla Sky. Trebuie insa stiut ca We Bought a Zoo e un cu totul alt gen decat cele exploatate de Crowe mai inainte. E divertisment usurel destinat intregii familii, usor melodramatic si nerealist dar, in mod neasteptat, bazat pe intamplari reale si dupa vorbele unui personaj principal, “plin de animale misto si de oameni faini”.
In esenta e o poveste despre regasirea echilibrului interior al unui tata, Benjamin (Matt Damon), ramas vaduv, si al celor 2 copii pe care-i are de crescut: Rosie, o pustoaica precoce adorabila si Dylan, un adolescent frustrat si introvertit, genul de copil problema care-si canalizeaza emotiile in desene sinistre. Cautand o schimbare de peisaj tatal se muta cu ei la tara, intr-un peisaj idilic si-o casuta de poveste care se-ntampla sa faca parte dintr-o gradina zoologica falimentara. Luand-o ca o provocare si o aventura, Benjamin cumpara gradina zoo si investeste toate economiile familiei, in ciuda sfatului fratelui sau, pentru a o pregati de deschidere si a salva efectiv animalele de orice soarta le era altfel batuta-n cuie.
Farmecul filmului provine din interactiune oraseanului cu o gramada de animale salbatice despre care nu stie nimic si din cunoasterea gastii pestrite de ingrijitori ai gradinii pe care Ben ii are acum in subordine. Intre acestia se remarca Kelly (Scarlett Johansson), administratorul dedicat trup si suflet animalelor, fara viata sociala si obligatii si, deci, cu potential de impact emotional asupra noului sef. Ar mai fi expertul in tarcuri (Angus MacFadyen), betiv si ofticat pe inspectorul care trebuie sa le dea autorizatia, sau tanara Lily (Elle Fanning din Super 8) careia ii pica cu tronc bietul Dylan doar ca acesta abia daca realizeaza ce i se-ntampla.
Substanta dramatica e asigurata de conflictul care mocneste intre fiul angoasat si tatal sau, plot point care intr-un alt tip de film ar fi focalizat intreaga noastra atentie. Furia pustiului lipsit de mama la o varsta la care efectele sunt cel mai greu de suportat, dat fiind dezechilibrul hormonal si fragilitatea emotionala la care se adauga o vaga intelegere a chestiunilor de viata si de moarte, isi gaseste supapa intr-o critica a eforturilor tatalui sau, pe care il uraste pentru ca a gasit cum sa “treaca peste”. Asta isi doreste probabil si Dylan, dar mai mult de-atat are nevoie de-o asigurare ca cel putin parintele ramas il iubeste, apreciaza si-i va fi alaturi. Fara a insista foarte mult in directia asta We Bought a Zoo misuna de momente de eliberare comica si scene nat-geo cu animale extraordinar de frumoase: tigri, fazani, un urs, un leu etc. Lucru care nu-i deloc rau, dealtfel.
Bottom line, filmul lui Crowe nu duce lipsa de profunzime dar nici nu exploreaza suficient de adanc. Indica directia, ne lasa usa deschisa dar apoi pleaca la fugarit iepuri. Sau fazani. Ca Rosie. Produce insa suficient de multa emotie pentru a fi o experienta interesanta. Asta si cu ajutorul muzicii celor de la Sigur Ros care domina scenele mai melancolice. Si nu e nici macar o secunda deprimant, lucru laudabil, parerea mea... De vazut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cu cata emotie am citit review-ul asta pentru ca mie mi-a placut atat de mult filmul incat l-am vazut de 3 ori :)
RăspundețiȘtergere