duminică, 3 aprilie 2011

Ultima amintire

NIPONII AU TALENT
2 x colectabil

Dezastrul din Japonia a dat apă la moară televiziunilor româneşti însetate de apocalipsă. Sfîrşitul lumii este probabil singurul program care va face rating mai mare decît Românii au talent. Dar programul de azi nu e despre calamităţi. Întîmplător, am văzut recent două pelicule nipone:


Departures
(Okuribito, Oscarul pentru film strain pe 2008) e povestea lui Daigo (Masahiro Motoki), un tînăr violoncelist care abandonează instrumentul pentru a-şi descoperi un alt talent. În România am spune că îmbălsămează cadavre. În Japonia, pregăteşte oamenii pentru ultima lor călătorie. Este un procedeu executat cu delicateţe, chiar în faţa familiei. Daigo spală şi îmbracă decedatul prin mişcări abile, impregnate de grijă şi devotament, ca pentru un apropiat.

Munca lui are ceva din numărul unui iluzionist: necesită o anume prestidigitaţie. Munca lui are mult dintr-un act artistic: cere virtuozitate. Initial, Daigo nu e incantat de noua meserie (peste care a dat "accidental" in urma unui anunt gresit la ziar din care intelesese ca angajatorul e o firma de turism care organizeaza "plecari"). Curand, descopera o noua scena (locul unde il imbalsameaza pe "calator") si un nou public (familia indoliata). Daigo manevreaza corpul cu aceeasi delicatete-precisa cu care canta inainte la violoncel. De fapt, daca privesti atent, pare ca si acum canta tot la un fel de instrument. Nu intamplator, Daigo si maestrul sau (Tsutomu Yamazaki) au miscari elegante si sincronizate (ca la un concert). Muzica de camera (mortuara).


Tot acest efort e cheltuit pentru un singur moment: ultimul rămas-bun. Pe chipul celui pregătit de „plecare” îmbălsămătorul face sa reapară demnitatea şi frumuseţea din timpul vieţii. Cum bine zice Rubem Alves in Cartea cuvintelor bune de mancat (Deisis, 2007): "...moartea este intotdeauna urata. Cand o persoana indoliata zambeste unui trup mort, aceasta nu e din pricina a ceea ce vede, ci a ceea ce nu mai este acolo: memoria unei frumuseti care a fost candva, dar nu mai este...". Asta este misiunea lui Daigo: sa dea frumusete "ultimei amintiri".

In cultura occidentala, meseriile asociate mortii au ceva peiorativ, marginal, umilitor (vezi si nomenclatorul: cioclu, gropar etc). Orientul e de alta parere. Nu oricine se ridica la inaltimea demnitatii de a-i sluji pe ceilalti (mai ales o slujba asa insemnata). Insasi sotia violoncelistului si intruchiparea delicatetii, Ryoko (Mika Kobayashi), priveste si ea la inceput meseria prin ochi occidentali, adica se considera injosita. Pana cand isi vede barbatul la treaba.

Chiar daca finalul e pe undeva previzibil (solutionarea afacerii nerezolvate cu tatal care l-a parasit pe Daigo in copilarie), firul peliculei nu se abate de la ordinea fireasca a lucrurilor. Dupa Departures am realizat ca ritualul funerar al unui popor este oglinda acestuia. În ciuda subiectului aparent funest, filmul lui Yojiro Takita este un imn dedicat vieţii.

E premisa de la care plecase şi Viaţă minunată (Wandafuru Raifu, 1998). După moarte, sufletele trec printr-un fel de staţie/purgatoriu (ca in Una pura formalita, de Giuseppe Tornatore) unde sunt ajutate de ""consilieri'' să îşi aleagă o singură amintire din întreaga lor viaţă. Dupa aceasta etapa, "studiourile de film" ale purgatoriului o vor pune in scena, o vor filma si o vor proiecta intr-o...sala de cinema. Dupa (re)vizionare, persoana decedata va trece in eternitate luand cu ea doar acea amintire (Marian Radulescu imi sopteste ca asta ii miroase a Solaris). O buna parte din film este sub forma unor interviuri purtate de "consilieri" cu persoanele recent decedate. Unele "interviuri" au avut un scenariu, insa cele mai multe (si mai pline de miez) au fost improvizate cu oameni reali (non-actori) despre propriile lor vieti.



După aceste doua filme am înţeles care e adevărata apocalipsa. Cu fiecare om se sfîrşeşte o întreagă lume.

Un comentariu:

  1. the departures absolut minunat :) au talent domne, nu numai la vindicatiune ci si la contemplarea rezultatului ei imediat aka moartea :D

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.