luni, 18 aprilie 2011

Source Code (2011)

It's the same train, but it's different

rating: Colectabil

Al doilea film al lui Duncan Jones (Moon) e o reinterpretare ceva mai stiintifica a paradoxului buclei temporale cunoscut probabil de cei mai multi din filmul Ziua Cartitei si una dintre temele cele mai iubite de filmele sf (mai recent, si serialele de televiziune o adopta in criza de creativitate, desi au fost cateva loop-uri excelente in Stargate). Repetitia inexplicabila a unei bucatele de timp, in mijlocul careia un om sau un grup resimt in mod constient implacabilitatea scenariului, imbraca la Duncan Jones forma unui experiment stiintific/misiune de salvare, adica ceva departe de a fi accidental si din care se poate scapa in anumite conditii. Asadar o abordare originala de la inceput. Iata ca dupa excelentul si minimalistul debut al fiului lui David Bowie - Moon a fost unul din filmele cu potential de cult de acum 2 ani - omul primeste pe mana un scenariu complex (Ben Ripley) din care trebuie sa scoata un thriller de actiune un pic repetitiv dar care sa ofere totusi destul suspans si mister pentru a nu plictisi. Fara ezitare spun ca reuseste sa faca acest lucru, ba chiar mai mult de-atat.

In esenta Source Code opereaza cu memoria si identitatea, dandu-ne fragmente si biti de informatii, indemnandu-ne sa speculam asupra celor stiute si nestiute, implicandu-ne si pe noi, ca spectatori, in rezolvarea puzzle-ului pe care il are de descifrat capitanul Colter Stevens (Jake Gylenthal). Fost pilot de elicopter in Afganistan, Colter se trezeste confuz intr-un tren de navetisti in drum spre Chicago, cu o d-ra draguta in fata (Michelle Monaghan) care pare sa-l cunoasca si-i vorbeste familiar. Ultimele sale amintiri tin de razboi si nu-si poate explica ce se intampla. Curand descopera ca si chipul propriu ii este strain iar minute mai tarziu trenul explodeaza iar Colter se trezeste intr-o capsula metalica cerandu-i-se informatii despre bomba. Confuzia i se mai risipeste cand afla ca a suferit un transfer de identitate in mintea unei persoane ucise in explozia-atentat si ca misiunea lui e de a descoperi atentatorul pentru a preintampina un alt atac, si mai devastator, cu o bomba nucleara. In consecinta, eroul va efectua multe plonjari de 8 minute pe durata carora va cerceta atat vagonul cat si ocupantii lui pentru orice fel de indicii.


Premisa scenariului e bazata pe niste detalii psudostiintifice care sustin ca dupa moarte creierul uman ramane un pic activ, ca un circuit electric abia inchis, ceea ce ar permite recuperarea unei memorii de scurta durata (cca 8 minute). Pe baza ei s-ar putea reconstrui o simulare a realitatii (un cod sursa) in care sa retraim ultimele momente ale victimei. Smecheria e ca o simpla simulare n-are permite devierea de la comportamentul original astfel incat, combinand treaba asta cu mecanica cuantica si pisica lui Schrodinger, rezulta o plonjare in realitatile alternative care se concretizeaza doar in momentul constientizarii lor. Abstract, stiu. Ei bine, nici capitanul Colter nu intelege mai multe dar descopera ca la fiecare “reincarcare” poate interactiona cum vrea el cu vecinii, poate impiedica explozia si salva pe toata lumea, poate parasi trenul dar nimic din ce face nu produce efecte in realitatea sa, unde oamenii astia deja murisera. Tot ce trebuie sa afle e identitatea atentatorului pentru a opri catastrofa din viitor. Dar oamenii aia din vagon n-au si ei o viata (alternativa) de trait?


Atu-ul acestui film grijuliu construit e ca desi cunosti toate detaliile de mai sus tot nu e ca si cum ai fi vazut filmul. Felul in care toate indiciile sunt relevate e intrigant, suspiciunea planeaza permanent asupra participantilor, misterul din jurul “centrului de comanda” - capitanul Goodwin (Vera Farmiga) calca pe o linie subtire intre profesionalism si compasiune - si chiar perspectiva ca transferul de indentitate sa fie o calatorie in timp si (sau) alte dimensiuni fac din Source Code un excelent film SF (cu accentul pe hard science) asa cum putine se mai fac zilele astea. Nu uit nici mica romanta care se naste intre Colter si Christina, previzibila dar nefortata (cel a carui constiinta o inclocuise soldatul era deja hotarat sa face o miscare in acest sens), imaginea si muzica pline de claritate si dedicarea lui Gylenthal in rolul unul Sherlock atemporal - inteligent, neobosit si spiritual.

Trailer

12 comentarii:

  1. Suna bine si ispititor. Dar eu tot cu gandul la Thor sunt.

    RăspundețiȘtergere
  2. bre nu stiam ca o iesit dvd, deci download mode :D

    RăspundețiȘtergere
  3. @Darael: dada, olmighty thor.

    @Adina: bre Adino noi mai mergem si la cinema :p

    RăspundețiȘtergere
  4. duncan jones incepe sa semene a mare regizor!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma bucur foarte mult ca si al doilea film ii iese bine lui Duncan Jones. Abia astept sa il vad.

    RăspundețiȘtergere
  6. @catalin: da, toti marii regizori au avut niste debuturi interesante.. ca sa nu zic mai mult.

    @kilroy: aveam emotii sa nu dea rasol cu un film "comercial"

    RăspundețiȘtergere
  7. Tare curioasă am fost de recenzia voastră, tocmai din cauza comercialității de care pomenești, Richie. Ce mă bucur, a trecut testul. :))

    Și eu abia aștept să-l văd, mi-a atras atenția de când i-am văzut trailer-ul.

    Șiiii nu am văzut nici Moon, deci ar fi drăguț să mă uit și la ăla. :D

    RăspundețiȘtergere
  8. @miscellaneous11: simplu spus, Moon e printre cele mai istete filme din 2009. Must see.

    RăspundețiȘtergere
  9. Am fost si eu sa-l vad luni, cu putine emotii as putea zice; mai ales in legatura cu comercialitatea de care vorbiti si voi. Dar e bun, iar Jake ajuta; chiar daca eu am o problema cu filmele cu timp in bucla in cerc in cod in universuri paralele :D Nu plictiseste deloc si mi se pare fresh pt genu' asta de film. Sper sa se tina regizoru' de SF-uri oricum :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Foarte misto filmul. Ma asteptam sa dau peste ceva intre Inception, The Butterfly Effect si Donnie Darko, si am gasit o combinatie din toate trei care pare o ecranizare a unei nuvele de Greg Egan. Si cu un final pe care nici nu l-am nimerit din prima, nici nu m-a surprins, dar m-a satisfacut.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.