duminică, 9 mai 2010

Solomon Kane (2010)

rating: Brainwash

Asteptam de multa vreme un medieval fantasy bun, nu neaparat ceva de nivelul LOTR dar macar un film serios, care sa mai stearga greata de dupa Eragon sau catastrofele lui Uwe Boll (In the Name of the King si Bloodrayne). Solomon Kane a facut asta si mi-a reamintit pe alocuri ce-mi place la dark fantasy. Desi povestea e gaurita ca o roata de cascaval iar personajul abia conturat, fara vreun background sau o motivatie reala, realizarea, conceptul si tonusul filmului sunt suficient de meritorii ca sa nu-l descalific. E un film bunicel si ca sa te bucuri complet de el trebuie sa-l privesti cu ochii copilului care ranjea fascinat la aventurile lui Conan. Analogia nu e intamplatoare, intrucat acelasi Robert E. Howard din spatele lui Conan e responsabil si pentru personajul Solomon Kane, un character de benzi desenate pulp, fara prea multa carne pe el dar cu alura sumbra si suflet damnat. Un adevarat anti-erou medieval.

Filmul incepe brutal, fara vreo introducere sau explicatii, si ne arunca in frenezia unui atac asupra unei cetati, atac condus evident de nemilosul Solomon Kane (James Purefoy). Scopul sau e sa ajunga in centrul citadelei unde, langa aurul ravnit, il asteapta Mesagerul Diavolului ca sa-i colecteze sufletul in urma unei intelegeri pe care insa nu pot spune ca am inteles-o cum trebuie. Probabil intre Rai si Iad, pe principiul pacatelor savarsite. Solomon Kane nu e insa omul care sa se inchine, nici in fata Domnului care l-a uitat nici in fata Diavolului care-l vrea. Scapa si se ascunde intr-o manastire, renuntand pentru totdeauna la violenta. Insa in urma lui lumea cade in intuneric. Magie neagra, un vrajitor malefic, tarani in robie sunt ingredientele tipice pentru un sword and sorcery flick. Alungat din manastire, Solomon intra din nou in vizorul demonilor si a ajutoarelor lor, care-l haituiesc si masacreaza o intreaga familie care-l ajutase, mai putin fiica cea mare pe care o rezervasera altei creaturi. In asemenea situatie Solomon trebuie sa-si calce juramantul de om pasnic si sa puna mana pe cat mai multe sabii ca sa le vina de hac intunecatilor.


Bine, acum sa uitam povestea. Nu e nimic special in ea. Am auzit-o de mii de ori pentru ca e un mit fundamental al vremurilor intunecate din Evul Mediu. Ceea ce importa e felul cum arata filmul si derularea actiunii. In mod clar Solomon Kane nu e un film pentru copii. E dark, in tonuri cenusii, sumbre, e plin de ploaie si noroi, aproape nici o scena nu implica soare. Se alearga prin paduri, prin temnite, e destul de multa cafteala la sange, cu decapitari, Solomon parca e un razbunator din Iad dar asta pana ce dai cu ochii de Devil's Reaper manuind o sabie de foc si-ti amintesti de ce iubeai Heroes of M&M. Sunt multe personaje malefice iar scena care-l tulbura de tot pe Solomon Kane e cruda de-a dreptul, aproape la fel de dura ca atunci cand iubitei lui Mel Gibson din Braveheart i se taie beregata la stalpul imfamiei. Exista si cateva momente explicative, sub forma de flashback-uri, care arata trecutul si copilaria lui Solomon si unde il descoperim pe Max von Sydow in rolul tatalui sau. Ele sunt calmul care invaluie furia mocnita a razbunatorului ce se va elibera intr-o infruntare fratricita cu "cavalerul mascat" si un epic battle cu un adevarat balrog de Moria din piatra si foc! Truly awesome stuff.


E evident faptul ca filmul isi datoreaza reusitele influentelor din "operele" precedente, insa trebuie sa ne fie clar ca se putea la fel de usor rata. Nu e o realizare epocala, dar impacheteaza destul de mult entuziasm si art-gore pentru a te face sa visezi la un sequel decent pus in mainile unui regizor mai competent decat Michael J Basset. Un Peter Jackson in forma buna sau un Gore Verbinski ori Guillermo del Toro ar face probabil un Solomon Kane de pus in biblioteca cinefilului.

Trailer

3 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.