vineri, 12 februarie 2010

The Crow (1994)

rating: Colectable

Nu ma pot abtine sa nu observ similitudinea destinelor lui Heath Ledger si Brandon Lee. Amandoi au murit la 28 de ani, dintr-un accident stupid, imediat dupa ce au dat lumii filmului cele mai bune prestatii ale lor si au creat niste personaje iconice. Privind Corbul lui Alex Proyas, in special momentele cand Eric Draven cel intors din morti apare vopsit pe fata si baga frica in ucigasii sai, am inceput sa ma gandesc fara sa vreau la Joker si la privirea lui salbatica. Doar pentru putin, caci personajul lui Brandon scapa repede de socul resurectiei si al invincibilitatii si purcede, cum bine-i sade unui action hero, la aplicat razbunarea iubitei sale Shelly. In schimb Joker-ul mov are o carare mult mai alambicata si mai greu de deslusit chiar daca nu are decat un singur demon de ucis, pe Cavalerul Negru.

La vremea aparitiei sale The Crow a fost in virful box-offce-ului, fanii suferind de melancolia mortii lui Brandon si vazandu-l ca un tribut inchinat tanarului actor. A devenit destul de repede un film cult si un vrednic exemplar al thriller-ului dark-gothic, in special datorita atmosferei grele si a cinematografiei superbe din el. Arhitectura urbana intunecata a Detroitului a fost considerata la vremea respectiva mult peste cea din Gotham City-ul lui Tim Burton, iar asta spune totul. Singurul sau minus, daca putem vorbi de asta, ar fi un mai slab accent pus pe personaje (cu exceptia Corbului), care sunt mai degraba unidimensionale si tipice unei benzi desenate. Abordarea insa e de inteles intrucat filmul e o adaptare a nuvelei grafice The Crow publicata de James O'Barr iar ceea ce s-a urmarit in principal a fost crearea atmosferei gotic-disturbante din ea.


Story-ul e asa cum ne place: doi indragostiti proaspat logoditi sunt ucisi fara mila in apartamentul lor in noaptea de dinaintea Halloween-ului (noaptea Diavolului) de catre o gasca de netrebnici sub ordinul unui gangster admirabil jucat de Michael Wincott. Un an mai tarziu corbul readuce pe pamant sufletul nelinistit al lui Eric Draven si, intr-o noapte ploioasa, acesta iese la propriu din mormant (ca un zombie) si condus de pasarea insotior al mortilor ii ia pe criminali unul cate unul la intrebari. Filmul e facut cu stil, in sensul ca Draven arata de parca e pictat in scena, ca o figura decupata din comics-uri. Fata vopsita, zambet sadic, parca e un demon intors din iad. Jocuri de umbre, contraste cool, unghiuri de filmare geniale, totul e facut cu minutiozitate. Insasi costumatia lui e atat de cool incat bag mana in foc ca cei care au facut Underworld s-au uitat la The Crow. Apoi desi maestru de arte martiale, Brandon nu desfasoara cine stie ce executii fanteziste in film ci se rezuma la cateva miscari simple, punand accentul pe ingrozirea adversarilor cu vorbe decat pe uciderea lor. Tipul intra atat de convingator in rol incat e greu sa-l mai separi de personaj cand filmul s-a terminat. Ultima scena il arata pe mormantul iubitei sale Shelley, langa groapa din care iesise si in care, probabil, s-a intors atunci cand regizorul a spus "Cut".


Personajele negative sunt atat de antipatice incat iti vine sa pui singur mana pe cutit ca sa le faci felul. In fapt, afara de fetita Sarah si politistul Albrecht, toti ceilalti ar merita sa moara, asta e sentimentul pe care ti-l lasa filmul. Atmosfera dezolanta e de vina. E ca in Blade Runner, numai ca tine de un prezent funebru nu de viitor sumbru. Cu Draven mort-viu si iubita sa Shelley spirit sau halucinatie - fata apare doar in flashback-uri, acela fiind artificiul ales pentru a depasi sincopa mortii lui Lee cu 8 zile inainte de sfarsitul filmarilor - restul personajelor nu te angajeaza deloc, asa ca nu prea iti pasa de ele. Presupun ca exact asta e si scopul.

Pentru mine The Crow e un film pe care il revizionez intodeauna cu placere, are cateva scene de actiune super-cool si niste replici (doua sau trei) de un umor negru fabulos, apartinand fie lui Wincott fie lui Brandon. Nu ma hazardez sa spun ca e al doilea film al lui Proyas dupa bijuteria Dark City.

8 comentarii:

  1. Clasic pentru "generatia black" de prin '90. De vazut/revazut si astazi.Tentativele triste de "continuari" nici nu merita pomenite.Asisderea si serialu'.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, faina observatia asemanarii intre cei doi. preferatul meu ramane Joker tho :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ce ma bucur ca ai mentionat filmul asta!
    este filmul copilariei mele.
    il ador! ador personajul. pentru mine e iconic. unic.
    Joker-ul lui Heath Ledger e genial, dar The Crow e da shit! No.1 avenger!

    RăspundețiȘtergere
  4. pacat. sincer imi placeau amandoi! pacat...

    RăspundețiȘtergere
  5. The Crow este un film cult pentru mine. Imi aduc aminte ca eram fascinat de machiajul personajului, mai ales ca imi aducea aminte de trupele de black metal :D

    Mie mi-a placut si serialul.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Mira: :)) da, no 1 avenger.

    @Garm: serialul era cu Marc Dacascos cumva? nu mai stiu daca l-am vazut...

    RăspundețiȘtergere
  7. Oh, ce indragostita am fost si de Brandon Lee. Am vazut filmul de vreo 3 ori, daca nu de mai multe. Si de Ledger deja v-am spus ca mi-a placut la nebunie... pacat de ei, ca s-au dus asa repede, dar totusi, bine zici, vor ramane niste icoane prin rolurile astea. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Dap era cu Marc Dacascos. Serialul a fost la vremea lui pe PRO TV (era vinerea).

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.