sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Un calup de filme
Din lipsa de timp ca si din exces de vizionari zilele astea m-am gandit sa bag intr-un singur articol mai multe filme care altfel ar fi in pericol sa treaca pe sub radarele voastre. Le-am vazut, mi-au placut si ca urmare cred ca ar merita vazute si de voi.
Whatever Works (2009). L-a recomandat si Ily cand a scris cronica cu care ne-a convins la concursul de acum cateva zile, asa ca l-am cautat si va spun sincer ca merita atentia noastra. Atat de reusita e creatia lui Woody Allen. Eu nu sunt mare fan al lui Woody, chiar m-a lasat rece filmul lui anterior (Vicky Christina Barcelona), dar asta e o mica nestemata plina cinism, sarcasm, replici savuroase si umor negru. Cum zicea si Luci, cand se intalnesc Woody Allen si Larry David iese o nebunie. Tot filmul e o exagerare a ridicolului, incepand cu Larry, care joaca un geniu antisocial, ipohondru si schiop, un egomaniac pesimist care se crede mai bun decat toti si ajunge sa simpatizeze o tuta de pustoaica cu teasta plina de tarate si fugita de-acasa. Tot filmul David isi turuie ideologia lui anti-religie, anti-relationare si in care sustine inutilitatea existentei noastre, insa o face cu atata convingere incat am senzatia ca sunt propriile idei si nu scenariul lui Allen. Oricum filmul m-a dat pe spate la propriu.
Away We Go (2009). O alta recomandare primita prin intermediul concursului de la Oana si care s-a concretizat intr-o surpriza placuta. Greu de crezut ca marele Sam Mendes (American Beauty, Road to Perdition, Revolutionary Road) s-ar mai intoarce la filmele de familie, fara nume mari pe generic si cu promovare aproape zero. Back to indie? Dupa ce l-am vazut as spera sa "da"! Un film despre viata de cuplu in plin proces de formare a unei familii, cu un copil pe drum si cu putin sau deloc sprijin real. Cei doi sunt lasati balta de socri care pleaca in Europa cu 2 luni inainte de a li se naste copilul astfel ca, cu gandul la bunastarea viitorului copil, pleaca intr-un roadtrip in cautarea unui camin perfect. Cu o doza de umor, cu sentimente puternice dar fara o destinatie clara, viitorii parinti purced la reinnoirea vechilor contacte si prietenii in cateva orase din State. Ceea ce gasesc sunt familii mult mai disfunctionale decat se asteptau, oameni care, desi bine intentionati, nu par deloc in stare sa le ofere un model de cuplu care a reusit. Pana la urma tot in ei insisi tre sa se increada. E interesant pentru ca trateaza probleme reale, serioase insa fara greutatea excesiva a unui film dramatic. Nu-l ratati.
Playing By Heart (1998). Asta e un film mai vechi, probabil vazut deja de multa lume, dar care mie mi-a placut din nou foarte mult. Trateaza aceleasi teme a cuplului cu probleme, infidelitatea, minciuna, nesiguranta, insa cu o nota optimista data de sloganul "iubirea invinge". Remarcabil e stilul de constructie, cu vreo 11 personaje de importanta egala, prezentate intr-un fel episodic si oarecum misterios, fara a-ti fi sugerata vreo legatura intre ei pana la final. Distributia cuprinde f multi actori de prima mana: Sean Connery, Gena Rowlands, Gillian Anderson, Angelina Jolie, Ryan Phillippe, Dennis Quaid, Madeleine Stowe care interpreteaza niste personaje excelent conturate. E foarte usor sa te raportezi la ele si sa le intelegi problemele. Cu toii au conexiuni, dar cum si in ce fel ni se dezvaluie abia la sfarsit.
Cloudy With a Chance of Meatballs (2009). O animatie foarte reusita, cu un titlu lipicios - Sta sa ploua cu chiftele - si o poveste usurica numai buna de destins fruntile. Pe o insula din Atlantic unde locuitorii se ocupau exclusiv cu industria sardinelor, se afla un tanar inventator cam traznit care construieste o gramada de smecherii inutile care sunt departe de a functiona cum trebuie. Ultima traznaie e un aparat ce converteste apa in mancare si care tot in urma unei functionari defectuoase urca in atmosfera si incepe sa produca hamburgheri. Sau pizza. Sau hot-dogsi. Orice i se transmite de la "centru" de catre tanarul inventiv. Ca urmare locuitorii sunt zilnic plouati cu junkfood iar insulita devine atractie turistica. Normal ca lucrurile se imput in clipa in care masinaria se supraincarca si intreaga insula e maturata de o tornada de spaghete. Eu unul sunt fan de animatii, iar asta e chiar una reusita, captivanta si care reuseste sa te tina in priza. E atat pentru copii cat si pt adulti, are poante destepte, o mica romanta si niste personaje extrem de caraghioase. Eu zic insa ca sub aspectul usor infantil zace si un graunte subtil de avertisment referitor la ce mancam si in ce cantitate. Industria alimentara ne poate veni de hac intr-o zi. De vazut in 3D, soon.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ma bucur ca ti-a placut Away we go :). O sa trec si celelalte filme pe lista sa le vad, Whatever works oricum il aveam in plan de cand cu concursul.
RăspundețiȘtergereDu-te si tu in Argentina dupa a.l.s.! Critic de film, critic literar, critic de arta... Fie ca le comentezi pozitiv ca ti-au placut sau ca ai fi indulgent, fie ca le apreciezi negativ pentru ca sunt nereusite sau iti displac actorii/regizorii/scenariul, tot degeaba, pana in ziua cand iti vei prezenta oficial primul tau film. SUcces!
RăspundețiȘtergereAnonim 2: In primul rand, pe acest blog nimeni nu se da critic de film. Suntem cativa cinefili care impartasesc cu alti cinefili bucuriile sau deziluziile de care avem parte pe marele-ecran. Pe scurt, comentam filme. Cui nu-i place, are doua variante: 1. sa comenteze argumentat 2. sa citeasca altceva.
RăspundețiȘtergereIn al doilea rand, nu vad ce e asa rau in meseria de critic (ma refer la criticii adevarati). In opinia ta doar cei care au facut filme pot sa-si dea cu parerea despre alte filme? Deci nu poti sa te exprimi cu privire la calitatea unei inghetate, decat daca faci si tu inghetata?
Fiecare dintre noi suntem critici, din momentul in care avem gusturi. Exista creatori si consumatori. Si, crede-ma, unul nu poate fara celalalt.